Istorie

A încetat din viață marele scriitor român Mihail Diaconescu, membru marcant al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cel despre care părintele Dumitru Stăniloae spunea că este ''cel mai reprezentativ scriitor al spiritualităţii româneşti, începător al scrisului nostru viitor''. S-a nascut la 8 noiembrie 1937, în comuna Priboeni din judeţul Muscel. A absolvit în 1955 Liceul ''Gheorghe Şincai'' din Bucureşti, iar în 1960 a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. În 1972 a obţinut titlul de doctor în filologie la Universitatea ''Alexandru Ioan Cuza'' din Iaşi cu teza ''Gib I. Mihăescu. Prezentare monografică'', publicată în volum în 1973, în colecţia Universitas a Editurii Minerva. Între 1972-1975 a fost conferenţiar oaspete la Institutul de Romanistică al Universităţii Humboldt-Berlin, unde a ţinut cursuri, a condus seminarii şi a îndrumat elaborarea unor teze de licenţă cu subiecte româneşti.
citeste tot >>

Pe data de 21 iunie 2019, echipa arheologică a profesorului Marin Cârciumaru din Târgoviște a făcut o descoperire epocală pentru România: cel mai important artefact paleolitic din istoria României. E vorba de o statuetă de 10 cm din gresie, foarte bine păstrată și având o vechime de 17.000 de ani. Importanța și valoarea descoperirii sunt ''îngropate'' de Cătălin Tolontan într-un morman de dejecții jurnalistice, printr-o campanie virulentă de denigrare a echipei și competenței profesorului Marin Cârciumaru.
citeste tot >>

Întrucât pe 4 august 2019 se împlinesc 100 de ani de când armata română a eliberat Budapesta (și întrega Ungarie), artistul plastic Nicu Dumitrescu a realizat 100 de gravuri pe hârtie manuală, având titulatura ''Eliberarea Budapestei de comunism''. Imaginea principală reproduce un desen de epocă în care un ostaș român înfige steagul României pe Parlamentul de la Budapesta. Chiar dacă faptul nu s-a petrecut așa, căci nu drapelul nostru a fost pus acolo, ci opinca unui caporal din Mehedinți, imaginea rămâne reprezentativă în plan simbolic. Cealaltă e tot un desen apărut în presa vremii, care ilustrează momentul în care armata română,
citeste tot >>

Se împlinesc 234 de ani de când, la 28 februarie 1785, pe Dealul Furcilor din Alba Iulia, avea loc una dintre cele mai sângeroase execuții din istoria noastră: tragerea pe roată a lui Horea și Cloșca, liderii răscoalei de la 1784 din Transilvania. Aceasta a fost ultima execuție prin tragere pe roată din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, după acest eveniment pedeapsa fiind abolită din codul penal austriac. Pentru rebeliune, adică motivul pentru care au fost acuzați Horea și Cloșca, codul penal austriac prevedea pedeapsă maximă decapitarea cu sabia, nu tragerea pe roată. S-a apelat însă la această condamnare extrem de dură, rezervată în mod normal doar tâlharilor și ucigașilor, pentru a-i înspăimânta pe țăranii români, astfel încât o altă răscoală să nu se mai întâmple.
citeste tot >>

Alexandru Ioan Cuza a intrat în istoria României ca domnitorul care a pus bazele statului român modern, însă stilul său autoritar a dus la neînțelegeri aprige cu clasa politică românească. După șapte ani de domnie, Alexandru Ioan Cuza a căzut victimă ''Monstruoasei Coaliții'' a liberalilor și conservatorilor. Mai mulți militari care îi jură­seră credință domnitorului și-au călcat cuvântul și au participat la acțiunea de detronare. Însă mai înainte de această ultima trădare, Alexandru Ioan Cuza fusese trădat în repetate rânduri de omul său de încredere, Dimitrie A. Sturdza - care avea să ajungă prim-ministru al României.
citeste tot >>

Una dintre pasiunile mai puţin cunoscute ale lui Leonardo daVinci a fost gastronomia. În multele sale notiţe, el a lăsat omenirii sfaturi de dietă, cum ar trebui organizată o bucătărie, listele personale de cumpărături. De asemenea, el nota preţurile şi calitatea produselor, acest lucru reprezentând o sursă istorică importantă pentru studiul vieţii cotidiene şi economice din acea perioadă. Informaţiile notate cu meticulozitate ne dezvăluie de ce era atât de interesat de această nouă perspectivă culturală şi care era relaţia lui DaVinci cu mâncarea, nutriţia şi bucătăria. El a început să îşi noteze diverse lucruri culinare la vârsta de 37 de ani, continuând până la moarte să fie interesat de acest domeniu.
citeste tot >>

Bâziac Eniko Iren, specialist în cadrul Direcţiei Arhivelor Naţionale Covasna, a declarat pentru AGERPRES că a descoperit aceste reţetare în fondul familiei Apor, unul dintre cele mai bogate şi valoroase din patrimoniul instituţiei. Puţină lume ştie că noi deţinem aici un tezaur extraordinar, deţinem fondul Apor care are o întindere de şase secole şi totalizează circa 30 de metri liniari de documente (...) Sunt pergamente foarte valoroase, diplome nobiliare, privilegii imperiale şi regale, un fond absolut impresionant. Documentele în sine sunt nişte hârtii moarte, dar în ele există poveste, a declarat Bâziac Eniko Iren.
citeste tot >>

Obiceiul de a trimite felicitări de Crăciun este strâns legat de reorganizarea serviciului poştal din Marea Britanie, în anul 1840. Marea Britanie avusese un serviciu poştal şi înainte de această dată, dar taxele mari făceau ca el să fie inaccesibil publicului larg. Sir Henry Cole, nobil implicat în activitatea de reorganizare, avea două probleme. În primul rând avea prea mulţi prieteni care, după scăderea taxelor poştale, au început să-l bombardeze cu scrisori de Crăciun, conform uzanţelor din lumea bună din Marea Britanie. Sir Henry Cole era un om foarte ocupat, dar era nepoliticos să primeşti scrisori şi să nu răspunzi la ele, chiar dacă veneau cu zecile!
citeste tot >>

Expunerea Coroanei Sf. Ștefan la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, cu ocazia Zilei Naționale a României - care este și prima zi a anului centenar - este, fără îndoială, o insultă, o obrăznicie diplomatică fără margini, pe care noi nu numai că o înghițim, dar o și plătim (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a plătit o asigurare de 50.000 de lei). Cred că sursa obrăzniciei maghiare își are sursa în indiferența sau indolența românească, ale cărei repere identitare dispar încet-încet din conștiința națională.
citeste tot >>

Potrivit gestelor, adversarul lui ''Geula cel Tânăr, Ştefan cel Sfânt se trăgea, pe linie paternă, din româno-maghiarul Toxun (nume pecenego-cuman, pătruns deja în onomastica românească, sub forma Toxabă). Acesta era nepotul lui Arpad - şi avea un fizic singular printre maghiarii finici şi turcicii care-i însoţeau, fizic moştenit de la mama sa, fiica lui Menumorut - ducele Bihorului (între Tisa şi Carpaţii Occidentali): ''ochii frumoşi şi mari'', ''părul negru şi moale'', căzând în ''plete de leu''. Era aşadar fiul fiicei lui Menumorut şi al metisului maghiaro-român Zulta (Zulta provenea din căsătoria lui Arpad cu fiica creştină a lui DUCA din Ţara Unguarului, cucerită de maghiari după fixarea lor în regiunea numită cu un cuvânt din limba locului - ''muncă'' - ''Muncaci'').
citeste tot >>