Istorie

Codexul românesc cuprinde mai multe texte, redactate între secolele XII-XIII, ca Jurământul tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite în faţa ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o Cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de o notare muzicală din secolele XII-XIII, diferite texte religioase promovate de Biserica creştină românească, de rit ortodox, care sprijinea statul român şi lupta vlahilor pentru păstrarea integrităţii teritoriale a pamântului lor strămoşesc.
citeste tot >>

Gonind din Scaun pe Ieremia-Vodă şi luând ţara în stăpânire, am crezut că trebuie să iau şi rămăşiţele războiului, şi l-am urmărit pe Ieremia acela cu armele până la hotarul Podoliei. Şi, prinzându-l din cale în fuga lui, am bătut oştile cu omor mare. El însuşi şi-a căutat mântuire în fugă, împreună cu Sigismund Bathory, trecând apa Nistrului.
citeste tot >>

Textul ne informează că Vlad, cârmuitorul vlahilor, a învins în timp de iarnă pe tiuzi. Lupte ale românilor cu migratorii sunt amintite şi de scriitorul bizantin Mihail Psellos în opera sa Cronografia, VII, LXVIII care, refenindu-se la trecerea pecenegilor în masă în Imperiul bizantin, sub conducerea lui Tyrach, în iarna anului 1048/1049, subliniază faptul că aceştia au plecat de la nord de gurile Dunării, deoarece i-au silit geţii (adică românii), vecinii lor.
citeste tot >>

Şi acela, despoiat de toată tabăra lui, a fost pus pe fugă de mine, cu toată oastea lui, nu fără mare durere a sufletului meu pentru risipa sângelui vărsat de câteva mii de creştini, căzuţi de amândouă părţile. Astfel, la 1-iu noiemvrie, în ziua Tuturor Sfinţilor, am luat în stăpanire ca biruitor Bălgradul, Scaunul Crailor Ardealului.
citeste tot >>

Comemorarea eroilor Rezistenţei anticomuniste din Ţara Fãgãraşului s-a desfãşurat în zilele de 24 şi 25 iulie 2010 la Mãnãstirea Brânconveanu de la Sâmbãta de Sus. Este al 16-lea an consecutiv în care are loc acest eveniment la Crucea edificatã în memoria luptãtorilor anticomunişti din Ţara Fãgãraşului. A devenit o tradiţie ca în prima duminicã dupã sãrbãtoarea Sfântului Prooroc Ilie sã fie pomeniţi eroii la Cruce. Spre deosebire de ceilalţi ani, în iulie 2010, manifestarea s-a desfãşurat pe parcursul a douã zile.
citeste tot >>

Despre modul real şi dramatic în care şi-a trăit voievodul scurta perioadă de glorie putem afla, mai degrabă decât din referinţele europene elogioase, contemporane lui, din propriile sale vorbe, fie scrise de el, fie redactate de alţii. Acele texte, din fericire păstrate în arhivele europene, îl recomandă, după toate regulile şi convenţiile literare, drept primul memorialist român.
citeste tot >>

Printre exponate se află şi celebrele tăbliţe de la Tărtăria, mai vechi cu cel puţin un mileniu decât scrierile sumeriene de la Uruk şi Djemdet Nasr, datate la sfârşitul mileniului IV şi începutul mileniului III î. Hr. Cele trei tăbliţe de lut cu reprezentări stilizate de animale, copaci, diferite obiecte şi grupuri de semne despărţite prin linii au fost descoperite în anul 1961 de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa.
citeste tot >>

Această cronică românească, aflată în Arhiva Academiei de Ştiinţe a Ungariei sub denumirea de Codex Rohonzy, reprezentând un manuscris vechi păstrat la cota cu indicaţia A 1 173/II care, la insistenţele autorului acestor rânduri, aflat de mai multe ori la cercetare ştiinţifică în arhivele şi bibliotecile din Budapesta, a fost procurat şi adus în ţară. În între¬gimea lui, sub formă de microfilm color, însumând 448 de pagini, prin bunăvoinţa şi înţelegerea unor înalţi conducători ai statului ungar.
citeste tot >>

Mihai Viteazu - autor literar este, desigur, o formulare excesivă. Dar nu prin insuficienţa calităţilor stilistice ale autorului, ci prin intenţia scrierii. Textele sale au fost scrisori diplomatice. Mihai Viteazu nu s-a gândit niciodată să se dedice scrisului, a făcut-o doar pentru a comunica. Iar ceea ce avea el de comunicat era dramatic. Dramatică, ba chiar tragică, era şi conştiinţa domnitorului. Acest lucru se vede şi se simte, chiar şi după 400 de ani.
citeste tot >>

La mijlocul anilor '80, Nicolae Ceauşescu a făcut o obsesie din plata anticipată a acestor datorii. Pe preşedintele României socialiste îl agasau dobânzile. În fiecare zi de luni, echipa însărcinată cu rezolvarea acestei probleme îi raporta lui Nicolae Ceauşescu ce se plătise în săptămâna care trecuse.
citeste tot >>