Modelul De Ţară

Asociaţia IRSCA Gifted Education în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad şi Casa Corpului Didactic Arad lansează cu bucurie înscrierile pentru primul program specializat în gifted education: Clubul Junior Gifted Education ART-team, destinat copiilor talentaţi din toată ţara, pentru copiii cu varste cuprinse între 8 si 13 ani. Prima ediţie a programului are denumirea "Puterea de a crede în visul lor". Vor fi trei zile de spectacol şi pregătiri, în care copiii talentaţi vor performa pe scena spectacolelor de seară în cadrul şcolii de excelenţă.
citeste tot >>

Să-i vorbeşti cuiva despre MODELUL DE ŢARĂ prezintă un mare risc: riscul de a te face de râs. Şi totuşi MODELUL DE ŢARĂ există. Şi nu e un discurs, ci un proiect. Incredibil, simplu, funcţional. Are o singură hibă: nu poate funcţiona decât prin persoane competente. Dacă un singur om e incompetent, sistemul îl identifică şi-l rejectează. E un sistem care nu poate fi nici păcălit, nici corupt. Şi nici întrerupt, din clipa în care a demarat. Apropo, a demarat. Autorul lui este profesorul Florian Colceag... Cine e Florian Colceag? Căutaţi pe net, ce Dumnezeu, un asemenea proiect merită puţin efort. Sau urmăriţi CERTITUDINEA...
citeste tot >>

România în care trăim este o ficţiune. Un coşmar. România reală există, dar n-o vedem. Este o Românie a valorilor subterane, debranşate de la interfaţa numită, pretenţios şi ilicit, sistem. Există o Românie în aşteptare. În aşteptarea unui moment favorabil ca să se exprime. Se pare că acest moment a cam venit.
citeste tot >>

Doctorul Constantin Baciu a plecat din România în urmă cu 40 de ani, ca să-şi ajute fiul să devină un mare pianist. S-a stabilit la Roma, unde a luat totul de la zero. În ţară era medicul şef al consiliului de miniştri şi unul dintre colaboratorii Anei Aslan. La Roma era doar un medic de familie. A învăţat, a dat noi examene şi, în caţiva ani, a devenit medicul papei Ioan Paul al II-lea. Fiul său, Adrian Baciu, a ajuns mare pianist în Italia, profesor principal de pian la conservatorul din Florenţa. Însă ironia sorţii a făcut ca el să moară din cauza unei boli de inimă, în urmă cu trei ani. Cel ce a salvat sute de inimi, n-a putut să o salveze pe cea pe care o iubea cel mai mult - a fiului său. Când l-am întâlnit, se pregatea sa părăsească definitiv Roma. Să se întoarcă acasa, în România. Mai ales după moartea fiului, doctorul Baciu a hotărat să-şi lase moştenirea pe numele satului natal.
citeste tot >>

Singurul artist care a menţinut acest instrument în viaţă - redându-i nobleţea şi un pic din prestigiul pe care l-a avut cândva - este Tudor Gheorghe. Iar prestigiul cobzei nu vine numai din faptul că a făcut gloria lăutarilor noştri de până la apariţia ţambalului (a fost, printre altele, instrumentul emblematic al celebrului staroste Barbu Lăutaru) ci din vechimea lui aproape ancestrală. Fapt mai puţin ştiut, cobza se numea în antichitate LIRA TRACĂ şi a fost instrumentul specific imensului teritoriu ocupat de populaţia tracă din care făceau parte şi geto-dacii.Tot din neamul tracilor făceau parte şi frigienii din Asia Mică.
citeste tot >>

Există o Românie de care habar n-avem. Ceea ce ni se livrează zilnic la televizor, sau ceea ce vedem direct în instituţii, în politică, în lumea afacerilor, este o ficţiune, un coşmar. Există însa, repet, şi o altă Românie: o Românie reală, a valorilor care ne definesc şi care ne-ar putea propulsa pe adevărata traiectorie a identităţii noastre ca naţie şi popor. Această Românie are mai multe straturi de existenţă sau, mai exact, de persistenţă: una subterană, debranşată total de la simulacrul sistemului numit convenţional (şi impropriu) democraţie - o categorie care aşteaptă, mai mult sau mai puţin conştient, să se polarizeze în jurul unui adevăr funcţional - şi alta la vedere, alcătuită din oameni care s-au apucat deja de treabă, fără să mai ceară protecţie şi subvenţie de la statul politic sau de de la partidul stat (care se recompune, iată, din propriile deşeuri!).
citeste tot >>

În decembrie 1989, România lui Ceauşescu nu avea niciun leu datorii. În 2009, România lui Băsescu nu mai are niciun leu la buget. Tot ce s-a produs în cei 20 de ani prevăzuţi de Brucan a fost, sub diverse ipostaze, dezastru. Şi în tot acest timp, personalităţile, creierele, specialiştii autentici care ar fi putut salva din punct de vedere economic şi moral România au fost ţinuţi pe tuşă sau descurajaţi. Cei mai mulţi au emigrat. România a fost condusă de infractori cu dosare penale (nefinalizate) sau de indivizi mediocri. Mediocritatea instituţională este a doua mare problemă a României, după hoţie.
citeste tot >>

Cea mai eficientă lansare a unui volum a avut-o însă o editură tânără, la o carte total neatractivă pentru cititorii obişnuiţi: "Geto-dacii din bazinul superior şi mijlociu al râurilor Dâmboviţa şi Ialomiţa" (autor: Eugen Roşu). Aşadar pe unul dintre cele mai aride domenii de cercetare istorică. Ei, bine, la standul editurii, culoarul de trecere a fost practic blocat de vizitatori. Motivul: un cobzar îmbrăcat în ipingea roşie cânta de se auzea până în parcare. Exotismul arhaic al "găselniţei" (înlocuirea speech-urilor cu cântece din cobză şi din gură) a determinat "migraţia" publicului de la alte standuri spre editura Sapnaa Art. Numele cobzarului: Ion Creţeanu din Voineasa.
citeste tot >>

Trăieşte în România un om care nu numai că a observat existenţa acestui rezervor imens de resurse, dar s-a şi apucat să-l prelucreze, să-l optimizeze şi să-l ducă la nivelul maxim de performanţă. Numele lui este Florian Colceag iar ceea ce a reuşit să creeze în România, prin resurse proprii, se numeşte IRSCA Gifted Education. S-ar putea numi însă foarte bine
citeste tot >>

''Scoateţi Mioriţa de pe drapel!'' - spunea, într-o emisiune tv, Florin Chilian. Avea şi nu avea dreptate. Mai mult n-avea. De ce? Şi el, şi Nicu Covaci, ca şi alţii mai mărunţi, sunt victimele unei colosale manipulări istorice, denumită - ba chiar ''branduită'' în acest sens - fatalism mioritic. O formidabilă demonstraţie de iluzionism, făcută cu toate obiectele la vedere (fără ''preparaţie'', cum ar spune Iosefini), dar în care privitorul vede ce-i arată iluzionistul.
citeste tot >>