„Curierul intereselor generale”, în unul din numerele sale, insinuă foii noastre voinţa de a apăra pe evrei. Abstrăgând cu totul de la confuzia de idei şi de la reua credinţă, dezvoltate în notiţa respectivă, declarăm că nici apărăm, nici am apărat vreodată direct sau indirect pe evrei, ţinta noastră este de a spune adevărul, pe care iată-l.
 

La întrebarea dacă evreii pot pleda sau nu înaintea judecătorilor de pace, criteriul discuţiunei nu e nici legea advocaţilor, nici art. 7 din constituţie, ci art. 18 din pr. civilă.
 

Legea avocaţilor e promulgată la 64, procedura la 75. Dacă autorul procedurei ar fi voit ca şi înaintea judecătorilor de pace să pledeze numai avocaţi, ar fi zis: „Părţile se vor înfăţoşa în persoană sau prin avocat". Însă în realitate zice: ,,Părţile se vor înfăţoşa în persoana sau prin vechil". El evitează terminul de avocat, pe care-l cunoaşte şi pe care-l înscrie mai jos la art. 94, unde cere ca înaintea tribunalelor părţile să se înfăţoşeze sau înşile sau prin avocaţi.
 

Intenţia legiuitorului a fost de a nu sili pe justiţiabili să cheltuiască cu avocaţi sume mai mari decât valoarea proceselor ce sunt de competinţa judecătorilor de pace. El întrebuinţază deci cuvântul de vechil tocmai pentru că nu vrea să întrebuinţeze cuvântul de avocat. „Curierul intereselor generale” nu e tocmai tare în deosebirea terminilor.
 

La a doua întrebare: dacă evreii pot fi vechili? Trebuie să conceadă „Curierul intereselor generale” că nici o lege nu-i opreşte până acuma de la aceasta. Legea avocaţilor zice: nime nu poate fi avocat de nu e român sau naturalizat român; nu se zice însă nicăiri: nime nu poate fi vechil de nu e român sau naturalizat român.
 

Unii judecători au respins pe evrei sub cuvânt că, art. 7 din Constituţie, împiedicându-i de a fi naturalizaţi, ei nu pot exercita avocatura, prin urmare nu pot nici să apere înaintea instanţei de pace. Contra acestei interpretări, Ministeriul de Justiţie din anul 1868 (iar nu Ministeriul trecut, precum o spune „Curierul intereselor generale”) prin mai multe circulare, au esplicat judecătorilor de pace spiritul articolului 18. Una din aceste circulări, sub No. 9174, spune anume că nu este a se face vreo distincţiune de religiunea ce ar avea persoanele ce se prezintă ca vechili înaintea judecătorilor de pace.
 

Nedemnă mi se pare asemenea apucătura ,,Curierului int[ereselor] gen[erale]” de a cita o persoană onorabilă într-un articol intitulat ,,Escrocherii jidoveşti”. Poate fi cineva duşman cât de mare al evreilor ca atari, poate să combată orice luptă pentru drept ce ar întreprinde-o ei, fără ca să bleseze persoanele în parte.
De aceea să ni se permită de a nu confunda pe d. Brociner, om cu ştiinţă de carte, nici chiar cu redactorul „Curierului intereselor generale”.

[CURIERUL DE IAŞI, 7 iulie 1876]