Istorie

Elaborat în 1725, Testamentul lui Petru I, țarul Rusiei (1672-1725), a fost adus la Paris în anul 1757 de către ambasadorul Franței la Petersburg și predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document, publicat la Paris în anul 1843, a fost citit și comentat cu mare interes, în anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete încoronate din Europa, de politicieni, istorici și oameni de cultură. Implicațiile pentru actualitatea geopolitică internațională și, în particular, pentru cea românească, sunt extraordinar de importante, permițăndu-ne să înțelegem multe lucruri care se întâmplă acum, sub ochii noștri.
citeste tot >>

Herodot este acela care ne aduce primele ştiri despre agatârşi (agathyrsi) şi el afirmă că sunt oameni foarte luxoşi şi poartă podoabe de aur. Ei îşi tatuau şi îşi pictau faţa şi tot corpul, iar părul şi-l vopseau în albastru după cum ne relatează Pliniu cel Bătrân. Se tatuau desigur după obiceiul tracilor cu un ac şi cu o culoare albastră ce nu se ştergea, iar în afară de bijuteriile lor de aur spălat din nisipul râurilor mai purtau şi diamante.
citeste tot >>

Momentul zero al sentimentului de ostilitate pe care românii îl încearcă faţă de ruşi a fost, după toate probabilităţile, războiul dintre aceştia şi turci din 1806-1812, ''şase ani în care pământul Principatelor avea să slujească din nou de câmp de bătălie. Şi dacă, în saloanele din Bucureşti şi din Iaşi, doamnele vor învăţa valsul, iar bărbaţii vistul şi faraonul (n.r. - jocuri de cărţi), la ţară mizeria, jaful şi hoţiile vor atinge un nivel nemaicunoscut până atunci'', după cum scrie Neagu Djuvara.
citeste tot >>

O descoperire arheologică impresionantă a fost făcută la începutul lunii ianuarie, de Tudor Ponoran, fiul primarului din Zlatna, Silviu Ponoran, în zona Munţilor Zlatnei. Acesta se prezintă ca fiind ''un pasionat de detecţie şi istorie'' şi, deşi este un amator în acest domeniu, a reuşit să găsească o serie de obiecte, arme şi unelte de fier care datează de dinaintea cuceririi Daciei de către romani.
citeste tot >>

''Rumânia'' vechilor cronici germane se întindea, pe vremea lui Carol cel Mare (rege 768-800 şi apoi împărat 800-814) între Tisa şi Nipru, între Carpaţii Păduroşi şi Pind, dar românii depăşiseră aceste bariere, fiind atestaţi, cu structuri statale, în Răsărit până la fluviul cu nume românesc-VOLGA şi râul ''Volohov'' dintre Novgorod şi Ladoga, în Apus până la ''marea'' pannonă cu nume românesc - Balaton, în Nord până la Baltică, fiind elementul despărţitor între slavo-finici şi germani, mărturie stând sutele de localităţi, cu nume atestându-i, din Silezia, Saxonia, Slovacia, Cehia, Galiţia, Lodomeria, Podolia, Volhinia et, în Sud până în Beoţia şi Focida, foste cândva, trace.
citeste tot >>

Evident, nu! Dar așa rezultă dintr-un articol semnat de Claudiu Pădurean, în România Liberă. Mai exact din titlul articolului, construit meșteșugit, prin afirmație indirectă: ''Cine este aristocratul francez care a lansat ideea Unirii Principatelor Române''. Știindu-mă destul de documentat în privința subiectului, m-am mirat să-mi fi scăpat un aspect atât de important al problemei. Așa că am citit articolul cu mare atenție, dar n-am găsit nimic care să justifice titlul. Tot ce scrie autorul despre colaborarea româno-franceză pentru realizarea Unirii Principatelor se află în preambulul articolului.
citeste tot >>

Aceasta monumentală lucrare, creată între anii 1513-1521, a fost plagiată, ulterior, de Ivan cel Groaznic, în scopul obținerii, de la Patriarhul Constantinopolelui, recunoașterea titlului de bazileu. Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a uitat sa șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum și numele fetelor voievodului: Stana, Roxana și Anghelina.
citeste tot >>

''De ce-am idolatriza, noi, românii, Istoria ? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici măcar limba nu i se mai cunoaște. Ca să supraviețuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri să cucerească pământul. Ca să supraviețuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri să cucerească pământul''.
citeste tot >>

Pitagora (n. circa 580 î.Hr. - d. circa. 495 î.Hr) nu a fost doar un mare filosof, matematician și om politic, ci și creatorul unei paradigme social-politice extrem de avansate, chiar și pentru vremurile noastre. Pitagora era convins că societatea omenească poate fi condusă, dar și instruită, dupa legitățile Armoniei Universale, Moralei, Eticii și Esteticii, iar adevărații conducatori trebuiau să fie membrii unei elite îndelung instruite și cu un înalt spirit civic și politic. Retras în Crotona (oraș în sudul Italiei) către anul 530, înființează aici o puternică școală filosofică, în fapt o societate secretă. Această organizație, care se ghida dupa principii inițiatice secrete, era o structură închisa, având maximum 300 de membri, și era organizată pe trei nivele.
citeste tot >>

HARALD HAARMANN, expert mondial în istoria scrisului, istorie culturală, arheomitologie, evoluția limbii și istoria religiilor, autor a 40 de cărți traduse în diverse limbi de circulație internațională, editor și co-editor a 20 de antologii: ''Tăblițele de la Tărtăria au o vechime de peste 7.500 de ani. Pe vremea aceea, sumerienii nici nu știau că vor deveni sumerieni''. (urmărește filmul)
citeste tot >>