Întrebarea de bază în privinţa politicii este dacă are importanţă pe cine alegem în funcţiile de conducere. Această întrebare este foarte clar justificată de sistemul pe care noi îl moştenim din antichitate şi care se numeşte democraţie. Să nu uităm că democraţia iniţială era pentru oamenii liberi, nu pentru sclavi, primii având avantajul unei educaţii şi a unei culturi pe care sclavii nu o aveau. Să nu uităm, de asemenea, că Platon a atenţionat cetăţenii să aibă grijă pe cine votează şi să intre în competiţie pentru a fi votaţi, căci altfel conducerea cetăţii va fi luată de oportunişti şi hoţi. La noi acest lucru s-a vazut în ultimii 20 de ani, în costurile imense pe care le-am achitat cu toţii.
De ce este, aşadar, atât de important să fim atenţi pe cine alegem? Aparent, răspunsurile sunt simple, însă, în spatele lor, se ascund nişte reguli psiho-sociologice de bază.
 

În primul rând că, alegând un neprofesionist, acesta nu va înţelege problemele profesionale şi va evita să se implice acolo unde nu se pricepe şi, de aici, consecinţele vor fi: scăderea nivelului profesional şi a nivelului de calitate, creşterea indisciplinei pe piaţa muncii, haosul şi prăbuşirea economică generală. Remarcăm că în Constituţia României nu este nicăieri stipulat filtrul pe profesionalism al celor care candidează pentru a deveni conducătorii naţiunii.
 

În al doilea rând, alegând oameni cu un grad de personalitate insuficient dezvoltată, cu probleme mentale sau cu un intelect neperformant, ne expunem la pericole uriaşe. Aceşti oameni se înconjoară de alţii, asemenea lor, ceea ce duce atât la degradarea accelerată a sistemului administrativ, deprofesionalizarea sa, cultul personalităţii impus în locul respectului profesional al funcţiei, încălcarea drepturilor civile, cât şi la demotivarea populaţiei, imigrarea celor care nu-şi mai găsesc locul într-un sistem aberant, inducerea fatalismului şi ineficienţei în psihicul populaţiei, degradarea culturală şi valorică. Remarcăm că nici în acest caz nu sunt stipulate în Constituţie reglementări privind sănătatea mintală sau nivelul de inteligenţă al liderilor
 

Alegând persoane fără un CV care să demonstreze implicarea lor responsabilă in viaţa cetăţii, vom avea alte consecinţe dramatice. Va creşte nivelul de corupţie a structurilor şi de fraudare a regulilor, va creşte nivelul de manipulare a populaţiei de către mass media şi, implicit, nivelul de risc în dezvoltarea dizarmonică a generaţiilor tinere. Va creşte oportunismul cinic în speculaţiile economice, fără a se ţine cont de problemele şi daunele cauzate. Se va induce o cultură socială bazată pe iresponsabilitate şi nepăsare, cinism, egocentrism, criticism steril, care va face imposibilă crearea de echipe funcţionale, capabile să ducă la îndeplinire diferite programe. Nici în această direcţie a responsabilităţii nu găsim stipulat ceva în Constituţie. Vedem în schimb fenomenele descrise în plină desfăşurare, o populaţie în pragul disperării şi iminenţa unei crize economice uriaşe.
 

Stupida şi dăunatoarea luptă pentru putere la care asistăm în ultimele decenii se desfăşoară în voie, deoarece nu sunt impuse regulile profesionalismului, sănătăţii morale, mintale şi intelectuale, ale implicării sociale şi responsabilităţii politice. În locul inteligenţei profesioniste, prestigiul profesional şi experienţa recunoscută, avem şmecherie şi oportunism. Nu se doreşte un guvern de tehnocraţi, căci nu reprezintă o garanţie pentru partidele politice care doresc, obligatoriu, să-l controleze. Dar de când oare partidele politice reprezintă o garanţie a responsabilităţii, competenţei şi profesionalismului, care să justifice acest control? Ce am văzut noi, oamenii de rând, în ultima vreme, a fost mafiotism în toată puterea cuvântului, corupţie, hoţie şi alte caracteristici de acest gen. O dovadă clară o constituie faptul că în Parlament e blocată legea parteneriatului public-privat ce ar permite o participare mai activă a specialiştilor şi a mediului economic la viaţa cetăţii. Blocajul este tot pe motivul asumării responsabilităţii. Dar, dacă ne uităm mai atent la ce se ascunde sub acest termen de „asumare”, ne ia groaza! Găsim cele mai incredibile fraude intim corelate cu zona politicului. Devine evident că structura coruptă ce ne-a adus la starea în care suntem acum nu poate să-şi schimbe năravul. Cu foarte rare excepţii, orice politician, chiar de bună credinţă, intrat în angrenajul acestei structuri, suferă o transformare şi în rău.
 

Avertismentul lui Platon nu precizeaza şi ce anume trebuie făcut ca să se redreseze o cetate asediată din interior de hoţi şi corupţi. Dar studiile recente, pornite de la analiza reţelelor teroriste, arată soluţia clară: distrugerea nodurilor principale ale reţelei teroriste, unde se concentrează toată informaţia. Tenia fără cap degenerează şi moare, nemaiputând parazita organismul gazdă. Cum la noi sunt multe tenii, nu va fi uşor să le eliminăm capetele active. Dar, pe cale democratică, prin justiţie sau prin alte metode legale, trebuie făcut şi acest pas. Fără implicarea cetăţii, cetatea nu poate fi vindecată.
 

Pentru a-l cita pe Eminescu şi întelegând că problemele nerezolvate la timp revin mai târziu, ne întoarem la renumitul pasaj: „Unde eşti tu, Ţepeş, doamne, ca punând mâna pe ei/ Să-i imparţi în două cete, de smintiţi şi în mişei/ Şi în două temniţi large, cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni”.
 

România a mai trecut prin astfel de perioade şi a supravieţuit. Poate va supravieţui şi acum, dacă va învăţa lecţia istoriei şi îşi va uni forţele, în loc sa se dezbine în tensiuni stupide şi inutile.