Am reușit și de data asta să trec pragul vârstei. A fost ceva mai greu, e adevărat, dar am reușit. Cu ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu și al neurochirurgilor de la Bagdasar-Arseni sunt în stare să scriu aceste rânduri de recunoștință într-o ordine fără ierarhie, căci nu știu, în fața lui Dumnezeu, cine are, în privința pacientului care sunt acum, un punctaj mai mare: minunata echipă de chirurgi de la Bagdasar-Arseni (Prof. Dr. Mircea Gorgan, blândele doctorițe Narcisa Bucur și Mariana Cochior și asistenta Ecaterina Nițu) cei care m-au diagnosticat și m-au trimis urgent să-mi fac tomografia (Dr. neurolog Florin Guran și Dr. Daniel Cochior de la Spitalul Clinic CF 2) sau cei care mă îngrijesc acum și mă reînvață să merg (Dr. Kinetoterapie Denisa Popovici și întreaga secție de neurologie a  Spitalului Clinic CF 2, începând cu doctorul Guran și terminând cu asistentele și harnicele infirmiere)...

Aș mai adăuga la această listă a recunoștinței, în afară de familia mea, pe toți cei care m-au ajutat să-mi duc la îndeplinire ultimele dorințe de dinaintea operației (părintele Teoctist Moldovanu, starețul mănăstirii Plăviceni, care a venit să mă spovedească și să mă împărtășească chiar în dimineața operației, sau uriașul Vasilică Dorohoianu de la Iași, fără de care cartea mea „ADRIAN COSTEA – Cronica unei morți eșuate” n-ar fi putut fi tipărită în preziua internării), pe cei care au tremurat de îngrijorare pentru mine, cum au fost inimosul patriot Gabriel Apreutesei de la Iași, Liliana Stolnicu de la Simeria,  Gigi Balcan,  profesorul Florian Colceag, Ciprian Geapana, Dana Popovici și Cristi Apostol, Dana Andronie, Maria Gheorghiu, Adrian Costea,Vasile Stroe… Și am să mă opresc aici pentru că nu suntem, totuși, la decernarea Premiilor Oscar, ci la post-scriptumul unei intervenții pe creier care a durat doar trei ore și jumătate… Sau, altfel spus, la celebrarea unei aniversări care ar fi putut să nu fie. Pentru că astăzi - am uitat să vă spun - am reușit să împlinesc 58 de ani.

P.S. Fotografia nu este după intervenție, deci doctorii care m-au operat nu trebuie să mă certe că am fugit din spital ca să mă duc în Sahara...

______________________________________________