GENERAL DE FLUTURI

De unde nori de lacrimi să adun

Arzând pe lira mea, nefericita,

Când iarna stinge, fără să se-ntrebe,

Un general de fluturi ca Nichita.

Poetul s-a mutat în necuvinte, 

Un viscol uneori ne bea ursita,

Aşa cum ninge cu zăpadă neagră

Pe-un general de fluturi ca Nichita.

ALB IMACULAT

Mesteacăn lângă alb imaculat,

Mai am un cer nepotolit şi blond.

De când cu duhul iernii ai plecat,

Bătrâne, ninge strâmb pe mapamond !

Ne sfâşie absenţele, rotund,

Şi fluturii ne cheamă îndărăt,

Iar mugurii în locul tău răspund

Că nu credeai să-nveţi a fi omăt.

Vocale mute vin să te mai strig

Că ţi-ai făcut un loc plecând din loc.

Bătrâne, s-a făcut pe lume frig,

Mai pune nişte cântece pe foc !