Istoricul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a vorbit la sesiunea organizată de Academia Română cu ocazia Zilei Culturii Naţionale despre sistemul de educaţie din România zilelor noastre, care produce mii de analfabeţi funcţional, despre rolul culturii în cotidian şi în era Facebook, despre coerenţa şi eliminarea dimensiunii istorice din studiul cultural.

„Rolul culturii scade pe zi ce trece”, a spus el înainte de a face referire la miile de „tineri români care învaţă în şcoli şi sunt analfabeţi funcţional”. „Nu ne putem reprima tristeţea, dar nici întrebarea: Cum s-a ajuns la o asemenea situaţie?”.

El a precizat că analfabetismul funcţional se află într-un raport „extraordinar” cu ceea ce numim cultura spirituală. „Pe măsură ce creşte analfabetismul funcţional în societatea românească, scade interesul în şcoală pentru cultură, iar şcoala este o instituţie fundamentală a culturii. Fără şcoală nu se poate face cultură”.

„Există astăzi o reticenţă teribilă faţă de trecut şi faţă de istorie. Cred că trecutul este repudiat de cel puţin două motivaţii: ni se spune mereu că trecutul este mort şi că nu reprezintă nicio importanţă în competiţia cu prezentul şi, mai ales, cu viitorul, oamenii trebuie să se ocupe de ceea ce va fi, nu de trecut; trecutul este, prin natura lui, incognoscibil, fiind definitiv îngropat în uitare”.

Pop spune că trecutul este „viaţa noastră în care se concentrează toată viaţa celor care ne-au precedat, dacă ne propunem să ignorăm trecutul, ne decidem să ignorăm viaţa”.

Repudierea acestei componente istorice din societăţile contemporane, a mai spus Pop, este vizibilă în toate domeniile.

„Astăzi, dimensiunea culturii s-a schimbat foarte mult. (…) La Istorie, atât cât mai este ea studiată în şcoală, la nivelul unei ore pe săptămână, se abordează teme mari, din perspectivă sincronică, nu diacronică. Prin urmare, elevii învaţă şiruri de războaie, revoluţii, curente culturale, încât unii ajung să studieze despre Napoleon Bonaparte înainte de a studia Marea Revoluţie franceză care l-a produs pe Bonaparte. Ceea ce reprezintă o aberaţie şi din punct de vedere logic”.

Pop a tras un semnal de alarmă privind coerenţa şi eliminarea dimensiunii istorice din studiul cultural. În urma unui „experiment nefericit”, pe care l-a făcut cu studenţii, el a descoperit că aceştia nu doar că nu au putut ordona curentele Iluminism, Romantism şi Simbolism, dar că, „dacă este nevoie”, pot căuta pe telefon răspunsul, iar alţii au fost de părere că împărţirea în curente literare, de idei, este o „convenţie omenească şi că lumea trebuie studiată global”.

„În aceste condiţii, cum să mai îndrăzneşti să ceri informaţii despre Ienăchiţă Văcărescu, Sadoveanu, Coşbuc sau Goga ori despre Minulescu? Ţi se sugerează clar că eşti depăşit de vreme, nostalgic sau, mai rău, naţionalist şi xenofob. Prin astfel de concepţii ale unor noi propagandişti, tinerii ajung la un nivel minim de cunoştinţe de cultură generală, care nu îi ajută deloc să se orienteze în lumea contemporană”.

Toate acestea, a mai precizat istoricul, „nu însemană că tinerii de azi au un nivel scăzut de inteligenţă sau că sunt mai puţin capabili decât alte generaţii, dimpotrivă”.

„Fiind prost educaţi, după precepte aşa-zis moderne, dar falimentare, ajung victime sigure ale celor care dirijează actualmente comunicarea. Nedotarea creierului uman cu noţiuni de cultură istorică îl transformă de om într-un ogor fertil, dar necultivat”.

Ioan-Aurel Pop este de părere că, astăzi, se fac experimente pe tineri. „Mulţi spun că au uitat, dar ca să uiţi trebuie să ştii ceva. Cineva a definit cultura generală drept tot ce îţi rămâne după ce ai uitat ce ai învăţat în şcoală. Nu sunt de acord cu cei care spun că este prea mare bagajul de cunoştinţe teoretice în şcoală şi de aceea e şcoala falimentară. Creierul omenesc este incomensurabil şi necultivarea memoriei individuale şi colective e reţeta sigură pentru limitarea inteligenţei oamenilor”.

„Un om neinformat crede mult mai uşor o ştire, iar azi se manifestă în peisajul cotidian adevăraţi specialişti în fake news, în dezinformare. Cum să poţi distinge între adevăr şi minciună, dacă nu ai înmagazinate cunoştinţe de bază despre această lume, ca să poţi compara? Ce decizie bună fără comparaţie poţi să iei? Trebuie să ai ce să compari”, a mai afirmat el.

Academicianul crede că nealimentarea memoriei cu date culturale „pregăteşte ademenirea uşoară spre direcţii dorite de comunicatorii interesaţi”.

„Nu digitalizarea este cauza acestei orientări contemporane, ci plonjarea în epoca Facebook fără pregătirea necesară, iar asta înseamnă cunoaşterea societăţii, experienţa de viaţă a omenirii şi a poporului tău. Digitalizarea este indispensabilă azi, dar trebuie să rămână o metodă, nu un scop în sine. Scopul trebuie să rămână omul şi esenţa umană”.

Cultura românească ar trebui învăţată la şcoală din perspectivă istorică, este opinia lui Pop, pentru ca „unii să nu mai spună că Nicolae Filimon scrie mai prost decât Mircea Eliade”.

Simpozionul „Cultura română la ceas aniversar – Centenarul Marii Uniri“ şi vernisajul expoziţiei „Mihai Eminescu, reper al spiritualităţii române“ au avut loc luni, 15 ianuarie la Academia Română, pentru a marca Ziua Culturii Naţionale.

Sursă: Stiripesurse.ro