Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Întrucât, din motive pe care nu le analizez acum, utilizarea acestui site îmi este blocată (nu mai am acces la modulul de administrare), am deschis o altă platformă, mai bine protejată, pe domeniul certitudinea.com. Site-ul de față, certitudinea.ro, rămâne în continuare funcțional, dar numai ca o arhivă a certitudinea.com. Așadar, postările noi le puteți urmări, de acum, pe site-ul certitudinea.com.
MIRON MANEGA – Ispravnic de concept

DESCOPERIRE: "Mama" Gânditorului de la Hamangia

Data publicarii: 28.06.2010 09:08:00

Vechimea culturii noastre ţâşneşte la suprafaţă când te aştepţi mai puţin. Spaţiul de emergenţă a unei civilizaţii pe care şi-au adjudecat-o alţii se încăpăţânează să se dovedească a fi exact teritoriul pe care locuim. Aflăm, de asemenea (de fapt suntem nevoiţi să constatăm) că limba pe care o vorbim îşi are originea în ea însăşi, şi că latina n-a fost un dar primit, ci unul oferit. Primii contestatari ai acestor mărturii au fost nu cercetătorii străini, ci istoricii noştri. Dovezi zdrobitoare ale continuităţii noastre sunt tăcute cu grijă sau rostite în şoaptă, din motive inexplicabile. Acesta este contextul în care, iată, a mai apărut o dovadă. Sunt onorat şi bucuros să fiu primul care o semnalează public, printr-o scrisoare adresată mie de cel care se află în posesia acestei mărturii. Este o piesă ceramică de o rară frumuseţe, contemporană cu Gânditorul de la Hamangia, dacă nu cumva chiar mai veche. Posesorul vremelnic al obiectului se numeşte Adrian Boeriu, fondatorul Fundaţiei Zambaccian. Am spus "vremelnic" pentru că Adrian Boieriu intenţionează să o doneze statului român. Scrisoarea pe care mi-a trimis-o ţine loc de orice alt comentariu. (Miron Manega)

 

 

Domnule Manega,

Dupa cum v-am relatat, in lungile noastre discutii despre diversele evenimente din arta si cultura romaneasca de-a lungul carierei mele de negustor, am avut ocazia sa trec prin niste situatii deosebite, din care am să vă relatez – din motive care se vor deduce pe parcurs - trei intamplari de data mai recenta…
In urma cu aproximativ 4 ani, in magazinul de antichitati din str. Blanari 12, la Galeria de arta Zambaccian pe care o cunoasteti, si-au facut aparitia doi copilandri, imbracati modest, de la tara, si care mi-au spus ca lucrand gradina au dat de niste oase imprastiate de ploaie si de un mic vas de metal, inegrit, care parea foarte vechi. Mi l-au oferit spre vanzare. L-am cumparat cu foarte multa emotie. Aveam in mana o cupa de argint getica. Partea interesanta a povestirii insa, de-abia acum urmeaza. I-am intrebat pe baieti cum de au venit la mine; mi-au spus urmatorul lucru:
"Domnule, noi suntem din Mehedinti si am venit la Bucuresti sa vindem acest obiect. Ne-a indrumat cineva la Muzeul de Istorie de pe Calea Victoriei, acolo am cunoscut o doamna care prezenta exponatele din muzeu. Aratandu-i obiectul, i-am spus ca vrem sa-l vindem iar respectiva doamna ne-a uimit cand ne-a spus sa asteptam putin pana verifica daca obiectul nostru din gradina bunicului nu e cumva un obiect furat dintr-un sit arheologic. N-am asteptat prea mult si am luat-o la fuga. Astfel am ajuns la dvs. dati-ne cat considerati dvs. Macar atat cat sa putem ajunge acasa".
Emotionat, am platit obiectul. Studiindu-l si documentandu-ma in acelasi timp, mi-am dat seama ca nu m-am inselat, ca vasul era intr-adevar din perioada geto-dacica, obiect de o mare valoare, avand o frumusete speciala prin forma sa simpla, eleganta dar in acelasi timp foarte complexa. Pe reversul cupei erau punctate niste semne si date ca o semnatura de artist. Cu toate ca era al meu aveam bucuria de a-l privi zilnic si aveam sentimentul ca-l cunosc dintotdeauna asa cum il cunosti pe un membru al familiei tale, un bunic sau un unchi indepartat. Toate pana intr-o zi cand am umblat putin la resorturile constiintei convingandu-ma ca este un obiect mult prea important ca sentimentul de proprietate personala exagerata sa primeze. Atunci am hotarat sa-l trimit prin posta unui savant roman, important cercetator al istoriei dacilor, dl. Trohani, un om pe care il cunosteam si in care aveam deplina incredere. Din modestie exagerata am expediat coletul dand o adresa din Deva al unui inexistent expeditor. Povestea cupei dacice se leaga insa de alte doua intamplari placute ale vietii mele: una se leaga de descoperirea in America, in site-ul de internet al unui magazin numismatic, a unui cutit de lupta dacic, celebra si temuta sica dacica, o sabie scurta, incovoiata, de fier. O clipa m-am gandit la sacrificiul lui Decebal si am hotarat sa o cumpar pentru a o dona Muzeului National de Istorie.

A treia si ultima intamplare ciudata, dar fericita, s-a petrecut zilele trecute, la un targ de vechituri, cand am vazut in exponatele intinse pe jos un vas de aprox. 20 cm, din ceramica. Un vas straniu, ciudat, reprezentand o femeie cu forme voluptoase, de-a dreptul grasa, cu bratele ridicate spre cer, la fel ca si fata. Intreaga suprafata a vasului este strabatuta de incizii, descriind un vesmant. Poate nu a fost suficient de clar, tocmai am incercat sa descriu intr-un limbaj neprofesionist un vas antropomorf feminin, din ceramica ( lut gros prelucrat cu mana), cu decor incizat, din cultura Gumelnita, perioada secolului V a.Chr, cu o pecete pe reversul vasului a artistului care l-a facut. Fata triunghiulara, perforata cu cate trei gauri in dreptul urechilor, cu trasaturi bine conturate, braţele întinse in sus, modelate sub forma unor tuburi care comunică cu interiorul gol al vasului, sanii redati prin doua proeminente. Incerc sa ma gandesc la ce era folosit acest vas pentru ca toate observatiile ma conduc spre un act artistic elaborat si constient, poate un obiect folosit in magia primitiva a inceputului.
Am aflat ca, in cursul anului trecut, cu ocazia unei mari expozitii de culturi neolitice din Romania in SUA, Ganditorul de la Hamangia si perechea sa, impreuna cu alte artefacte neolitice au fost foarte apreciate de catre publicul american, ele fiind evaluate in vedeara asigurarii la iesirea din tara la suma de 1 milion de euro.

"Poanson" de meşter pe spatele piesei


In cercetarile mele am aflat ca exista un alt vas, foarte asemanator, intitulat Venus de la Jilava, poate nu la fel de frumos ca vasul descris de mine. De aceea, intre conditiile donatiei pe care o voi face catre Statul Roman, voi dori ca vasul sa fie in permanenta expus, sa fie mediatizat pentru ca din experienta stim ca un obiect intrat intr-un inventar in tacere poate disparea intr-o buna zi intr-un colt uitat de depozit si sa se mentioneze denumirea care m-a inspirat cand am vazut-o pentru prima oara: "Mama" poate chiar "Mama Ganditorului de la Hamagia" chiar daca sunt din culturi diferite… Mama noastra dintr-un inceput, mama noastra a tuturor.
Cred ca aceste descoperiri sunt cu adevarat importante pentru ca ne leaga mistic de acest pamant.

Cu multa consideratie,
Adrian Boieriu
FUNDATIA ZAMBACCIAN
 

Afisari: 6960
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: seracovan veronica (Jan, Sun 15, 2012 / 15:15)
Buna Adrian,ma bucur ca aflu vesti bune despre tine,intre timp am absolvit sectia de restaurare a facultatii de arte plastice( cu 10 si bursa de merit) si am devenit memra UAP, abea astepot sa ne revedem, iti doresc toate cele bune,eu nu imi uit vechii prieteni,ii respct cu mult drag.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter