Discuţiile din interiorul partidului de guvernământ privind constituţia s-au încheiat cu un proiect ce se poate citi pe: http://www.presidency.ro/static/Proiect_Revizuire_Constitutie.pdf.

În urma citirii modificarilor propuse se pune o întrebare clară: în ce măsură aceste propuneri aduc un cadru organizatoric capabil să ajute la rezolvarea sau măcar gestionarea crizelor actuale.
Înainte de a enumera câteva din crizele actuale ce nu găsesc nicio pârghie de rezolvare în proiectul Constituţiei revizuite este necesară o observaţie: Toate măsurile propuse vizează mecanismele puterii, nu mecanismele gestiunii problemelor naţionale! Citiţi textul şi trageţi singuri concluzii.

Aceasta poate însemna că gestionarea problemelor naţionale s-ar putea face prin mecanisme de parteneriat public-privat (nicio propunere în acest sens!) sau prin mecanisme pur private, ceea ce pune sub semnul întrebării rolul politicului, alt rol în afara consumării fondurilor publice.

Remarca aceasta este direct legată de de cele două tipuri de mecanisme de gestiune existente în acest moment: structuri piramidale specifice statului (necesare mecanismelor de intervenţie pe URGENŢĂ) şi structurile profesionale de tip reţea (necesare mecanismelor ce ţin de IMPORTANŢĂ). De vreme ce în Constituţie nu există propuneri ce ţin de gestiunea, proiectarea şi promovarea politicilor publice necesare pentru acoperirea direcţiilor importante, putem să tragem următoarele concluzii: fie acestea nu sunt considerate importante, totul fiind orientat doar către urgenţa pompieristică, fie cei care au lucrat la acest text nu au avut suficientă expertiză, viziune sau coerenţă în gândire. Nu găsim nimic despre parteneriatul public privat, despre lobby sau despre direcţiile de profesionalism, şi nici despre nivelul de profesionalism cerut politicienilor pentru a fi admişi în managementul naţional.

Lipsa acestor detalii de viziune ne arată că nu se doreşte, sau nu se înţelege necesitatea dezvoltării economice, de vreme ce nu se creează mecanismele constituţionale necesare acesteia.
Interesant este că se întăreşte extrem de mult Curtea Constituţională, ce devine un fel de a n-a putere imuabilă în stat. Aceasta după ce şi-a dat măsura ineficienţei, dar şi a obedienţei politice în cursul ultimilor ani, modificând la cerere textul Constituţiei, ca să corespundă cu nevoilor politicienilor aflaţi vremelnic la putere.

Să facem o mică trecere în revistă a crizelor ce sunt extrem de prezente în acest moment în România, măcar ca exerciţiu de stil, pentru a vedea în ce măsură modificarea Constituţiei aduce o valoare adăugată în rezolvarea acestor crize:

- criza de încredere faţă de partidele politice, irezolvabilă atâta timp cât politicienii sunt aleşi pe criterii teritoriale şi etnice, nu pe criterii de profesionalism, responsabilitate asumată, implicare civică şi calitate a ceea ce fac;

- criza managementului naţional, nerezolvabilă atâta timp cât un manager nu este înlocuit, în caz de insucces, cu un manager mai bun ; aceasta s-ar putea face constituţional, prin posibilitatea schimbării din funcţie a managerilor corupţi, neperformanţi sau incapabili de a mai funcţiona în timpul mandatului lor;

- criza finanţării politicului, alarmantă şi de nerezolvat atâta timp cât corupţia se va menţine la aceste cote alarmante iar finanţarea se va face tot prin daruri şi sponsorizari;

- criza necesităţii expertizei înalte în politici publice şi managementul economic - dar şi în alte sectoare, precum educaţia, cercetarea, sănătatea, etc.; aceasta s-ar putea rezolva prin încurajarea întoarcerii creierelor în ţară. Desi programul brain regain este intens solicitat de OECD si UE tuturor ţărilor est-europene, nu există nicio referinţă în proiectul noii Constituţii.

Criza economica se poate rezolva constituţional prin includerea unor paragrafe care conduc la responsabilizarea factorilor implicaţi în procese economice sau sociale. Un buget se poate încropi pe impozite şi amenzi (pentru nereguli, hoţie, încălcarea legii, venituri ilicite), însă nu trebuie uitat că, în timp ce, amenzile afecteaza pe cei care calcă legile statului de drept, impozitele afecteaza în mod egal populaţia. Despre responsabilitate publică numai de bine, căci s-a scos singurul paragraf referitor la aceasta, existent în vechea formulă constituţională.

Această scurtă trecere în revistă a unor crize, de departe doar ilustrative, ce se datorează acţiunii politice şi care nu se rezolvă, dar se pot amplifica sub o constituţie “revizuită”, arată ca este necesară o reacţie mai clară şi mai bine structurată a celor ce vor “beneficia” de efectele unei constituţii. Momentan, acest lucru nu e posibil pentru că lipseşte o lege a parteneriatului public-privat şi o lege a lobby-ului. Precizez că proiecte de legi pe aceste teme sunt depuse deja în Parlamentul României, dar nimeni nu le promovează şi nu vorbeşte de ele. În aceste condiţii, ne întrebăm, precum cetăţeanul turmentat al lui Caragiale: “Noi pe cine votăm? Şi mai ales: pentru ce?”

N.R. Există pe internet, de mai bine de un an, proiectul NOUA CONSTITUŢIE. Cuprinde 292 de articole şi poate fi accesat de oricine. De asemenea, el poate fi votat la nivelul fiecărui articol în parte, pentru a avea un punct de vedere, un feed-back, şi din partea publicului larg, principalul beneficiar. Proiectul aparţine profesorului Florian Colceag şi e folosit ca « sursă de inspiraţie » pentru Constituţia de partid şi de stat a fiecărei formaţiuni în parte. Toţi rup bucăţi din el, dar nimeni nu spune de unde a luat mătasea cu care şi-a cârpit cânepa.