Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

EDITORIALELE DOMNULUI EMINESCU

Data publicarii: 29.09.2009 17:22:00

Rubrică îngrijită de Miron Manega

 

 

 

Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. “Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Editorialele domnului Eminescu, din cadrul rubricii cu acelaşi nume, sunt fragmente extrase din articolele sale - apărute în publicaţiile Albina, Familia, Federaţiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) - şi din manuscrisele publicate postum.

Afisari: 656085
Autor: Manega Miron
Alte articole | Arhiva

Problema învăţământului (II)

Data publicarii: 06.09.2010 00:03:00

Precum gimnastica desvoltă toate puterile musculare şi dă corpului o atitudine de putere şi tinereţe, tot astfel pururea tânăra şi senina antichitate dă o atitudine analogă spiritului şi caracterului omenesc. Dar, pentru ca această gimnastică morală să se resimtă în caracterul şi în spiritul public, trebue ca să existe clase întregi de oameni, cari s'o exercite imediat, şi anume clasele acelea cari nu sunt avizate la muncă materială. Atunci gimnastica aceasta se va resimţi, vrând, nevrând, şi asupra celorlalte clase pozitive.
 

Dar avut-am noi oare licee? Cine nu ştie că, pentru a fi profesor de liceu după incalificabila noastră lege a instrucţiei, nu se cerea decât absolvirea liceului însuşi şi depunerea unui concurs ca vai de capul lui. Oare latineasca şi greceasca sunt de vină că o generaţie întreagă de ignoranţi - profesorii cu studii academice - umple catedrele liceale şi gimnaz iale, predându-şi neştiinţa lor drept ştiinţă, că nişte somnoroşi fără vocaţiune se pun pe carte până ce pot trece vr'un concurs, şi după aceea leagă cartea de gard, nu mai citesc absolut nimic şi dictează numai an cu an acelaş caet vechiu şi unsuros unor urechi nouă?... Latineasca e de vină dacă un reteveist cu patru clase primare, agent electoral de soiul birtaşului Purcel, e şef al diviziei instrucţiei în România?
 

La acestea nu e de vină senina antichitate, ci desvoltarea demagogică a societăţii noastre. Până ce nu va înceta aceasta, prevedem că orice şcoli s'or face - cât de speciale - ele nu vor putea aduce nicio îndreptare într'o societate în care meritul e în poziţie de a fi judecat de Fundeşti, Costineşti sau Serurii! Şi oare nu vedem această tendenţă nefericită la aceia chiar cari au urmat cursuri de ştiinţe exacte? Medicii români... caută funcţii, cei eşiţi din şcoale de arte, de meserii, de tecnică, toţi, toţi aleargă după funcţiuni, salariate de stat, de comune, de judeţe!


Dar dacă în adevăr şcoalele noastre de latineşte şi greceşte ar fi fost bune, ce n'am vedea astăzi în România? Am vedea cel puţin ştiinţele istorice înflorind, am avea erudiţi. Ei bine, ştiinţa, câtă se face la noi, se face de ruşine, de ochii lumii oarecum, şi de către bărbaţi cari între noi fie zis, nici n'au studiat vr'o dată în şcoalele româneşti, cel puţin nu în cele din România. D. Cipariu, care ştie desigur bine latineasca sa, n'a studiat în şcoalele noastre, Cihac asemenea nu, c'un cuvânt nici unul din învăţaţii sau literatorii mai însemnaţi, cari îndealmintrelea se pot număra pe cele zece degete, siguri că ar rămânea câteva de prisos.
 

Să nu atribuim dar exclusiv împrejurării, că se pretextează prin şcoli a se învăţa latineşte şi greceşte, relele cari răsar din desvoltarea demagogică a societăţii, din ignoranţa noastră şi din lipsa de voinţă de a pune capăt unor monstruozităţi incompatibile cu secolul în care trăim. O ţară, a cărei instrucţie se dirigează de către indivizi cu câte patru clase primare, o ţară a cărei jurnalism şi legislaţiune e reprezentată tot prin asemenea genii, nu poate înainta, din cauza spiritului de minciună, care pluteşte asupra tuturor raporturilor, nu însă din cauza că latineasca sau greceasca i-ar fi punând piedeci!...

 

(Articol publicat în TIMPUL, pe 28 Iunie 1880)
 

Afisari: 1688
Autor: MIHAI EMINESCU
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: wFGGOYSrgSdEC (Jul, Tue 10, 2012 / 09:26)
COMENTARII ASUPRA FOTOGRAFIEI AVIONULUI DIN BANEASAIn 1963 am terminat liecul Cantemir. Examenele de intrare la Universitate erau foarte populare, de multe ori cu peste 20 de aplicanti pentru un oc, dintre care un percentual important era reservat ai fiilor de buna origine, adica din clasa muncitoare membri de partid, etc.Eu am reusit sa intru la Ingineria Civila.La sfirsitul primului an, inainte de celebrarea ultimelor doua examene, numele meu a fost publicat, impreuna cu alti 60 de norocosi , pe usa principala a universitatii, si cu conotativul de Dusman al Poporului dat afara din Universitate.Partea curioasa, sau nu,a fost ca majoritatea numelor publicate erau asa zis evreiesti Partea interesanta a istoriei de abea incepe. Ce nu stia inteleptul care a concepus acest act descriminatoriu, a constituit baza si cauza plecarii familiei noastre din tara, renuntind de forma voluntara la cetatenia romina, Ma explic:1. Tatal meu era unul din inginerii cei mai cunoscuti in Rominia. A fost el care, in calitate de Inginer Sef, a construit Teatrul de Opera din Bucuresti, terminat cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului di 1953, mentionat de Shony (incredibil ca i-si aminteste de atitea lucruri de Bucuresti)2. Gherghiu Dej la informat pe tatal meu ca nu o sa-l lase sa plece din tara niciodata, in schimb a aranjat ca tatal luisi bunicul meu, plecat in Israel in 1954, sa se intoarca pentru o vizita in tara in 1964. IN ACEASTA PERIOADA NU EXISTAU RELATII DIPLOMATICE CU ISRAEL. De acea sint aproape convins ca acest avion nu pleca, ci venea via Paris, cu bunicul meu pe care il asteptau sute de evrei care au aflat ca cineva se intoarce din Israel. Ceva cu totul neorganizat si spontan. Nu a-si fi surprins ca in mijlocul acelori spectatori de la Baneasa sa ma gasesc si eu.3. Romania semnase in Paris, in cadrul unui acord international sponzorat de UNESCO, un Tratat de Nedescriminare in Invatamint, transformind o actiune sporadica al unui om fara suflet sau educatie intr-un act ilegal.4. Bunicul meu a fotografiat lista cu numele publicate la universitate si, in trecere prin Paris, intorcinduse in Israel, a presentato la UNESCO in Paris.Ambasadorul romin in Paris, dupa citeva zile, a explicat ca acesti studenti au primit, in urma solicitarilor prezentate in trecut, viza de iesire din tara si pentru asta s-a considerat ca Statul Romin n ar trebui sa ocupe locuri si sa cheltuiasca bani aditionali pentru mentinerea acestor cetateni in Universitate.CULMEA a fos ca pe toti aprox 60 de famili ne-au obligat sa placam, unele nici nu mai puteau, dupa 15 ani de cind facusera cerere, dar in van. Am plecat toti.Eu la Viena, intrun avion simisla, dupa care m-am stabilit cu familia in Italia, am terminat acolo Facultatea de Constructii, si dupa 20 de ani lucrind in Canada, Statele Unite si Sud Americam ma gasesc fericit de peste 15 ani in sudul Spaniei.In 1993, dupa aproape 30 de ani, m-am intors la Bucuresti sa celebrez impreuna cu alti 40 de prieteni din toata lumea 30 de ani de la sfirsitu liecului Cantemir.repetind acest eveniment deja in alte 3 ocazii,Fotografia acestui avion la Baneasa a trezit in mine toate aceste amintiri aproape uitate.Si o intrebare. Cum functiona acest frumos oras fara atitea fire electrice pe toate strazile. Probabil totul in nimele progresului.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu
Lazăr Lădariu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Ioan Roșca, Laurian Stănchescu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Dogaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter