O diagnoză superficială
 

Se zice că, sunt acum două săptămâni, o domnişoară din hotelul Rusia, simţindu-se în stare anormală, a chemat şi consultat pe d. dr. Otremba, care a constatat o graviditate cam de trei luni; în urmă, consultând pe d. dr. Max, acesta, fără a ţine samă de împrejurări, au întrebuinţat un instrument metalic care a provocat avortare. Fătul, productul concepţiunei, se păstrează şi astăzi la d. dr. Ratcu, unde se poate vede.
Dacă aceasta este adevărat, parchetul ar trebui să nu stea inactiv, căci faptul constituie un delict pedepsit de lege. În caz contrar să se constate că d-rul nu este culpabil şi că este o acuzaţiune nefundată ce i să aduce, ce[e]a ce nu trebuie să esiste.
[CURIERUL DE IAŞI, 8 septembrie 1876]

Răspunsul d-lui dr. Emil Max
 

Publicăm mai la vale răspunsul d-lui dr. Emil Max la notiţa inserată în ziarul nostru no. 100 din 8 septemvrie şi declarăm că aserţiunile cuprinse în ea sunt provenite din informaţiunele ce ni le-a dat d. dr. Ratcu.
 

"Domnule Redactor,
În foaia d-voastră No. 100, din 8 sept., am cetit o notiţă sub titlul ,,o diagnoză superficială” pe care vă rog a o rectifica în modul următori:
1) Nu este adevărat, că d. dr. Otremba a constatat graviditate la numita damă.
2) Nu este adevărat că eu am aplicat nişte instrumente care ar fi provocat avortare.
Ci faptul este precum urmează: în luna lui iunie anul curent am vizitat ca medic de câteva ori pe numita damă la otelul Pârlita , tratând - o pentru nişte crampuri de stomah şi, vindecând - o , n-am mai văzut-o până la mijlocul lui august, pe când într-o noapte am fost chemat la otelul de Rusia la o damă bolnavă de facere; sosind acolo am recunoscut pe sus numita damă, care se afla în adevăr periculos bolnavă din cauza unei emoragii însemnate; pe lângă bolnavă am găsit pe onor d. dr. Ratcu, care scosese un făt avortat dintr-însa, la care ocazie s-a rupt funia buricului şi d-sa să năcăja deja de trei oare spre a scoate şi locul rămas înăuntrul şi a opri emoragia.
După ce am dat ajutorul necesar şi am parvenit a opri scurgerea de sânge , am discutat cu d. dr. despre etatea fătului, care pretindea d. dr. că ar fi de 5 luni trecute, pe când eu susţineam etatea ca de 10 -12 săptămâni. Cu scop de convingere, d. dr. Ratcu a luat fătul cu dânsul şi după câteva zile, întâlnindu-ne, a convenit că, după măsurare şi studiare cu ajutorul cărţilor şi a unui coleg al său, a constatat în adevăr etatea fructului ca de 3 luni.
După care am şi uitat cazul cu totul, pe când ieri mă trezesc cu sus citata notiţă în jurnalul d-voastră, prin care mă văd lovit într-un mod inesact şi răutăcios în onoarea şi ştiinţa mea.
Resping cu indignaţiune acest atac şi cu această ocazie nu pot a mă abţine de surprindere asupra uşurinţei unui jurnal „oficial şi serios” care vine a ataca prin publicitate reputaţiunea şi ştiinţa unui om ce este în drept a zice că, prin aplicaţiunea sa în timp de 16 ani, a dat urbei şi ţărei destule dovezi de capacitate şi onestitate.
Primiţi d-le Redactor încredinţarea consideraţi[e]i mele.
Emil Max, doctor în medicină şi în hirurgie,
acoucheur şi profesor artei moşitului"

Nimeni nu ne poate obliga de a crede sau nu întâmpinarea d-lui dr. Max; cel puţin informaţiile cuprinse în notaţa noastră şi în întâmpinarea de mai sus sunt egale în privirea valorii sorginţii de unde ne vin şi am publicat, cu aceeaşi nepărtinire, atât pe una cât şi pe ceilaltă. Prin urmare la rândul nostru respingem imputarea de uşurinţă şi declarăm că pentru noi şi una şi alta din părţi au dreptul a pretinde o egală încredere. Dacă faptul în sine e eronat sau nu, e o cestiune pe care nu o poate rezolvi redacţia unei foi (a cărei bună credinţă poate fi indusă în eroare), ci numai specialişti care ar lua afacerea asupra - li spre cercetare.

[CURIERUL DE IAŞI, 12 septembrie 1876]