Profesorul Florian Colceag, autorul proiectului MODELUL DE ŢARĂ, împlineşte astăzi 60 de ani. Cu alte cuvinte, schimbă prefixul. Vârsta cronologică a genialului profesor nu este, însă, decât o problemă de încadrare statistică pentru că, biologic vorbind, faptul nu constituie şi nu incumbă nicio problemă. E la fel de tânăr ca acum 20 de ani. Ce-i drept, îl cam dor cele şapte coaste rupte în urma unui inexplicabil accident de maşină întâmplat nu pe o şosea, ci pe un câmp cu flori de lângă şosea. Suntem, aşadar, în plină realitate care surclasează ficţiunea. Ca şi MODELUL DE ŢARĂ, care este ceva imposibil şi cu toate acestea posibil.
Îi urez bunului şi neobositului profesor Florian Colceag, în numele meu şi al CERTITUDINII, atâţia ani câţi şi-a propus să trăiască dar, neapărat, minimum atâţia cât să-şi vadă visele împlinite. Şi i-aş dedica, nu ca un sfat sau ca o sugestie, ci ca o ilustrare a propriei vieţi, un cunoscut poem al lui Rudyard Kipling...

DACĂ

Dacă-ţi rămâne mintea, când cei din jur şi-o pierd
şi fiindcă o ai, te-apasă sub vorbe care dor;
dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor.

Dacă de aşteptare, nu oboseşti nicicând,
nici de minciună goală nu-ţi clatini gândul drept;
dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând,
şi totuşi nu-ţi pui mască de sfând sau de-nţelept.

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
sau gândul, deşi judeci, nu-ţi este unic ţel;
dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea - taci
şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel.

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt,
răstălmăcit, naivii să-l ducă în ispită;
sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
de poate iar s-o-nalţe unealta-ţi prea tocită.

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale,
ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa;
şi iarăşi, de la capăt, să-ncepi aceeaşi cale,
fără să spui o vorbă de neizbânda ta.

Dacă poţi gândul, nervii şi inima, să-i pui
să te slujească încă peste puterea lor
deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
afară de voinţa ce le impune - spor!

Dacă te vrea mulţimea deşi n-ai linguşit,
sau lângă rege umbli ca lâng-un oarecare;
dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare.

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
cu şaizeci de clipe de veşnicii, mereu;
vei fi pe-ntreg pământul deplin stăpânitor
şi, mai presus de toate, un OM - copilul meu!