Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Noi şi ungurii

Data publicarii: 16.07.2011 11:37:00

Proiectele de reîmpărţire administrativ-teritorială a ţării au inflamat spiritele şi au reactivat tensiunile româno-maghiare. Cine urmăreşte însă atent scena politică din România, constată imediat că există o disimetrie: inflamarea este mai puternică în partea maghiară, în timp ce în partea română domneşte apatia (doar politicienii – cu jocurile şi mizele lor – se agită).

 

Disimetria amintită are o explicaţie istorică. La nivelul activităţii politice, UDMR este nemulţumită că partenerii de guvernământ, care, pentru a rămâne la putere, i-au satisfăcut mereu dorinţele, au acum soluţii diferite. Printr-una din anomaliile democraţiei, UDMR a devenit arbitrul vieţii politice din România. Aşa cum, odinioară, regele chema la guvernare partidele, tot astfel acum Majestatea Sa UDMR decide, prin alăturarea la un partid, dacă PDL sau USL se află la putere. O astfel de situaţie, când o minoritate hotărăşte cine conduce ţara, naşte noi apetituri: „pofta vine mâncând” zice înţelepciunea populară, iar UDMR vrea să beneficieze din plin de statutul ei atât de avantajos.

 

De la nivelul politic la cel al masei: ungurii sunt o naţiune puternică, vitală, conştientă de interesele şi obiectivele ei, hotărâtă să şi le îndeplinească. Puţine popoare din Europa au un ataşament atât de puternic faţă de memoria istorică precum ungurii. Păstrează în conştiinţa colectivă a maghiarimii (din Ungaria şi din ţările în care se află ca minoritari sau emigranţi) amintirea Ungariei Mari şi continuă să resimtă dureros Tratatul de la Trianon, perceput ca un act de injustiţie la adresa Ungariei. Diviziunile politice nu afectează solidaritatea naţională, când este vorba de interesele maghiarimii. Nu este de mirare, aşadar, că, în perioada Războiului rece, ungurii au fost singurul popor care s-a luptat cu Armata Roşie, în timpul revoluţiei din 1956.

 

 

Ungaria Milenară - obsesia istorică a maghiarimii

 

Ca istoric, am mereu în minte cele spuse de Hitler lui Mihai Antonescu, la 27 noiembrie 1941: „Că ungurii au sau nu drepturi istorice nu discut. Dar ei cred că le au, şi credinţa fanatică este un element de care trebuie ţinut seama. Am spus odată unui ungur: «Nu mai vorbi de Ungaria milenară, că vorbesc şi eu de Germania milenară, şi atunci vă înglobez în Reich». Dar ei sunt îndărătnici şi se înflăcărează pentru drepturi pe care, probabil, că nu le au” (Raoul Bossy, Jurnal, 2 noiembrie 1940-9 iulie 1969, ed. Ion Mamina, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2001, p. 92).

 

„Credinţa fanatică” în drepturile lor, „este un element de care trebuie ţinut seama”, indiferent dacă au sau nu dreptate. Ca istoric, voi spune că o astfel de conduită este recomandabilă popoarelor însufleţite de un mare proiect, a cărui înfăptuire este considerată de interes vital.

 

Odinioară, şi noi, românii, am fost stăpâniţi de o „credinţă fanatică”. Graţie ei, admirabila generaţie paşoptistă a pus temelia statului român modern şi i-a câştigat independenţa; graţie aceleiaşi „credinţe fanatice” naţiunea română a trecut prin marea încercare a Primului Război Mondial şi a desăvârşit unitatea naţională în cadrul României Mari.

 

Apoi, puterile au început să ne părăsească şi, astăzi, apărem ca un popor vlăguit, nu numai incapabil să-şi mai amintească de un trecut, bogat în momente şi personalităţi de care avem tot dreptul să fim mândri, dar care lasă ca acest trecut să fie batjocorit. Am avut o expoziţie în care Ştefan cel Mare era înjurat („Fuck you Stephen the Great!”); când un extremist maghiar l-a batjocorit pe Avram Iancu, ziare şi istorici români au publicat texte, în care îi justificau, mai mult sau mai puţin explicit, fapta; un cor de elogii s-a îndreptat spre cei care, sub motivul luptei împotriva miturilor (acţiune, în principiu, lăudabilă), au mutilat trecutul românilor. Aşa se explică disimetria despre care aminteam la începutul acestor rânduri.

 

Ungurii au înscris în noua lor Constituţie principii şi adevăruri fără să se teamă de reacţiile altora. Iată câteva din ele (le preiau din articolul lui Cristian Tabără – Budapesta 2011. Cruciadă sau mascaradă?, „Lumea credinţei”, iunie 2011, p. 43-45 –, ale cărui opinii nu le împărtăşesc în mare parte):

„Suntem mândri că Regele nostru Sf. Ştefan a fondat statul maghiar pe baze solide, cu o mie de ani în urmă, şi că a făcut ţara noastră parte a Europei creştine.

Suntem mândri că strămoşii noştri s-au luptat pentru supravieţuirea, independenţa şi libertatea ţării noastre.

Suntem mândri de magnifica performanţă intelectuală a poporului maghiar.

Suntem mândri că poporul nostru s-a luptat de secole pentru a proteja Europa şi pentru a o fi îmbogăţit cu talentul şi sârguinţa sa.

Recunoaştem rolul creştinismului în păstrarea naţiunii noastre. Apreciem diferitele tradiţii religioase din ţara noastră” (p. 43).

 

Să fim sinceri; dacă la noi cineva ar face asemenea declaraţii, imediat, într-un şir de ziare, săptămânale, posturi de televiziune ar fi calificat de naţionalist, nostalgic, securist. Nu! Noi nu avem sentimentul demnităţii şi al mândriei naţionale, care a inspirat principiile Constituţiei ungare. Indiferenţa, ignoranţa, critica de doi bani ne devastează minţile şi ne sărăcesc sufletul. Maghiarii au şi acum o „credinţă fanatică”, noi nu. Iar marile fapte în istorie se săvârşesc numai cu o astfel de credinţă. Cum să o sădeşti în tinerele generaţii, când, de pe băncile şcolii, predarea istoriei este golită de conţinutul ei patriotic? Iată de ce, astăzi, România a devenit o ţară fără busola care să-i călăuzească politica şi să-i mobilizeze energiile. Cu o clasă politică străină de interesul naţional, preocupată exclusiv de păstrarea puterii cu orice preţ, nu este de mirare că România a devenit o piaţă de desfacere pentru capitalismul străin, că NATO, UE şi FMI îi dictează politica internă şi externă. Vom mai redobândi vreodată „credinţa fanatică” în stare să ne readucă pe marea orbită a istoriei? Tare mi-e teamă că nu.

 

Sursă: isciv.ro

 

Afisari: 5631
Autor: Acad. Florin CONSTANTINIU
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: NagyAttila(Puli) (Jul, Tue 19, 2011 / 12:01)
Reflectii politice - Cuvinte sincere despre guvernul Orbán, pentru romanii
Nagy Attila Puli, 2011. július 19., 11:58
Un politician maghiar, fost prim ministru al Ungarie, Dr. Boross Péter intr-o emisiune televizata spunea, ca problema generatiei de azi este ca a uitat sa gandeasca in analogi istorice, prin care se poate intelege istoria. Dac agandim in analogie istorica, sa vede, ca Orbán imiteaza, o epoca trecuta, adica a lui Horthy Miklós, nimic nu este nou. Trebuie stiut, ca Orbán nu este sincer, nici in nationalismul sau, nici in religioziotatea s-a, e un aventurier politic. La inceput nu era nationalist, era liberal, cosmopolit. La inceput, nu era pentru religie, a atacat religia si preotimea, dar s-a "convertit" si a mers la Vatican ca sa linguseasca. Eu zic, ca multi romani se uita la Ungaria cu mirare si respect, dar multe lucrurii sant numai la suprafata, schimbarile suprafetei. Ungaria nare nici-o pondere politica si economica. Politica economica guvernului Orban fata de Occident, e o aparenta, nu are pondere reala. Orban e o mare jucator ca Basescu, diferenta intre ei, ca da mai mult pe aparente, la buna purtare.
Orban puna la munca oameni fara loc de munca, face curat. Nici mizeria nu este naturala, dar nici curatenia facut cu forta. Rezolvarea problemei este armonia sufletului, pe care am pierdut-o.
Diferenta intre lumea ortodoxiei si a crestinismului occidental nu este numai formal, diferenta este spiriutala. Ce se intampla in Ungaria in zilele de azi, pentru a intelegem, trebuie cunoscut diferneta asta. Foarte putin inteleg, care gandesc numai in diferenta de forma, intre lumea maghiarilor in Ungaria si lumea de aicea, cea ortodoxa, ce se intampla in Ungaria de azi. Si aicea am inceput ca sa gandim, cu capul occidentalului, adica ca sa mearga bine, numai inprecizitatea organizari, dar asta este fara suflet. Si din punctul de vedere al ocicdentalului ne uitam la Ungaria, care nui bine, in sensul ortodox, ca pierdem sufletul, adica nu observam ca am pierdut sufletul. Ocicdentul este o lume a formei fara suflet. Maghiarul pretuieste aparentele fara suflet, din punct de vedere a aparentei goale este occidental. Timpul lui Horthy este renumit de aparente goale, pe suprafata si daca era accentuat religia. Si religia poate sa fie aparent. Nu laudati Ungaria ca a dat importanta religiei in constitutie. Ganditiva nu cumva sant litere numai?! Voi romani uitativa la Ungaria de azi, al guvernul Orban, cu un spirit duhovnicesc si vedeti ceva alta, nu chiar asa laudabila, vedeti multa suprafete goala.
Nu stiu, referind la Romania, mizeria ce sa vedem in jur, dar uitandu-ne si la vlorile isihasmului al ortodoxiei romana, ca unde este mare adancimea acolo sant si mare inaltimile - problema este ca inaltimile se subtiresc.
Nume: NagyAttila(Puli) (Jul, Tue 19, 2011 / 12:06)
Continuarea scrisului de mai jos.
Cerinta de autonomie a secuilor este o cerinta numai a formei, fara suflet. Ce este fara suflet, nu apara neamul, ca existenta neamului trebuie bazat pe suflet.
Nume: NagyAttila(Puli) (Jul, Tue 19, 2011 / 12:26)
Este continuarea scrisului de mai sus.
Slabiciunea bineorganizari nu prea sansa, ca este bazat pe conceptia ca viata este rationala. Nu, viata nu este rationala, cum gandim noi, dupa ratiune pura. Viata este rationala dupa Logosul intrupat a sufletului. din cauza asta este bazat occidentul pe o utopie, din pacate nimicnicitoare, ca tot ce este construit numai prin ratiune, este nimicnicitor pentru suflet.
Nume: NagyAttila(Puli) (Jul, Tue 19, 2011 / 12:39)
asta este un alt scris, in legatura cu cazul lui Csibi Barna.
Reflectii spirituale - Cazul lui Csibi Barna si archetipul eroului
Nagy Attila Puli, 2011. március 30., 19:08
Explicatia stiintifica, archetipala a comportamentului Csibi Barna foarte interesant si este o problema adanca. Archetipurile netraite, neintegrate, neconstientizate, devin forte distrugatoare. Archetipul eroului este forta miscatoare la fapta lui Csibi Barna, dar ca o forta neintegrata in personalitatea s-a, o forta necunoscuta. Oameni inconstienti, care sant dominate de forta inconstiente sant foarte periculoase. Din pacate societatea noastra este dominat de oameni inconstienti si daca nu sant fapte iesit din comun si conformismul este o fapta inconstienta - cate odata se numeste stiinta.
Cu eliminarea armatei obligatorie devine tot mai problematica pentru societate moastra neintegrarea arcehtipul eroului. (Asta nu inseamna ca armata era o forma adevarata a integrari a archetipul erolului.) Archetipul eroului, neintegrat, necunoscut pentru societate devine o forta tot mai periculoasa.
Csibi Barna nu este un caz izolat, este ceva alarmant, santem o societate care are relati cat mai proaste cu inconstintul colectiv.
Garda Maghiara, nu in sine este problema, problema este forta inconstienta care este in spatele grupurilor de genu asta. problema este ca grupurile care judeca pe Garda Maghiara, ca ceva negativ nu constientizeaza problema la radacini, cu reflexie adanca, asta inseamna ca si ei sant inconstienti. Cand si critica care pare ceva inteligenta inalta, europenism in aparenta, si inseamna ceva inconstient, inseamna un alt archetip, ceva utopic, un archetip secularizat al "imparatiei cerurilor", problema s-a adancit foarte tare. doua tabere inconstiente sant foarte periculoase.
Nume: francisc -iulian stroescu (Aug, Wed 03, 2011 / 12:42)
intrebarea este pentru sf. biserica ortodoxa care a beneficiat de multe fonduri ex. in bani in multe hectare de padure in biserici si manastiri dragomirna de ex. donata sf. biserici ortodoxe romane.de ce nu se aloca un minim de bani dinmultele miliarde pe care le are sf. sinod spre a se ingriji un simplu mormant?
Nume: francisc-iulian stroescu (Aug, Wed 03, 2011 / 13:04)
pe toti, dar pe toti care se fac vinovati de catastrofa in care se afla Romania, i-as trimite putin sa guste din fenomenul Pitesti, bineinteles dupa ce le as confisca averile dobandite prin furt fara a incerca demonstrarea acestui lucru. Ma gandesc la aceaqsta justitie romana care face slus la culorea portocalie ,ca ne avand verticalitate trebue neaparat desfiintata si inlocuita cu sfatul batranilor care ar judeca mai repede si mai drept toate lucrurile din aceasta tara.
Nume: ioan (Feb, Sun 05, 2012 / 14:28)
de ce nu merg unguri in ungaria daca tot vreau sa fie ungurii.ca ungaria le oferea mai mult mai mult ca romania,
Nume: GheorghePirv (Apr, Mon 16, 2012 / 13:41)
Domnule NagyAttila,
vorbiti ca un om integru si cred ca daca integritatea dumneavoastra nu este formala nu gresesc daca mi as dori sa fie multi romani si unguri astfel.
De asemenea mai cred ca problemele care exista intre natiunea maghiara si natiunea romana sunt pur formale si complet lipsite de fond dar ....
sunt convins ca daca forma fara fond persista o perioada suficient de mare fara interventii morale si de bun simt din partea oamenilor de buna credinta EXISTA riscul ca acele "probleme" sa devina un conflict real care poate prinde si fond.
Romania este Romania, Ungaria este Ungaria, nationalismul si iubirea de tara si de natiunea ta este o problema de fond care nu ar trebui sa stirbeasca in vreun fel buna cuviinta, atitudinea morala si relatiile interpersonale.
...romani, unguri si alte nationalitati, daca nu ati invatat inca ar fi cazul sa invatati ca a fi om e o chestiune de fond cu care nu te nasti ci trebuie sa o inveti.....
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu
Lazăr Lădariu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Ioan Roșca, Laurian Stănchescu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Dogaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter