Istorie

Numeroase surse documentare tratează cu detalii războiul ruso-turc din perioada 1787-1792, însă niciuna nu evidenţiază aspecte ieşite din comun ale confruntărilor. Lucrarea unui călugăr valah, pe numele său Dionisie, face însă notă discordantă: călugărul reţine pentru istorie în Hronograful său că ruşii au folosit în perioadă arme chimice; însă nu împotriva inamicilor occidentali, ci împotriva otomanilor. Alte câteva surse confirmă şi ele existenţa unor ''secreturi'' ruseşti, care, în cazul unor încercuiri, trebuiau aruncate în apă, ca să nu încapă pe mâna duşmanilor...
citeste tot >>

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859: După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost ''mărunțiți'' de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea ''României'' de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.
citeste tot >>

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bogdan Petriceicu Hașdeu descoperea, într-o lucrare a a unui istoric britanic, rugăciunea Tatăl nostru în dialectul celtic din Provincia Wales din Anglia. Iată textul acelei rugăciuni: ''Poerinthele nostru cela ce esti en cheri / Svintzas case numele Teu / Vie emperetzia Ta / Facoesa voe Ta en tzer ase si pre poement / Poene noastre tzafoetzioace doe noaoe astezi / Si lase noaoe datorii le noastre, cum si noi se loesoem datornicilor nostri. / Si nu dutze pre noi la ispitire / Tze ne mentueste pre noi de vilclianul. Amin''.
citeste tot >>

Oricât de hazardat le-ar putea părea unora, Europa secolelor XIV și XV a fost dominată, din punct de vedere militar, de micile formațiuni statale românești care s-au opus cu succes celei mai mari forțe a vremii, temutul Imperiu Otoman. Această afirmație poate fi susținută prin cel puțin două exemple de notorietate europeană: marele sultan Mahomed al II-lea Cuceritorul (Faith), învingătorul Constantinopolului, a suferit cele mai mari înfrângeri din viața sa de la doi voievozi români: de la Vlad Țepeș, în iunie 1462, pe drumul dintre Nicopole și București, și de la Ștefan cel Mare, în ianuarie 1475, la Podul Înalt (Vaslui).
citeste tot >>

Printre puținele lucruri bune petrecute după decembrie 1989, se numără și instituirea zilei de 1 Decembrie ca zi națională a Statului român și a Neamului românesc. Nu se putea o alegere mai bună! Cinstim astfel un amplu proces istoric a cărui încheiere și desăvârșire a început la 27 martie 1918 la Chișinău, când românii de peste Prut au decis Unirea cu Țara, în ciuda dificultăților și primejdiilor deosebite pe care le presupunea acest act politic de sfidare a colosului imperial de la Răsărit. A fost un gest de mare curaj, pe care nu l-a putut repeta niciunul dintre popoarele aflate în vasta închisoare a popoarelor numită Rusia.
citeste tot >>

Într-una dintre ''excursiile'' sale pe Google Earth, un braşovean, pe numele său Cristian Pintilie, pasionat de arheologie şi istorie, a observat, încă de acum patru ani, în dreptul localităţii Seimeni, la nord de oraşul Cernavodă, zeci de adâncituri ciudate în formă de disc. Simţind, probabil, miros de revelaţie arheologică, a venit în fascinanta Dobroge şi a început să facă săpături în locurile ciudate pe care le observase pe Internet. Dintre toate artefactele descoperite aici, unul ar putea chiar să schimbe istoria lumii. Este vorba despre un inel de bronz pe care sunt gravate simboluri similare celor observate pe celebrele plăcuţe de la Tărtăria. Momentan, inelul se află în grija specialiştilor din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti, care trebuie să verifice autenticitatea obiectului.
citeste tot >>

''Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu.
citeste tot >>

La începutul anului 1601, Mihai Viteazul a devenit stăpânitorul ereditar al castelului Kinsberg (Kynsburg, Kinspurg, Künigsberg), numit astăzi Zamek Grodno, situat în localitatea Zagórze Śląskie din Silezia (Polonia). Cu toate că momentul stăpânirii lui Mihai Viteazul nu este ignorat de promotorii turistici şi de responsabilii castelului, acesta este, în continuare, aproape necunoscut publicului român.
citeste tot >>

L-am auzit pe Gyorgy Frunda vorbind despre istorie. Istoria demitizata si golita de nationalism desuet. Istoria, asa cum o vrea spusa domnul Frunda. L-am auzit vorbind despre politica, despre UDMR si, apoi, despre istoria relatiilor interetnice din Ardeal. Pana la un punct, l-am auzit, dar nu l-am ascultat. In fond, de ce as face-o? Imi plac mai mult oamenii care stiu sa se reinventeze, sa nu devina monotoni. Iar domnul Frunda, fost si probabil viitor senator, imi pare monoton. Mereu la Putere, indiferent de Putere.
citeste tot >>

Instaurarea comunismului in Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost câtuși de puțin un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret (''Planul Marburg''), pregătit minuțios în afara Rusiei și finanțat generos de marii bancheri internaționali. În primul rând de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finanțarea bolșevicilor de Wall Street era intermediată de banca suedeză NYA Banken, condusă de bancherul promarxist Olof Aschberg.
citeste tot >>