Mărgele De Cristal

la Înălţarea Ta, Marie / te-a însoţit şi Dumnezeu / suind prin cerurile line / sfinţirea sufletului tău // te Înălţăm şi noi, Marie / în tot ce e ceresc / dar te păstrăm icoană / şi înger pământesc
citeste tot >>

Ce e un miracol? Îl putem defini în mai multe feluri: ceva care merge împotriva legilor naturii, o intervenţie în clipele de criză profundă, vindecări şi viziuni, întâlniri imposibile, o răsturnare de situaţie când apare Nedorita de Oameni. Toate aceste definiţii sunt adevărate. Dar miracolul este mai mult: el ne umple inimile de Iubire. Când se întâmplă asta, simţim o profundă recunoştinţă pentru harul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu. Astfel că, Doamne, miracolul nostru cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi.
citeste tot >>

Întinereşte un bătrân în mine,/ E tot mai ager în uitare,/ Simt vârsta-n el cum n-are stare,/ Bine-ai venit să mă petreci, străine!// Întinereşte un bătrân în mine,/ În fiecare zi preia controlul/ Şi, Doamne, cum îl prinde rolul,/ Dar replicile-i sunt puţine.
citeste tot >>

stătea în faţa mea frumoasă ca o minune şi mă privea cu nişte ochi adânci, pătrundea în mine ca aerul, ba nu, ca lumina, şi puteam să mă sting în vijelia aceea de frumuseţe, apoi ea a vorbit şi totul a început să se năruie şi eu în faţa ei strivit de fumul acela străveziu, nu pricepea că trebuie să tacă, vorbea şi eu sufeream îngrozitor, taci, i-am spus şi zicea că da, o să tacă şi vorbea întruna, liniştindu-mă, vorbea, până ce n-a mai rămas nimic din minunea aceea, doar câteva picături de rouă şi prăpastia asta, singurătatea mea care nu se mai termină, nu se mai termină
citeste tot >>

Norii se ţin în cârje de ninsoare/ Vag timpul ţesătura o complică,/ Contururile ard în îngroşare/ Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.// Atâta frig s-a condensat în aer/ Şi-atâta întuneric în pământ,/ Prin rumeguşul iernii vântul taie/ Mici fulgere în vidul pal dansând.
citeste tot >>

Un cor mut mumură în surdină un vag, interminabil şi indescifrabil început. Pe undeva, prea-istovitor, de sus, printre primii nori şovăitori de pierduţi, stă ţeapănă o răscruce palidă, strâmbă şi rece. Nimeni nu ştie nici de unde vine, nici unde, nici dacă se va duce. Privirea dezosată, scrutează resturile unui orizont, şi el învins, gata să se dezbine şi să plece. A început din nou să ningă. O pudră albă mângâie creaţia. O nălucă de scâncet refuză, dar încă nu plânge. Zdrenţele ultimului foc mistuiesc, cu disperare, nişte noduroase şi betege vreascuri somnoroase. Infinite şi pierdute stihii, plutesc în cârduri vraişte peste aceste sumbre şi misterioase meleaguri.
citeste tot >>

Lipsit de orice fel de demnitate, boţul de apă se rostogoleşte fluierând prin părăsite sate. Croncănind crăcănat, corbul îl povăţuieşte. Cerul sus e limpede şi chiar luceşte. Undeva-n îndepărtare, parcă scărţâie ceva în altceva. Fericită în nemernicia ei, udă şi rotundă, apa ghemuită hoinăreşte. Învolburată, deodată se propteşte brusc într-o nevăzută buză de covată. Mister şi hău cuceritor. Ademenită, uşor alunecând, minunata noastră apă devine pată tocmai la dracu, chiar în fundul de covată. În liniştea instalată, doar câteva gâlgâituri şi boţul de apă se preface şi mai mic, iar apa şi mai plată.
citeste tot >>

În ţara lui Zdrângă, noaptea, pe viscol, fraierii sunt împăraţi. Printre doage crăcănate, vântul şuieră ca trenul. Plouă prosteşte. Gângăviţii visează. În somn, unii gem a pagubă. Într-o răscruce, din care drumurile au dispărut demult, cineva aşteaptă să treacă ceva. Norii aleargă, nelăsând nimic în urmă. Peste tot miroase a fulgi de crap. Se prepară mustul. Din zare, se-aude râgâind o speranţă. Un greiere olog speră să-i păcălească pe orbi. O uşă cocoşată scârţâie. După un colţ de nimic, tremură pana unei vulpi.
citeste tot >>

mâine va avea loc circumcizia Arcului de Triumf/ carele alegorice vor fi stropite cu sângele îngerilor abuzaţi psihic/ mediul ostil al noului oraş ne va schimba perspectivele, aşteptarea/ nu putem lipsi/ intervenţia în forţă a trupelor de cameleoni/ va avea ca rezultat interpretarea metaforică a discursului dublu.
citeste tot >>

OK, mi-am zis. Asta e stabilit. Nu există nimic pe aici, dar, totuşi, ce naiba am de rezolvat? Nu-mi era nici frig, nici foame, nici nimic, de fapt. M-a frapat că asta Absurdul situaţiei m-a îndemnat să râd. Dar nici măcar asta nu se putea. Nu aveam gură, sau plămâni, sau corzi vocale, sau măcar organism. Mă simţeam bine. Sau, de fapt, nu mă simţeam rău, sau, de-adevăratelea nu mă simţeam.era - nu era nimic.
citeste tot >>