Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Întrucât, din motive pe care nu le analizez acum, utilizarea acestui site îmi este blocată (nu mai am acces la modulul de administrare), am deschis o altă platformă, mai bine protejată, pe domeniul certitudinea.com. Site-ul de față, certitudinea.ro, rămâne în continuare funcțional, dar numai ca o arhivă a certitudinea.com. Așadar, postările noi le puteți urmări, de acum, pe site-ul certitudinea.com.
MIRON MANEGA – Ispravnic de concept

BASARABIA - poligonul de antrenament al Moscovei

Data publicarii: 07.07.2010 09:57:00

Se va instaura în Basarabia o pace europeană de lungă durată sau va continua să fie un poligon etern al experimentelor criminale ruseşti ? Pe acest poligon permantizat odată cu răpirea Basarabiei, în 1812, iată că de 175 de ani, în afară de cei 22 aflaţi în componenţa României, continuă experimentele criminale ruseşti, continuă pe aceste pământuri româneşti ale Moldovei orientale, tragedie care are loc şi astăzi în R. Moldova.

 


Începuturile genocidului etnic

Acest genocid etno-cultural a început sub regimul ţarist, care a promovat o politică masivă de colonizare a ţinutului cu ruşi, ucraineni, bulgari, gãgãuzi, nemţi etc. In 1834 românii reprezentau 86% din populaţie, in 1862, 66,4%, în 1871, 67,4%, iar în 1897, ca rezultat al politicii de rusificare, doar 47,6% dintre locuitori, în comparaţie cu 19,6% ruteni şi ucrainieni, 8,2% rusi şi 11,8% evrei. Învãţãmântul era organizat după legislaţia ţaristã şi avea scopul de a implimenta o politică de rusificare şi deznaţionalizare. Nivelul ştiinţei de carte în rândurile populaţiei româneşti era foarte scãzut. Conform recensământului din 1897 doar 10,5% dintre bărbaţi şi 1,7% dintre femei aveau carte. Astfel românii ocupau penultimul loc în gubernie printre etnii, lăsându-i în urmă numai pe ţigani la capitolul ştiinţă de carte. Întrebuinţarea limbii române în învăţământ, biserică şi administraţie, pe timpul regimului ţarist, a fost de scurtă durată , fiind exclusă din instituţiile statului, din învăţământ şi biserică după 1928. Totuşi o parte dintre intelectualii din şcoli şi preoţii din biserică, deşi erau ameninţaţi şi prigoniţi, au continuat să menţină limba română şi să promoveze tradiţiile şi cultura strămoşească.
Cel mai aprig adept al rusificării s-a dovedit Episcopul Pavel Lebedev. Au fost arse cărţile de cult în limba română, reduse numărul parohiilor, daţi afară mulţi preoţi români. Au început să fie scrise registrele de la biserici în ruseşte, precum şi actele stării civile. Politica de rusificare a devenit foarte cruntă mai ales după ce a fost constituit statul român modern, ca urmare a Unirii Principatelor Române din 1859. S-au înteţit persecuţiile împotriva acelora care cereau dreptate naţională, iniţiau revendicări, protestau. În tot şi în toate se vedea influenţa şi pericolul românesc în Basarabia”.
Umiliţi peste măsură, batjocoriţi de către demnitarii ţarişti, basarabenii au luat calea bejeniei, fugind masiv în Moldova din dreapta Prutului.
Boierii care se opuneau politicii ţariste de rusificare şi deznaţionalizare erau luaţi sub o supraveghere cotidiană de către poliţie. S-a impus treptat legislaţia rusească în locul celei româneşti.

 

Un holocaust pentru care nu s-a ridicat niciun monument
 

Marea tragedie a Basarabiei a început în Rusia ţaristă, când a fost plămădită fatidica teorie despre cele două naţiuni diferite - română şi moldovenească şi despre cele două limbi diferite.
Teoria moldovenismului antiromânesc a fost, însă, forma cea mai perfidă pe care au aplicat-o autorităţile ţariste, încercând, prin crearea unei „noii identităţi”, să-i convingă pe românii dintre Prut şi Bug că sunt un alt „popor” decât românii din dreapta Prutului şi în aşa fel să stăpânească aceste pământuri româneşti, implantând o gândire slavă.
Apoi a venit groaznicul genocid sovietic, eliminarea fizică a populatiei româneşti din Basarabia. Putem constata pe baza datelor prezentate de politicianul Gheorghe Ghimpu, că în Basarabia „regimul comunist de ocupaţie a exterminat circa 730.000 de cetăţeni (circa 1/3 din populaţie), iar 330.000 au suferit de pe urma represiunilor sovietice, inclusiv: 270.000 de persoane deportate în Siberia, 44.160 de condamnaţi pentru opunere de rezistenţă faţă de măsurile guvernului, 200.000-500.000 de cetăţeni omorâţi prin înfometare în anii 1946 — 1947, 8410 cetăţeni împuşcaţi, 35.158 băgaţi în puşcării şi în lagăre de exterminare, 700 de deţinuţi politici (judecaţi si condamnaţi după moartea lui Stalin). Regimul comunist a comis acte de deznaţionalizare, de rusificare şi asimilare, de strămutare şi de exterminare a populaţiei româneşti… a distrus cultura spirituală şi materială a Basarabiei — circa 200 de biserici, 22 de mănăstiri, peste 300 de cimitire, a distrus monumente de artă şi cultură, a ars cărţi de literatură naţională şi creştină…”.
Posturile în structurile politice, academice şi în partidul comunist sânt ocupate de neromâni, doar numai 14% din şefii din sistemul politic al RSSM erau de etnie română în 1946.


Decapitarea perpetuă
 

Dupa anexarea Basarabiei la Uniunea Sovietica şi crearea R.S.S. Moldovenesti, Stalin a continuat politica ţaristă de falsificare a istoriei şi de rusificare a Basarabiei, construind o nouă identitate moldovenească antiromână, şi aşa-numita limbă moldovenească. In anul 1945, în Basarabia a fost impus alfabetul rusesc, punându-se accent pe caracterul de sine stătător al limbii moldoveneşti, faţă de limba română, justificând astfel ocupaţia sovietică a Basarabiei. Într-un mod barbar prin metode de spălare a creierului, autorităţile sovietice au propagat chipul duşmanului fascist român, chipul lui Lenin şi neuitata zi a eliberării Basarabiei de sub jugul burghezo-moşieresc român, 28 iunie 1940.
În 1950-1952 când Leonid Brejnev este secretar al Partidului Comunist al Moldovei, resentimentele faţă de autorităţile sovietice au dezlănţuit o revoltă a etnicilor români înăbuşită în sânge, culminată cu deportări a sute de oameni şi instaurarea colectivizării. În acea perioadă Brejnev şi primii secretari ai Partidului Comunist reuşesc să reprimeze sentimentul naţional al românilor moldoveni, care mulţi ani la rând vor da dovadă de ascultare şi tăcere.
Aşadar, trebuie de declarat clar că anii de comunism au însemnat pentru basarabeni nu doar teroare, lipsă de drepturi cetăţeneşti, dar si opresiune naţională.
Deci, în 1991, când Moldova îşi va proclama independenţa, se va ciocni cu mari probleme. Trebuia să revină în lumea democraţiei, a libertăţii cuvântului şi respectului faţă de proprietatea privată. Dar cel mai important lucru şi cel mai greu, refacerea identităţii naţionale, care i-a fost mutilată pe parcursul a două secole, atât în perioada ţaristă, cât şi cea sovietică.. Trebuia să învingă armata de ocupaţie, armata de ocupaţie care făcea legea în Basarabia din 1812 până în 1991. A fost o misiune dificilă după atâţia ani de închisoare ţaristă şi sovietică. Ruptă de la matca românismului, ea a fost decapitată în permanenţă de cei mai buni intelectuali, şi totuşi mare miracol, românismul nu murise.
Vom reînvia odată cu scrisul latin şi istoria românilor, cu imnul „ Deşteaptă-te române!”
 

Diversiunea Tiraspol
 

Dar nu ne va fi dat să ne bucurăm multă vreme de aceste frumoase timpuri româneşti, căci se vor abate curând peste noi trădarea, minciuna , neocolonialismul.
S-a declanşat războiul în Transnistria pentru a reţine Republica Moldova sub tutela fostei metropole sovietice, utilizand regiunea nistreană, Tiraspolul şi a lua sub control Mişcarea de eliberare naţională şi a o anihila treptat. Pe 22 octombrie 2002, preşedintele Dumei de Stat a Rusiei, Ghennadi Selezniov, avea să recunoască în Parlamentul R. Moldova că Moscova a susţinut Tiraspolul la începutul anilor ’90 şi a încurajat separatismul transnistrean cu scopul de a înlătura posibilitatea ca R. Moldova să se unească cu România. „În acel moment, când Tiraspolul a procedat la acţiuni foarte dure împotriva Chişinăului, noi am considerat absolut justificate acţiunile Tiraspolului. Repet, am considerat acţiunile Tiraspolului absolut justificate. Când R. Moldova era cât pe ce să sară în componenţa României, cineva trebuia să spună „Nu!”. Tiraspolul a spus-o. În acel moment, ce s-a întâmplat era necesar”.
La 21 decembrie 1991 se va semna de către preşedintele ţării Mircea Snegur, Tratatul de aderare a R. Moldova la Uniunea Economică a CSI, o nouă formă a Imperiului Rus.
Dependentă în mare măsură economic de Rusia R. Moldova i s-a rezervat rolul de vasal al Moscovei, de stat marionetă, în prezent un cap de pod al Rusiei la graniţa UE. Vor urma anii unei noi epoci, a comunismului deghizat în democraţie, unui stat vasal în straie de independenţă şi naţionale, ca până la urmă să fie unul comunist. Opera acestor ani pierduţi, « eroii » acestui stat moldovenesc sânt cei trei conducători Snegur, Lucinschi şi Voronin, crescuţi la şcoala lui Stalin, Hruşciov, Brejnev, care-şi falsifică istoria, limba, renunţă la teritorii, promovând moldovenismul stalinist, fabricat, ce a depăşit deja cadrul unei discuţii ştiinţifice, deveniind instrumentul unui război propagandistic împotriva naţiunii române şi a unei rusificări forţate şi continue a populaţiei româneşti din R. Moldova, stat care este un simplu stat-vasal, iar conducătorii ei nişte gubernatori jalnici, care se pretind a fi preşedinţi.
Acest stat pseudodemocratic va culmina în ultimii 8 ani ai Partidului Comuniştilor cu un stat în care s-a instaurat o dictatură personală a lui Vladimir Voronin şi sistemul economic „bolşevismul de piaţă”, marii beneficiari al căruia sunt nomenclaturiştii de partid ce presupune păstrarea unui stat autoritar şi acapararea economiei naţionale, s-a instituit o politică de genocid programat al populaţiei, caracterizată printr-un exod masiv de oameni apţi de muncă, un genocid etnico-cultural bazat pe ideologia unui moldovenism rusificator de ocupaţie, colonial , unul construit pe un conţinut propagandistic diversionist şi criminal, tirajat pe scară industrială, nişte falsuri care se dau drept adevăruri, nişte campanii de propagandă în stilul lui Goebbels.
Iată că după o gubernie ţaristă, după ocupaţia sovietică RSSM, după un stat „independent” pseudodemocratic şi comunist, coloana a cincea ne pregăteşte astăzi un alt experiment, cel al unui stat fundamentalist ortodox pro-rus.


«Coloana a cincea » ortodoxă
 

„Una dintre instituţiile, după opinia lui Constantin Tănase „Timpul” care e, pe bună dreptate, cea mai importantă şi influentă „coloană a cincea” în RM este Mitropolia lui Vladimir (autointitulată, în mod provocator şi agresiv, „a întregii Moldove”). Subordonată canonic şi administrativ Patriarhiei ruse, această mitropolie nu este numai „gura şi urechile” Moscovei la Chişinău, dar şi „braţul ei înarmat”. Chiar de la data înfiinţării ei, Moscova a avut grijă ca Mitropolia lui Vladimir să se afirme ca un factor politic important. Ea a cochetat cu Puterea, a influenţat-o şi a şantajat-o, iar Puterea, la rândul ei, a folosit-o de câte ori a avut nevoie. Vlădâca Vladimir, metaforic vorbind, a înmormântat trei preşedinţi de ţară, o duzină de prim-miniştri, el însă rămâne neschimbat, falnic, ca un brad de munte sau veşnic viu, ca Lenin… Atotputernicia sa constă în faptul că el e patronul exclusiv al unei adevărate mine de aur pentru politicieni - electoratul. »
Între timp autorul articolului „Biserica rusă şi KGB-ul creează un partid nou în Moldova” Vitalie Călugăreanu / Deutsche Welle, Chişinău, va constata că « Moscova testează un nou proiect politic în Republica Moldova. Analiştii politici moldoveni au sesizat o intervenţie politică brutală a Rusiei în treburile bisericii locale care deja este folosită ca pistă de lansare în politică a ex-ministrului Securităţii, Valeriu Pasat.
Conform sondajelor, 78 la sută dintre moldoveni au încredere în biserică. Strategia electorală a fostului şef al securităţii moldoveneşti ţinteşte exact în acest sentiment al societăţii. Care e deci schema rusească?
Miercuri 16 iunie s-a împlinit un an de la ultima dizolvare a Parlamentului Republicii Moldova, iar aceasta înseamnă, conform legislaţiei moldoveneşti, că preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, poate dizolva actualul Legislativ în orice moment. Coaliţia de guvernare de la Chişinău a decis că alegerile anticipate vor avea loc până la sfârşitul anului.
Această decizie a agitat spiritele la Moscova care, după eşuarea Partidului Comuniştilor în alegerile din 2009, a rămas fără o miză electorală sigură în Republica Moldova.Din lipsă de timp, Moscova exploatează la maximum toate pârghiile de influenţă care i-au mai rămas în Republica Moldova.
Sondajele arată că 78% dintre moldoveni au încredere în Biserică. Cea mai influentă instituţie bisericească din Republica Moldova - Mitropolia Moldovei se supune canonic Patriarhiei Ruse. Săptămâna aceasta, Chişinăul a fost împânzit cu panouri publicitare în care apare mitropolitul Moldovei, Vladimir, alături de ex-ministrul Securităţii, Valeriu Pasat. În imagine, cei doi cheamă cetăţenii să semneze pentru un referendum privind studierea obligatorie în şcoli a disciplinei „Bazele Ortodoxiei”.
În paralel, Valeriu Pasat a anunţat că în cel mult zece zile îşi va lansa propriul partid politic orientat spre ortodoxie. Analiştii politici sunt convinşi că proiectul lui Pasat este unul sută la sută rusesc.Analistul Arcadie Barbăroşie: „Treaba asta miroase „curat-murdar”! Grupul de iniţiativă într-adevăr face jocul Moscovei”.
Analistul politic Anatol Ţăranu: „Este absolut clar că acest lucru a fost cel puţin convenit cu Patriarhia Moscovei. Această iniţiativă are girul Moscovei”.
Iată câteva date din biografia lui Valeriu Pasat: În perioada anilor 1992-1994 acesta a deţinut funcţia de ministru consilier la Ambasada Republicii Moldova din Rusia. În 1994 a fost numit ambasador al Moldovei în Federaţia Rusă. În 1997 a devenit ministru al Apărării. În acelaşi an a fost decorat de ex-preşedintele rus, Boris Elţîn, cu ordinul “Drujba” (Prietenia - n.n.). La 11 mai 1999, Valeriu Pasat a devenit ministru al Securităţii Naţionale.
La 21 decembrie 2001, Pasat a fost demis din funcţia de şef al Securităţii la indicaţia ex-preşedintelui comunist, Vladimir Voronin. Din februarie 2004, Valeriu Pasat a fost angajat consilier al preşedintelui gigantului energetic rus “RAO EĂS-Rosii”. La 11 martie 2005 a fost arestat pe aeroportul internaţional Chişinău, fiind acuzat că a prejudiciat bugetul Moldovei cu 53 de milioane de dolari, prin comercializarea ilicită a 21 de avioane MIG-29 din dotarea Armatei Naţionale.
În ianuarie 2006 a fost condamnat la 10 ani de închisoare, dar peste 10 luni Curtea de Apel i-a redus termenul până la numai 5 ani. După întâlnirea din luna iulie 2007 a ex-preşedintelui Voronin cu Vladimir Putin, Colegiul Penal al Curtii de Apel Chişinău l-a eliberat pe Pasat în baza Legii cu privire la amnistie. Unul din avocaţii lui Valeriu Pasat a fost actulul ministru al Justiţiei, Alexandru Tănase, vicepreşedinte al Partidului Liberal-Democrat condus de premierul Vlad Filat.
După ce a fost eliberat, Pasat a plecat la Moscova şi a revenit în Moldova abia la 2 noiembrie 2009, după ce actuala guvernare l-a absolvit de orice vină şi a dispus să i se elibereze un paşaport…


Cruciada rusească împotriva Basarabiei

 

Mitropolia Moldovei a difuzat un comunicat în care declară deschis că se implică în politică şi susţine crearea unui partid. În comunicatul trimis din numele Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova se menţionează că “Biserica Ortodoxă decide de sine stătător când, în ce forme şi cu ce scopuri să se implice în procesul politic”. Şi asta în condiţiile în care, potrivit legislaţiei, Republica Moldova este un stat laic, implicarea bisericii în politică fiind interzisă prin Constituţie…
Presa de la Chişinău a scris în repetate rânduri că mitropolitul Moldovei, Vladimir, ar fi fost agent KGB. Potrivit unei informaţii oficiale puse la dispoziţie de foştii miniştri ai Apărării, Valeriu Pasat şi Victor Gaiciuc, ÎPS Vladimir, numit Nicolae Cantarean, are grad militar de colonel. »
Până la urmă Valeriu Pasat va prelua preşedinţia Partidului Umanist din Moldova şi va continua să preia controlul parlamentului R. Moldova cu ajutorul Miotropoliei Moldovei, iar referendumul privind studierea obligatorie a Bazelor ortodoxiei în şcoală fiind doar un pretext. Scopul este unul clar: preluarea puterii în R. Moldova de către coloana a cincea, a forţelor pro-ruse, pentru a împiedica R. Moldova să adere într-un timp rezonabil la Uniunea Europeană şi să se apropie de România într-un mod ireversibil. În cazul preluării puterii la alegerile anticipate care se prevăd în noiembrie de către forţele pro-ruse în frunte cu Valeriu Pasat, Basarabia va avea de trecut cu siguranţă prin experimentul unui stat fundamentalist ortodox pro-rus, în care educaţia panslavismului prin biserică va domina, nimicind tot ce-i va sta în cale românesc. Marea tragedie este iminentă. Cine poate împiedica această cruciadă rusească ? Adevărata istorie, se ştie, o fac doar caracterele mari. Are Basarabia politicieni care să făurească o mare istorie, are Basarabia politicieni care să pună problema aprecierii şi condamnării pactului Ribbentrop-Molotov în cadrul Parlamentului Uniunii Europene, are Basarabia politicieni fermi care să pună problema tragediei Basarabiei în cadrul plenului Parlamentului Uniunii Europene sau Adunării ONU dedicate în mod special Basarabiei?
Va fi în stare clasa politică democratică din Basarabia să instaureze o pace europeană de lungă durată, sau Basarabia va rămâne în continuare un poligon al experimentelor criminale ruseşti ?

 

Sursa: Basarabia Literara. Titlu original: «Basarabia între pace europeană sau un poligon etern al experimentelor criminale ruseşti»
 

Afisari: 2790
Autor: Mihai Ciubotaru
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter