Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

EDITORIALELE DOMNULUI EMINESCU

Data publicarii: 29.09.2009 17:22:00

Rubrică îngrijită de Miron Manega

 

 

 

Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. “Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Editorialele domnului Eminescu, din cadrul rubricii cu acelaşi nume, sunt fragmente extrase din articolele sale - apărute în publicaţiile Albina, Familia, Federaţiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) - şi din manuscrisele publicate postum.

Afisari: 656077
Autor: Manega Miron
Alte articole | Arhiva

ÎNVIEREA

Data publicarii: 15.04.2012 22:37:00

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecura-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.
C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă,
Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.
O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi:
"Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe,
Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg"
.
Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte...
Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte...
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
"Cântări şi laude-nălţăm
Noi, Ţie unuia,
Primindu-l cu psalme şi ramuri,
Plecaţi-vă neamuri,
Cântând Aleluia!
Christos au înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"

 

Afisari: 2182
Autor: MIHAI EMINESCU
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: OhPKmjeA (Jul, Tue 10, 2012 / 02:28)
10 March, 2009 at 0:27 Am o poza din iarna lui 1954, "In care maldarele de zadpaa depaseau inaltimea unui tramvai"Si eu as vrea poza, dar ar fi si mai frumos dac-ar putea s-apara-n blog ca s-o putem vedea cu totii Cand a-nceput sa ninga ma aflam in oras, fiindca Scoala Germana era pe strada Luterana la nr. 2, in curtea Bisersicii Evanghelice. N-a mai mers nici tramva si nici autobuz sau troleibuz, a trebuit deci se vin pe jos.Zapada la noi pe strada a ajuns, chiar in fata casei noastre, pana la etajul intai, astfel incat ptr. prima data ne puteam uita in dormitoarele vecinilor, desi casele au Hochparterre , dar numai pe partea de vizavi a strazii. Vecinul, avocatul N. Beldie, a trebuit doar sa batatoreasc-un pic zadpaa, si gata a fost partia, ca sa ne dam cu saniuta si, mamaaa, ce concursuri! Pe partea noastra fiind mai mica, am facut cazemate si catacombe, unde ne-am jucat pana in primavara.A fost intr-adevar o iarna minunata si absolut de neuitat @ Delia Marc says: 11 March, 2009 at 13:16Nu, nu ma refer la mica cofetarie particulara de pe Eminescu, ci intr-adevar la una de pe Calea Dorobantilor, pe partea dreapta, cand ma duceam la Balet, venind cu tramvaiul 26 din Vatra Luminoasa pe Stefan cel Mare si pe partea stanga cand ieseam.Studioul dnei Penescu era pe str. Brazilia, cotind pe strada Madrid, exact in fund , doar sa treci strada. Intrai in curte pe partea dreapta a cladirii si intrai la stranga la subsol. N-aveam dusuri, ci doar o mica salita sa ne schimbam hainele si o toaleta La pian canta insa dna Iser, sora pictorului Josif Iser, iar ajutoarea organizatorica era dna Lulu, fiica unui General, tot un FOST . Maestrul Filip facea niste papuci de balerina f. frumosi si de calitate, in comparatie cu ce-am vazut apoi si prin Germania.Intr-o zi a aparut Pastorel Ionescu, casatorit acum cu o colega de-a mea, Ioana Casetti, fosta sotie a regizorului de TV Lazarov. El trebuie sa mai stie, fiindca eu eram mai mica, sa fi avut vreo 14 ani, dar nu erau decat vre-o doi baieti la noi iar el era un tanar f. bine ca si frumosul sot al dnei Penescu, dl. Genatini, un italian care nu muncea Am avut doua colege f. frumoase, fiecare in felul ei, care-au murit f. devreme: pe Rolanda, o fata f. subtire si sofisticata, balerina talentata, care s-a maritat cu un violonist de la Filarmonie, dar a murit de cancer, si pe Wanda, o fata blonda ci ochii verzi, ce se uita un pic crucis, rusoaica albva, ce a murit la cutremur.Uneori, cand ieseam, mama imi dadea cate-o prajitura, la unul din ultimii meseriasi particulari, cofetarul de pe Dorobanti, vizavi, intre strada Amman si Intr. Ar Ah, ce Cataifuri Niste patratele de vreu 5 5 cm, umplute cu frisca, acoperite cu un capac dintr-un aluat crocant in forma de vermicelli , deci niste macaroane f. f. fine Dar ce Eclairuri, Savarine, Sarailii Avea niste Piersici facute din martipan, o minune.Alta cofetarie buna era la Scala, dar aceea nu era asa de sic , cat a fost cea de la Nestor . Mai tarziu s-a deschis una in Blocul Turn de langa Palat. Acolo avea Amandine, Joffre si Mascote bune.Acum 2 ani am cautat mult pana sa dau de o cofetarie-n centru ajungand la una f. mica in Piata Amzei, care are si Laborator propriu se lauda vanzatoarea, dar nici macar un loc sa stai Ce pacat.Mai tarziu s-a deschis Barul Katanga pe Bulevardul Magheru, dar acolo era lume mai dubioasa si pestrita Si apoi s-a mai deschis Casata , visavis, mai spre Piata Romana, in care astazi este McDonalds-ul, daca nu ma-nsel.Mutlumesc Delia Marc si ptr. indicare cartii lui Victoria Dragu Dimitriu.Poetul Mihai Cantuniari descrie-n cartea lui Barbatul si cele 3 morti ale sale cum decade si apune -o clasa de mari burghezi , cam ca-n romanul Ghepardul al lui Tomasso di Lampedusa. Familia lui a mai posedat inca prin anii '60, o VIE si o VILA la BREAZA care s-au pierdut pe parcurs Ma impresionat f. mult o fraza care zice totul: Imbatranind tacut pe Canapele roase . Cata pasivitate si cata resemnare Cristian Tantareanu s-a casatorit cu Doina, fata Arh. Smantanescu de la coltul unei strazi vecine cu a mea, moarta prin 1984, la numai 40 de ani de cancer. Asa si-a inceput el cariera de imbogatire Un alt vecin nou venit prin anii '80 este un taran badaran afacerist, care-a castigat cu taxiul Fosta proprietareasa a facut prostia sa-si vanda casa ajungand la sfarsit in strada murind, f. saraca Alt vecin mi-a devenit fostul nostru SECTORIST, probabil cu ajutorul lui Secu . Si el s-a facut dupa '90 taximetrist avand bani cu carul Cam asta este societatea noua, o RASTURNARE de CLASE si OAMENI.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu
Lazăr Lădariu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Ioan Roșca, Laurian Stănchescu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Dogaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter