Bat clopotele lumii pe-ntinderile vaste
Din nou ni se anunţă o primăvară grea.
Cel răstignit ne cheamă pe rana dintre coaste :
Veniţi să luaţi lumină din suferinţa Mea.

Veniţi să luaţi lumina iertării pe-ndelete,
Curând, curând, luaţi seama, am să vă judec Eu.
Voi ce-aţi lovit în Mine şi-n cer cu-atâta sete,
Mai sunteţi oare vrednici de bunul Dumnezeu?

Din rănile purtate azi dau în floare merii
Şi bate toaca, bate, în aer, dureros,
Veniţi să luaţi din Mine lumina Învierii,
Cu moartea contra morţii a înviat Cristos.

Pe Fiul castităţii găsit-au să-l condamne,
Nu va uita Golgota pădurile de cruci,
Dar numai Tu, mărite şi preaslăvite Doamne,
Poţi şi pe zbiri pe calea cea bună să-i aduci.

Şi toaca veşnic toacă păcatele pe toacă,
Se-adună cer din oameni cu cer din Dumnezeu,
Deci, adevăr zic vouă, am înviat, chiar dacă
Pe-o cruce nevăzută mă răstigniţi mereu.

Dar Eu din ura voastră Mi-am împletit iubirea,
Prea multe cruci pe seama grumazului damnat!
Iertându-vă potopul de răni şi răstignirea,
Cu moartea contra morţii Cristos a înviat!

                                  Damian Ureche, 1981