Istorie

Pogorîndu-se de preste plaiuri împreună cu cărţile sau chiar cu persoanele lui Clain, Maior, Laurian, Papiu şi ale altor doctori ardeleni, un vîrtej de îndărătnicie a fost buimăcit minţile noastre între a ne socoti de romani curaţi, puind între alte temeiuri fără temei şi acela, cum că toţi dacii ar fi pierit pînă la cel din urmă sub Traian. Apoi dă! Pentru popoare, precum şi pentru inşi, sînt timpuri de înebuneală; cu aceea numai deosebire că pe un ins lepşit închid din îndată cei sănătoşi, care sînt mai mulţi, iar de înnebuneşte un popor întreg, apoi vai şi amar de cei puţintei cuminţi ce se mai află în sînul său; precumpăniţi de mărimea numărului, ei înşişi cată că se vor trezi peste scurt băgaţi silnic în vreo Golie.
citeste tot >>

Aventura descoperirii acestei scrieri începe cu siturile din Turdaș. În 1875, arheologa maghiară Zsòfia von Torma descoperă la Turdaș, în locul numit ''La luncă'', o mulțime de statuete feminine acoperite cu semne curioase. Cercetătoarea le-a considerat pictograme și a emis ideea că populația neolitică din Ardeal cunoștea scrisul. Descoperirea ''scrierii Turdaș'' a făcut în epocă înconjurul lumii. Apoi a fost ''uitată'', ne spune Iulia Brânză Mihăileanu în cartea sa ''Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române?''
citeste tot >>

În acest context ''prefabricat'', a aduce în dezbatere un subiect ca Aethicus Donares (Ister), acel misterios get din Histria care a făcut ocolul lumii în secolul V d.H., descoperind America cu 1057 de ani înainte de Magellan, pare din start un demers falimentar, predispus ridicolului și calificativului de ''dacopatie''. Și totuși acest personaj a existat iar despre el s-au scris în lume zeci de studii și de cărți, în timp ce noi vorbim despre el cu jenă, în șoaptă și cam pe la colțuri. De ce? În folosul cui? Până când?
citeste tot >>

Ignorând - și chiar sfidând - inevitabilul calificativ de ''dacopatie'', lansat și promovat de ''istoricul'' Dan Alexe, CERTITUDINEA se încăpățânează să aducă în dezbatere probe istorice, teme și subiecte escamotate de istoricii de serviciu ai noilor vremuri, care țin morțiș fie ca identitatea română să nu aibă rădăcini și continuitate fie, pur și simplu, să nu existe. Scopul direct al acestei minuțioase mankurtizări, al acestui boicot asupra identității românești, este dezarmarea mentală a poporului și transformarea lui definitivă și irevocabilă în populație amorfă. Scopul pe termen lung este înlăturarea oricărei rezistențe, în fața oricărei dominații străine, pentru a nu mai exista reacții la confiscarea teritoriului sau a resurselor țării.
citeste tot >>

Descris în detaliile sale cele mai semnificative încă de Dimitrie Cantemir şi definit de cercetătorii contemporani ca un joc ''ermetic şi misterios'', Căluşul se caracterizează, în primul rând, prin normele potrivit cărora primirea în ceată e socotită act iniţiatic, iar trădarea, ca orice sacrilegiu, atrage după sine sancţiunea divină. Originea Călușarilor este atribuită - după o documentație insuficient contextualizată, după părerea mea - romanilor și ar constitui manifestarea ritualică a unei vechi unități militare de pază, instituită de Numa Pompilius (753 î.Hr. - 673 î.Hr.), al doilea rege legendar al Romei.
citeste tot >>

Irlandezul Patrick O'Brien a fost fiul unui cunoscut afacerist și politician britanic. Într-o vreme în care englezii rareori ajungeau pe meleagurile noastre, la finalul lui 1853, anul izbucnirii Războiului Crimeii, O'Brien a venit în Principate și, cu spirit de observație, a luat notițe despre ce a văzut. Însemnările sale aveau să fie publicate un an mai târziu sub forma unui jurnal de călătorie, în care irlandezul prezintă situația în care se aflau Principatele la acea vreme.
citeste tot >>

La cumpăna dintre secolul al XII-lea şi al XIII-lea, în Europa exista Țaratul Vlaho-Bulgar. Era o mare forţă condusă de dacul Ioniţă Asan, zis ''Caloianul'' (Ioan cel Frumos). Papa Inocențiu al III-lea i-a trimis câteva scrisori, cerându-i să recunoască public descendenţa daco-românilor din etnia romanică a Romei. Scopul acestei ''înrudiri'' era convertirea la catolicism. Ioniţă Asan a refuzat politicos. Asta l-a costat viaţa. Dar, datorită lui și altor domnitori tari în credință, noi suntem şi astăzi ortodocşi.
citeste tot >>

În perioada de început a existenței sale, încheiată în jurul anului 480 î.Cr., când a fost turnată în bronz, se pare că Lupoaica nu era corelată cu legenda gemenilor abandonați pe malul Tibrului, de vreme ce păstorul Faustulus, salvatorul lor, va fi inclus în scenă doar pe monede, abia după alți 340 de ani. Lipsa păstorului, dar mai ales ținuta majestoasă a Lupei Capitoline, total atipică pentru hrănirea cu lapte a sugarilor, sugerează un anume mesaj simbolic, ce poate fi asociat cu mesajul imaginii, în care faraonul Tutmes al III-lea, ca ființă matură, se hrănește cu înțelepciune zeiască la sânul zeiței Isis, redată sub forma unui arbore sacru.
citeste tot >>

Eminent matematician și expert criptolog, cu o îndelungată activitate în cadrul Centrului Național de Cifru și Transmisiuni Cifrate al României, domnul Eugen Nicolaescu se dovedește, prin cartea de față, un pasionat și temerar cercetător al istoriei noastre vechi. Domnia sa ne propune o ''lectură intermediară'' a faimoaselor plăcuțe de plumb de la Sinaia, un set de artefacte arheologice scrise într-o limbă necunoscută, în alfabetul grecesc (cu câteva litere adiționale), textele fiind însoțite uneori și de imagini. Depozitate de mai bine de un secol în subsolul Institutului de Arheologie ''Vasile Pârvan'' din București, plăcuțele (tăblițele) au constituit de-a lungul timpului subiectul unor vii controverse, pe tema autenticității lor pronunțându-se istorici și lingviști, dar și diverse persoane doritoare să contribuie la aflarea adevărului despre o presupusă cronică a dacilor.
citeste tot >>

Deși unii cercetători au căutat să identifice Insula lui Ahile cu Insula Șerpilor, studiul lui Cașin Popescu ''Insula lui Achile, Leuce: localizare şi precizări istorice'' vine cu o ipoteză mult mai credibilă, identificând-o cu insula Letea. Argumentele sunt cât se poate de serioase: 1. După cum ne spun Pausanias și Filostrat (vezi citatele de mai sus) dar și alți autori antici, Insula Leuce era mult mai mare decât Insula Șerpilor, era acoperită de păduri, avea animale sălbatice și multe păsări, ceea ce nu este posibil să fi existat pe Insula Șerpilor
citeste tot >>