Murfatlar a fost înzestrat de Dumnezeu cu niște peisaje unice: pădurea din Situl Natura 2000 Fântânița, cu cele 578 ha împădurite, ansamblul rupestru de pe malul drept al fostei Văi Carasu (Apa Neagră în limba turcă) și podgoria legendară. Toate amplasate la numai 15 km de litoralul Mării Negre. O poziție strategică la care, dacă mai adăugăm potențialul economic al exploatării miniere, al fabricii de cretă, al celei de textile, sau al celei de pâine, ne dă imaginea de ansamblu a unei localități care ar fi trebuit să fie una înfloritoare.

Exact la acest potențial uriaș mă gândeam acum vreo 15 ani când am însoțit la Murfatlar, ca jurnalist, trei autocare pline cu majoritatea corpului diplomatic acreditat în România. Plus fostul președinte Emil Constantinescu. De atunci și până azi lucrurile au intrat însă în involuție, în loc să evolueze.

Din păcate, turistul care coboară azi de pe autostrada A2 și ajunge în doar câteva minute aici nu va ști cum să fugă mai repede. Orașul arată ca o localitate abandonată, prăfuită, cu drumuri rupte. Ce-i drept nu și cele din centru pe unde trec edilii de azi. Și totuși, Murfatlar, care a dat țării și un președinte, pe Traian Băsescu, a beneficiat de-a lungul vremii de fonduri suficiente pentru dezvoltare urbană. Numai că banii au căpătat alte direcții decât nevoile localității și ale celor mai puțin de 10.000 de locuitori.

Dacă cineva chiar vrea să se documenteze despre uriașul potențial al orașului Murfatlar este suficient să citească studiul istoric de fundamentare pentru Planul Urbanistic General, elaborat de arhitecta Doina-Mihaela Bubulete. Este disponibil chiar pe siteul Primăriei, dar se pare că edilii nu au avut timp să și citească.

După ce ani la rând acest orășel a fost abandonat ca un copil orfan, custodia lui este cerută acum – culmea tupeului – exact de către un controversat om politic care l-a adus în pragul colapsului. Este vorba despre Gheorghe Cojocaru, fost marinar (ca și fostul președinte Băsescu), fost primar în mandatul 2008-2012, fost vice-primar, fost consilier municipal și actual candidat PNL la Primăria Murfatlar.

Tragicomedia unei cariere ratate 

Gheorghe Cojocaru s-ar dori acum din nou părinte al urbei. Asta după ce și-a demonstrat din plin lipsa de vocație parentală atât la Primărie, cât și în viața personală. Singura legătură pe care Gheorghe Cojocaru o are cu orașul Murfatlar este faptul că s-a născut aici. Mai legat pare să fie de Constanța, oraș în care locuiește de fapt și în care a trăit ani de zile cât a fost marinar. Așadar, fostul și potențialul viitor primar nici măcar nu stă în localitatea la cârma căreia aspiră. Mutația, ce-i drept, e făcută, dar într-o casă dărăpănată care figurează pe numele mamei sale. A avut apartament aici, într-un bloc de ANL, pe care și l-a autoatribuit când era vice-primar. Acesta a fost obținut prin fals  si uz de fals, întrucât el avea de fapt în proprietate un apartament, dar pe numele mamei sale. Operațiunea este denumită juridic simulație și este ilicită, așa cum rezultă și din dosarul civil 2470/118/2016.

Traseul simulației a fost următorul: soții Balagiu Adrian și Iudit-Cojocaru Eugenia au cedat un teren firmei Vectra care a construit aici blocul. În schimb, soții Balagiu au primit și acest apartament destinat, de fapt, lui Gheorghe Cojocaru. Altfel, cum ar fi primit Vectra o „recompensă”sub forma centralei termice din Murfatlar, la un preț derizoriu de 35.000 lei (sub 10.000 euro. La numai un an și ceva, clădirea centralei ajunge la familia Simonei Halep pentru 100.000 de euro.

Această odisee a adreselor din Constanța și Murfatlar a fost pigmentată de divorțul la care s-a ajuns după ce Gheorghe Cojocaru și-a scos din casă fosta soție și copiii, ca să intre cu noua consoartă. O atitudine grăitoare pentru un părinte (i)responsabil.

Aceeași atitudine a dovedit-o și față de oraș. Murfatlar nu are gaze, deși la numai trei km se află conducta din Valul lui Traian al cărui primar, mult mai gospodar, îi este și naș. Cu siguranță, locuitorii din Murfatlar ar fi putut beneficia de pe urma acestei relații. Dar nu a fost să fie, așa cum nimic nu a fost să fie din câte s-ar fi putut face. Cu atât mai mult cu cât Gheorghe Cojocaru a avut și sprijinul politic al Guvernului Boc.

Bilanțul unor mandate dezastruoase

Ce îl recomandă pe Gheorghe Cojocaru pentru funcția de primar? Păi să vedem bilanțul precedentelor sale evoluții la conducerea orașului.

După mandatul din 2008 – 2012, pe 22 iunie 2012, Curtea de Conturi a efectuat verificări la Primăria Murfatlar. În urma acestui control a ieșit la iveală incompetența de manager a primarului Cojocaru: din suma de 500.000 lei alocată din fondul de rezervă al Guvernului pentru cheltuieli curente s-au folosit doar 35.981 lei. Ca atare, Curtea de Conturi a dispus returnarea de îndată a sumei de 464.019 lei.

      Câte nu se puteau face cu acești bani într-un oraș mort, fără investiții. Exploatarea minieră este cu un picior în groapă. Nu s-au acordat locuri de casă, în timp ce el își atribuia apartament. Nu există o Casă de Cultură și nici viață culturală, în ansamblu. Nu există o piață alimentară, un obor, ceea ce ar fi un generator de flux economic. În prezentul european al României, tentativa locală de piață din Murfatlar își expune oferta pe jos. Dar ce să vorbim despre criteriile civilizației europene când canalizarea din Cartierul de Vest, făcută de mântuială, se colmatează din două în două săptămâni... La asta se adaugă rigolele care se termină în baltă. Locuitorii din Siminoc, cel puțin, știu cum stau: nu au deloc canalizare.

      După ce fosta încălzire centralizată a fost vândută de Cojocaru firmei Vectra, oamenii și-au încropit prin blocuri sisteme proprii de căldură. Dar fără coș de fum. Acum, turistul rătăcit pe aici poate vedea unde au ajuns țevile de irigații, că tot plânge agricultura pentru lipsa acestor sisteme. Nu sunt nici terenuri de joacă pentru copii și nici grădiniță cu program prelungit. Stadionul din Siminoc este și acum neterminat, definitivă rămânând doar întrebarea: unde sunt banii care au fost alocați.

      Cojocaru & co: canalul colector al resurselor risipite

      Și totuși, Gheorghe Cojocaru a făcut ceva în timpul mandatelor de primar și vice-primar. Și-a dat casă lui însuși și a mai dat câteva terenuri pe criterii politice și pentru recompensarea prietenilor, între care nu putea lipsi cel care i-a făcut „lipeala” cu noua consoartă. Cât privește nevoile orașului, singura realizare a fost inutilul eveniment Miss Murfatlar, organizat în 2012 prin alocarea sumei de circa 15.000 euro din bugetul Primăriei. Bașca aportul sponsorilor: Restaurantul Fântânița, SC Murfatlar-Romania SA, Asocierea JV ASTALDI S.p.A - MAX BOGL și SC MAX SRL... Banii primăriei au ajuns la INSIDIO SRL pentru efortul de a-l aduce pe Cătălin Botezatu. Andreea Mantea, nominalizată în contract, s-a pierdut pe drum. Pentru ce atâția bani? Că efortul de organizare a revenit primăriei și sponsorilor oficiali și neoficiali. Inclusiv „protocolul”… de acomodare a artiștilor (sic!), recte chermeza de rigoare.

       De ce inutil? Pentru că acest gen de eveniment ar fi fost benefic DUPĂ rezolvarea adevăratelor priorități. Mă întreb cum a explicat edilul de atunci oaspeților starea jalnică a drumului din șosea la pensiunea gazdă, Fântânița. O locație, de altfel superbă, care contribuie prin taxe, regulat, la bugetul local. Și care ar putea să aducă și mai mulți bani dacă un adevărat edil ar asfalta elementar drumul către pensiune. Pentru asta trebuie să ai viziune de perspectivă, dincolo de spectacolul ocazional al lenjeriilor intime, fie ele și cu semnătură.

       Referitor la celelalte „realizări” ale actualului candidat Gheorghe Cojocaru amintim:

              1. În iunie 2009, primarul Cojocaru atribuie, printr-o licitație, un teren de 19.440 mp societății LOR ALEX COR SRL pentru o redevență de 0,85 lei/mp/an. Scopul declarat inițial era de construire a unei stații de sortare și concasare de agregate minerale. Ciudat, în Studiul de oportunitate întocmit, la capitolul IX, referitor la durata concesiunii, se justifică perioada de 49 de ani prin destinația viitoarei construcții ca... fabrică de pâine! Nu se știe exact ce o fi vrut să facă Vasile Bindelea, patronul societății câștigătoare, dar până la urmă nu a mai ieșit nici stație de concasare, nici fabrică de pâine, nici altceva. Din toată afacerea, singurul câștigător a fost Cojocaru, care s-a ales cu o nouă consoartă, prezentată de Bindelea. Terenul a fost retrocedat Primăriei după cinci ani, pentru că investitorul lui Cojocaru nu a plătit nici un leu din redevență. Executarea silită nu s-a putut face pentru că firma lui Bindelea nu este solvabilă. Încă un proiect marca „Cojocaru”, născut succes și mort speranță!

         2. În iulie 2010, Gheorghe Cojocaru a atribuit prin licitație un teren de 243 mp, amplasat pe Calea București, zona bloc D și bloc E, în favoarea SC Claudia Ren SRL, cu o redevență anuală de 5,51 lei/mp/an. În traducere liberă, așa cum afirmă surse din Primărie, Râpă Nicolae, proprietarul acestei societăți și, pe atunci, consilierul lui Cojocaru, a fost recompensat pentru sprijinul politic.

             3. La fel s-a întâmplat și cu proiectul intitulat pompos și promițător „Utilizarea responsabilă a resurselor naturale și încurajarea dezvoltării durabile a formelor alternative de turism”. Din totalul de 97.459, 34 euro, solicitat de Primăria condusă de Cojocaru, Comisia de validare a Programului de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria a aprobat doar 7.028,44 euro. Restul erau solicitări incerte ale unui primar cu nevoi personale mari, dar cu renumerație mică. După buget, de!

Din toată povestea, Murfatlar s-a ales cu niște litere volumetrice cocoțate pe dealul din proximitate, să vadă trecătorii exact cum se numește urbea orfană de un părinte responsabil. Ah, plus niște totemuri care jalonează drumul către dezastru.