Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Întrucât, din motive pe care nu le analizez acum, utilizarea acestui site îmi este blocată (nu mai am acces la modulul de administrare), am deschis o altă platformă, mai bine protejată, pe domeniul certitudinea.com. Site-ul de față, certitudinea.ro, rămâne în continuare funcțional, dar numai ca o arhivă a certitudinea.com. Așadar, postările noi le puteți urmări, de acum, pe site-ul certitudinea.com.
MIRON MANEGA – Ispravnic de concept

CODEX ROHONCZY - O cronică românească din secolele XII-XIII, scrisă în limba română arhaică, cu alfabet geto-dacic (V)

Data publicarii: 27.06.2010 00:54:00

Cronicile şi lucrările de istorie ale ungurilor nu consemnează numeroasele încercări ale regalităţii ungare pentru a-şi subordona Voievodatul Transilvania, considerând, probabil, că el ar fi fost subordonat în întregime, dacă nu sub Arpad, atunci, cu siguranţă, sub regele Ştefan I. Or, adevărul este cu totul altul.
Lupte, adevărate războaie, sunt consemnate în Cronica română, intitulată Codex Rohonczy, descoperită în Arhiva Academiei de Ştiinţe a Ungariei. În această cronică, la paginile de la 14 la 22, se rememorează ample episoade ale acestor lupte, menţionându-se mai ales marea înfrângere a armatei ungare sub regele Emeric, în anul 1198.


Redăm şi acest document istoric, prin excelenţă românesc, descifrat din alfabetul geto-dacic de specialista Viorica Mihai-Enăciuc, care este tot un discurs ţinut în faţa armatei românilor, rostit după înfrângerea unor migratori din Răsărit, precum şi a ungurilor, conduşi de regele lor, Emeric, discurs al domnitorului românilor, din care rezultă că românii se aflau mai departe, în continuare, în faţa altor atacuri ale războinicilor cotropitorilor unguri:
 

“Stăpânii neamului mişel în taină au năvăăt din răsăritul păgân! Tăgăduieşte cineva?
Să nu primeşti să se amestece invadatorii cu urmaşii şoimilor.
Nimiceşte întreaga oaste în marş a păgânilor! Vrei să porţi plaga supunerii pe viaţă? Loveşte-i!
Trezeşte-te la luptă, prin ea vei topi şi focul şi marea barbarilor. Ţipatul de mânie al şoimului ager va întoarce puhoiul, sămânţa vlăstarelor tale te va apăra. Doboară pe veneticii eretici şi idolii lor.
Poţi să înfrunţi şi iadul!1)
Ostaşii noştri atinşi de demnitatea lor pot culca idolii la pământ.
Nu crede amăgitorilor. Pacea adevărată se dobândeşte prin luptă.
Şoimul nu ia în seamă falşii zei, cum n-a luat nici în 1027, când s-a sculat marele voievod Vlad, conducătorul nostru!2)
Calea ta, nerăbdarea ta, e calea luptei, calea strămoşilor dârji.
Te vor abate din drum nomazii, te vor duce hoţii de drumul mare în imperiul umbrelor?
Urgie şi blestem! Cei de la răsărit de Rarău vin în şir din munţi şi văi şi fac stavilă năvălitorilor.
Să nu stai pe loc! Gândul tău să fie înfruntarea cinstită, nu da înapoi, să nu cazi în cursă! Nu primi acum, în 1198, ca marea năvală să întâmpine tăcerea şi resemnarea ta şi să-ţi ia locul!
Răspunde vicleniei. Toarnă smoală pe chipurile smolite! Loveşte! Rostul tău este să zdrobeşti.
Nu te teme! Nu sta la îndoială! Nu ieşi din luptă! Vom învinge. Pământul e al nostru, săriţi să-l apărăm!
Izbiţi de două ori pe cei ce vor să ni-l ia, vom izbândi, fii ai şoimilor!
Să izgonim pe blestemaţii care vor să pătrundă pe la Inău, avem pilda voievodului nostru VIad.3)
Nu vă încredeti în poveşti! Nu vă lasaţi târâţi în minciuni! Luaţi armele. E timpul să mergi în apărarea alor noştri, cum şi-a dus Vlad oştenii, cum moţii au ucis duşmanii păgâni la Inău. Acolo Gita va fi cu şoimii lui la primăvară. Nu ne vom lăsa pângăriţi. Vom triumfa în luptă. Vom râde de cotropitori cântând. Întărindu-ne apărarea, vom spori numărul bătăliilor câştigate. Profeţiile celor ce se vedeau învingători vor fi dezminţite. Ungurii să nu pună mâna pe pământuri! E scris ca fiii noştri să nu odihnească, să nu lâncezească.
Ce de suliţi erau pe Tisa, când VIad a sunat din trâmbiţă, poruncind atacul! I-am tăiat pe mulţi.
Ni-i teamă oare de îndemnuri? Ţi-i frică? Loveşte cu sete, aceasta-i porunca în luptă. Dacă nu vom fi hotărâţi, vom fi ucişi.
Voinţa noastră de a lupta l-a învins pe Ladislau4), mai marele lor, voinţa ne-a apărat şi tot ea ne duce la biruinţă. Să mergem către ea cântând, zările s-au luminat!
Sai înainte fără preget, cu putere în apărare şi în atac, precum şoimul aruncă-te!
Nu şovăiţi, ci cu furie călcaţi în picioare duşmanul, curajul e leacul îndoielii, răspunsul la provocarea vicleană.
Trebuie să luptăm pe două fronturi? Pe neînfrânatul Kegenes5) şi pe uzi, Vlad i-a bătut de 23 de ori.
Împotriva ungurilor uneşte suferinţa cu încordarea. Fii scutul pământului transilvan.
Iţi este cerul împotrivă, n-ai încredere în forţa ta? Mânia pământului şi a apelor te va mântui.
Avântă-te în luptă. Să răsune lovituriIe. Fă-i să plângă amar pe invadatori!
Cerule, Răsăritule, îngăduie şi sporeşte victoriile noastre. Nu asculta strigătul jalnic al lui Emeric.6)
Dacă sunetele morţilor s-au îndoit dc victorie, cerul de prisorul ei s-a dat mişcat înapoi.
Puternica oaste a celor cu iţari largi şi lungi (a maramureşenilor) s-a aruncat ca şoimul în luptă, a lovit de două ori ceata nevolnică!
O, război nenorocit, şoimii prind a lovi pe cei ascunşi în lunci, ocrotind şi mlaştinile, în vreme ce Tisa se revarsă cu mânie. Strecoară-te prin locurile ştiute şi luptă fără milă cu urgia, nu te lăsa copleşit, nu pierde speranţa. Vitejii întaresc drumurile ajutătoare.
La Piatra unde Sfatul (ţării), pe culmea Rarăului, dă din strămoşi lumină, fiii să se îndrepte. Acolo se va hotărî calea şoimului, nu la Târnova ce pacea n-o va aşeza. Străbate drumul ferigii spre răsărit. Un nu pentru Ioniţă acum aflat în primejdie şi care nu pentru pace lucrează.
Înveti în şcoală cum să loveşti pe câmpul de luptă, nu te deda la răniri neîngăduite. Luptă cu sânge rece, dar cinstit, altfel nu rabdă pământul, vai, nu rabdă. Luptele sunt folositoare când cugeţi. E sănătos să lupţi în apărarea hotarelor Bizanţului. Şcoala scoate în evidenţă strălucirea războiului curat, cu sânge rece, cu cântec despre un ţel hotărât”7)

 

Acest discurs patetic al unui principe român adresat luptătorilor poate constitui un adevărat scenariu de film. Nu credem că necesită un comentariu amplu. din el se distinge sobrietatea, precum şi o claritate deosebită a situaţiei în care se aflau românii în acea vreme, ameninţati în tot timpul de cotropitorii Regatului ungar.
Este şi acest discurs o dovadă istorică de necontestat, nu numai a prezenţei românilor în Voievodatul Transilvaniei, dar şi la răsărit şi sud de Munţii Carpaţi, organizaţi într-un stat, cu conducători de oşti, cu o înalta conştiinţă naţională românească, punând în evidenţă vitejia strămoşească care să le dea imbold în luptele pentru apărarea gliei stramoşeşti. Este acest document istoric un argument în plus, care atestă justeţea aprecierilor grofilor şi baronilor unguri, la anul 1784, care, fiind ameninţaţi de revoluţia naţională a românilor transilvăneni conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan, de a-i scoate afară din ţara lor de baştină, aceşti grofi şi baroni s-au adresat printr-un Memoriu Comandantului armatei habsburgice din Marele Principat al Transilvaniei pe care împărăteasa Maria Teresa îl numise “românesc” pentru a le veni în ajutor ca să înfrângă revoluţia valahilor, pentru a putea, pe mai departe, domina şi exploata ţara româneasca a Transilvaniei şi pe locuitorii ei autohtoni, pe români:
“Părinţii noştri - apreciau grofii şi baronii unguri venetici în Transilvania - venind din Schitia, au cucerit cu lupte victorioase şi cu sângele lor această scumpă patrie şi după ce au supus şi au făcut iobagi pe părinţii românilor care s-au revoltat astăzi (1784) asupra noastră, dânşii (adică strămoşii grofilor şi baronilor unguri - A.D.), au domnit liniştit peste ei, ţinându-i totdeauna într-o aspră discipăna8), adică într-o cruntă exploatare şi umilire.

 

1) - În sens de duşman.
2) - Este vorba de luptele purtate cu armata ungară, condusă de regele Ştefan cel Sfânt.
3) - Care anterior luptase împotriva ungurilor în peste 54 de bătăăi.
4) - Este vorba de regele Ungariei, Ladislau, zis şi “ccl Sfânt” (1077-1095).
5) - Kegenes, conducătorul triburilor mi¬gratoare ale pecenegilor între anii 1046-1049.
6) - Emeric, regele Ungariei (1196-1204).
7) - Codex Rohonczy, vezi Arhiva istorică a Bibliotecii Academiei Române, fond manuscris.
8) - Nicolae Densuşianu, Revoluţia lui Horea în Transilvania şi Ungaria, 1784-1785, Bucureşti, 1884, p.357. Vezi şi prof. dr. Au¬gustîn Deac, Revizionismul ungar permanent factor destabiăzator în Europa, vol.1, Editura Bravo Press Bucureşti, 1996, p 14.


Sursa: Enciclopedia Dacica

 

VA URMA

Afisari: 4388
Autor: Prof. Dr. în istorie Augustin Deac
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Vasile Stefanca (Jul, Sat 03, 2010 / 19:16)
Astept cu mare interes ca documentele publicate pe site sa vada si lumina tiparului!
Nume: coron_nairda@yahoo.com (Aug, Tue 03, 2010 / 16:46)
BUREPISTA CEL MAI MARE UNGUR DIN ISTORIA NEMULUI DACO-TRAC IAR HERODOT A ZIS CA UNGURII SUNT DACII CEI MAI CURAJOSI DINTRE MAREA FAMILIE A TRACILOR
DECI CELE 2000 CUVINTE DIN LIMBA DACA CE SE GASESC IN LIMBA ROMANA SUNT DE ORIGINE AUSTRO MAGHIARO aa maghiara ca austria nu a existat, dedicatie pentru suporterii prostiei din cele trei judete
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter