Ziarul oficios „Post” conţine un ciudat articol asupra regularisirei Orientului care nu-i lipsit de adică. Posito - zice - că Austria ar anecta Bosnia, că Serbia şi Montenegro ar deveni autonome şi Bulgaria asemenea - poate sub un prinţ rusesc - ar avea poziţia ce-o are azi România; posito că Grecia ar căpăta insulele, mai cu samă Creta, şi câteva districte aproape curat greceşti din nordul său; posito în sfârşit că turcul n-ar rămânea în Europa decât cu Constantinopole şi o parte a Rumeliei, având posesiunile sale principale în Asia.

E evident că greutăţile politice s-ar naşte abia în urma schimbărilor pe cari le-am schiţat şi cari au şi fost de mult propuse. E evident că micele state de pe Peninsula Balcanică, ieşite din letargia în care le ţine domnia turcească, ar forma, prin rivalităţile lor politice, naţionale şi religioase, un pericol mult mai mare pentru liniştea Europei decât letargia acestor provinţii, produsă prin apăsarea semilunei. Contra acestor eventualităţi există un singur mijloc - o Confederaţiune Dunăreană, ca rezultatul cel mai firesc al liberării acestor provinţii. Dar care este puterea ce prezintă destule garanţii civilizaţiei europene, pentru a fi însărcinată cu protectoratul acestor provinţii? Desigur că numai Austria. Să nu ni se răspundă că Rusia s-ar opune. Prin rezistenţa continuă a Europei, Rusia este redusă de a privi chinurile celor de un neam şi de o lege cu ea, fără să poată interveni în favorul lor; ea este silită de a protesta contra tuturor insinuaţiunilor că ar avea planuri ambiţioase.

Să cercăm a o prinde de cuvânt. În schimbul liberării coreligionarilor săi, ea să declare că renunţă la supremaţia asupra unei eventuale Confederaţii Dunărene. Şi, dacă visul politicei militare ruseşti este într-adevăr Constantinopolul, Rusia poate să amâne cucerirea acestui oraş, urmându-şi cuceririle în Asia şi venind dinspre Asia asupra Constantinopolei, precum s-au mai întâmplat aceasta, sub împăraţii greceşti.

Bune planuri, nu-i vorba - şi ieftene. Fiindcă ,,Post" mai propune Austriei şi o politică comercială liberală (bazată adică pe liberul schimb), se vede uşor unde ar ajunge protectoratul. D-nul Iţic Silberştein poate răspunde mai bine la aceasta. Inundarea popoarelor orientale cu roiuri de oameni civilizaţi din Galiţia, care ar avea menirea să cultiveze Orientul într-o mână cu stecla de rachiu şi 'ntr - alta cu ,,Neue freie Presse" de ex. Şi s-ar civiliza bieţii muntenegreni şi bosniaci precum ne-am civilizat noi, frumos şi cu temeiu, că ţăranii noştri sunt sănătoşi şi bogaţi şi ştiutori de carte nevoie mare! Robia economică a noastră şi a Orientului întreg, supremaţia culturei extrafine din Buda-Pesta şi Viena poate fi visul diplomaţilor de la ,,Post", dar exemplul României ar trebui întipărit în mintea popoarelor de preste Dunăre, ar trebui să li se spuie că protectoratul Austriei este ecuivalent cu sărăcirea, cu stoarcerea populaţiunelor prin agenţi economici fără patrie şi că acelea n-ar forma decât terenul de nutriţiune al dezvoltatelor sisteme intestinale de la bursa din Viena. În loc de a trăi pentru ele înşile, în loc de a forma, prin clasele lor positive, terenul înflorirei unei culturi naţionale, acele clase ar deveni mijlocul de trai pentru o cultură străină, pentru un popor străin, pentr o industrie străină. Acele popoare ar ajunge la proletariatul plugului, ar fi silite să asude o zi pentr-o cutie de chibrituri, să plătească cu greaua lor muncă agricolă secăturile şi nimicurile industriale ale mult civilizaţilor austrieci, reprezentaţi prin d. Iţic Silberstein.

Numai o Confederaţie Dunăreană, cu o politică comercială protecţionistă şi sub protectoratul său propriu, şi al nimărui altcuiva, ar conţinea în sine sâmburi de dezvoltare adevărată. ,,Post" se teme că ne-am sparge capetele de a doua zi. Ei şi? Noi ne-am bate, noi ne-am împăca. Cred că-i o stare mai preferabilă decât împăcarea prin beamteri austriceşti cu mijlocirea kesaro-krăiescului feldwaibel.

Curierul de Iaşi, 16 iulie 1876