România, de-a lungul istoriei, s-a aflat mereu la răscruce de vânturi, între trei mari imperii.

De la 1393 la 1877 (484 ani) Muntenia, Moldova şi Transilvania au plătit Imperiului Otoman 1.066.305.780 lei-aur, sau 341.021 kg aur (341 tone aur).

Imperiul Habsburgic a ţinut sub ocupaţie Transilvania, între 1687 şi 1918 (231 ani), Banatul, între 1718-1918 (200 ani), Oltenia, între 1718-1739 (21 ani) şi Bucovina, între 1775-1918 (143 ani) şi a stors aceste provincii de 2.450.000.000 lei-aur, sau 857.500 kg aur (858 tone aur).

În perioadele de ocupaţie rusească, între 1769-1854 (85 ani), Moldova şi Muntenia au fost stoarse de 200.000.000 lei-aur, sau 64.516 kg aur (65 tone aur).
Cu alte cuvinte, Imperiul Habsburgic, stăpânind 231 de ani Transilvania şi 100 ani Bucovina, a jecmănit de doua ori mai mult decât turcii în 484 ani) şi de patru ori mai mult decât ruşii în 85 ani.

Fără a mai pune la socoteală tezaurul trimis spre păstrare ruşilor şi nici uriaşele despăgubiri de război impuse României la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, înseamnă o pagubă de 1.264 tone aur, care astăzi ar fi valorat peste 63 mld. EURO, adică 2/3 din datoria externă curentă a României.

La suma de aproape 100 de miliarde de euro, cât reprezintă această datorie externă, dacă adăugăm cât s-a furat efectiv, intern, prin guvernările post-ceauşiste, constatăm că, în 23 de ani, TOATE aceste guvernări, fără deosebire de culoare politică, au depăşit cu MULT, orice limită a imaginaţiei în materie de JAF, depăşind tot ce i s-a furat acestui popor în 625 de ani de istorie însângerată. Iar actuala putere politică asigură continuitatea “proiectelor”, cu frăţescul ajutor al FMI şi Uniunii Europene.