Istorie

Încă de la începutul anilor '90 câțiva intelectuali s-au erijat în exponenți ai ''societății civile'', căutând să-și impună viziunea proprie asupra trecutului, prezentului și viitorului României. Aceștia, prin radicalismul lor, aminteau de anii guvernării legionare din 1940, dar și de cei ai stalinismului de la începutul anilor '50 ai secolului al XX-lea. În prima jumătate a anului 1990 în România s-au revăzut scene cu profesori alungați din amfiteatre de către studenți (așa cum procedaseră legionarii în septembrie
citeste tot >>

Printre multele lucruri uimitoare scoase de arheologi din pământul acestei țări, unul dintre cele mai remarcabile este Templul de la Parța, din județul Timiș. Aici, în urmă cu aproape 8.000 de ani, preotesele, slujitoare ale Zeiței Mamă, își transmiteau învățăturile și practicau ritualuri religioase. Acest templu, dotat cu statui impunătoare, este cel mai vechi templu neolitic din Europa, iar importanța lui istorică este uriașă.
citeste tot >>

În ceea ce ne priveşte, nu numai vechiului centru răsăritean, care şi-a intensificat eforturile de manipulare imagologică şi psihologică pe linia creării de ''naţiuni culturale'' din trupul nostru etnic, dar şi Occidentului i-a plăcut ideea. Pentru ca astfel ultimii ROMANI supravieţuitori prin secole - ROMÂNII, urmaşii şi moştenitorii direcţi ai celor ce au construit cândva Europa unită, să nu mai fie invitaţi să intre în casa comună numită Europa, care le aparţinea de drept şi asupra căreia puteau emite pretenţii, lăsându-i fără argumente pe urmaşii barbarilor, invadatori, erijaţi în stăpâni cu 1.500 de ani în urmă.
citeste tot >>

Pentru a-şi atinge scopul, ideologii ''moldovenismului'' au acreditat ideea că etnogeneza română nu a existat. Mai mult, că TRACII nu au fost un popor unitar, vorbind aceeaşi limbă între Nipru, Dunărea Mijlocie, Carpaţii Păduroşi şi nordul Greciei, ci o sumedenie de popoare distincte, între care s-ar fi evidenţiat poporul ''dac'' şi poporul ''get'', prin transformarea în ''popoare'' a fragmentelor trace care locuiau în Banat, Ţara Haţegului şi vestul Olteniei (dacii) şi în Valea Dunării inferioare şi maritime, inclusiv Dobrogea şi litoralul pontic până la Bug (geţii).
citeste tot >>

În urma actului de trădare de la 23 august 1944 (devansarea, prin anularea tratativelor cu Aliaţii, a momentului întoarcerii armelor, cu 3 zile) care a văduvit România de statutul de cobeligerantă şi de posibilitatea negocierii frontierei cu URSS la tratativele de pace, s-a revenit la frontiera ruso-română de la 4 noiembrie 1940, teritoriile româneşti răpite redevenind vecine României în cadrul RSS Ucraina şi RSS Moldoveneşti. Printr-un decret al Prezidiului Sovietului Suprem din 14 noiembrie 1945, ''ucrainenii'' au trecut rapid la ''ucrainizarea'' (rusificarea) teritoriilor româneşti primite, numai în judeţele Ismail şi Cetatea Albă fiind schimbate numele a 90 de localităţi româneşti.
citeste tot >>

Convocate la Moscova, în zilele de 2-6 martie 1919, partidele comuniste şi social-democrate, care aderau la experimentul sovietic, au votat, în cadrul unei Conferinţe internaţionale, crearea Internaţionalei a III-a Comuniste (Komintern) având ca obiectiv destrămarea democraţiilor occidentale, dar şi a oricărei forme de stat autoritar, naţional sau teocratic şi instituirea, prin dezvoltarea revoluţiei socialiste a unei Noi Ordini, roşii, pe întreg mapamondul. A unui singur stat, universal, al ''muncitorilor şi ţăranilor'', cu centrul la Moscova, a unui prim ''stat planetar'' aşadar, ca expresie a unei globalizări forţate, avant la lettre.
citeste tot >>

Dotată cu mental de cuceritor, marea ''naţiune culturală'' a ''ucraini'ilor'' revendica nu numai teritoriile româneşti în care rusificarea se produsese dar şi pe cele devenite ţintă a imperialismului rus. Potrivit ideologului Miron Korduba ''ucrainţilor'' li se cuvenea, la începutul secolului trecut, tot Maramureşul de la nord de Vişeu, întreg teritoriul românesc dintre Munţii Gutin şi Apa Turului, Bucovina întreagă, nordul ''Basarabiei'' dar şi Ardealul de Nord. Efervescenţa revoluţionară de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, ca să nu spunem concepţia lojelor masonice privind retrasarea frontierelor statelor pe planetă, având ca primă consecinţă Constituţia din 1905, a permis, în pofida rezistenţei majorităţii intelectualităţii ruse care milita pentru unicitatea poporului rus şi a limbii sale, extinderea mişcării ''ucrainiţilor'' şi în Rusia.
citeste tot >>

Cele trei împărţiri ale Poloniei - din 1792, 1793 şi 1795 - , aduseseră Imperiului Romano-German, importante zone din Podolia, Pocuţia, Volhynia etc. regiuni cândva populate de români (volohi) şi, alături de polonezi şi malo-ruşi, populaţii şi popoare supuse rusificării, dar nemijlocit legate de istoria românilor, ca huţanii (huţulii), lituanienii şi primii români rusificaţi, aşa cum vom vedea - ''rutenii''. Cu excepţia goralilor din jurul Cracoviei şi lituanienilor, toţi aceştia se considerau ''ruşi mici'' sau ''russini''.
citeste tot >>

Beneficiind de experienţa acumulată de înaintaşii săi, Petru I cel Mare (1696--1725), Ana Ivanovna (1730-1740), Ecaterina a II-a cea Mare (1762-1796) şi Pavel I (1796-1801), în deznaţionalizarea românilor refugiaţi (1711, 1739, 1774, 1792), înrobiţi (1650, 1661), deportaţi în teritoriile controlate de ţar (1739) şi a românilor cazaci (1739-1801), ţarul Alexandru I (1801-1825) a elaborat un amplu program de rusificare a românilor, potrivit principiului - ''Cumpără păstorul, că turma îl va urma''.
citeste tot >>

În mai 1925, un ziar din Paris publică un scurt articol despre starea deplorabilă în care se află Turnul Eiffel. La 36 de ani de la ridicarea să, turnul avea nevoie urgentă de reparaţii, iar autorul articolului era de părere că ar fi mai ieftin pentru guvernul francez să-l dărâme şi să-l vândă ca fier vechi decât să bage bani în întreţinerea lui. ''C'est la vie'' şi-au spus, probabil, cei mai mulţi cititori şi au trecut indiferenţi la ştirea următoare. Nu însă şi Victor Lustig. Acest individ de origine cehă, de o inteligenţă sclipitoare, cu un şarm aproape hipnotic, care vorbea cinci limbi străine şi care avea în spate o bogată carieră de escroc, a simţit imediat că aici e rost de o ''afacere'' extraordinară.
citeste tot >>