Ultimii ani de experimentare a democraţiei originale ne-au arătat cum se intră în criză. Reţeta este clară:
- pui de-un partid sau mai multe, pe care le umpli cu oportunişti, eliminând profesioniştii ce au naivitatea să dorească să facă lucruri normale;
- produci o aparentă luptă pentru putere între partidele cu pricina, iar pe dedesubt jefuieşti tot ce se poate jefui, fraternizând la jaf cu adversarii politici;
- ai grijă ca în mediul decizional să ai parte de oameni şantajabili şi cu pete pe conştiinţă după care stăpâneşti prin minciună şi manipulare tot poporul;
- distrugi baza culturală şi de tradiţie a calităţii pe care o are poporul, prin introducerea produselor subculturale în mass media;
- ai grijă ca posibilii adversari să se sature şi să plece spre alte zări;
- descurajezi întoarcerea posibilă în ţară a celor ce şi-au deschis mintea prin experimentarea, în alte ţări, a unui alt stil de viaţă;
- vinzi tot ce se poate vinde, fără a mai construi nimic
- întăreşti serviciile secrete, poliţia, etc., care te pot păzi, şi-i motivezi să facă orice, fără conştiinţă (aici intenţia nu s-a transformat pe deplin în realitate);
- PUI LA CONDUCERE OAMENI NEPRICEPUŢI, CHIAR DACĂ UNEORI BINE INTENŢIONAŢI, PE CARE-I AJUŢI SĂ GREŞEASCĂ ÎN DECIZII;
- politizezi totul, eliminând profesioniştii din administraţie sau micşorându-le numărul şi înlocuidu-i cu alţii, mai mulţi şi mai incapabili;
- dai drumul la specula oficializată pe tot ce se poate specula.

Experienţa acesta am trăit-o pe pielea noastră din plin, am văzut cum s-a clădit, în doua decenii, o clasa privilegiată de derbedei lacomi şi fără conştiinţă, ce au dus ţara la ruină. Modelul a fost cu succes aplicat în multe şi diverse ţări bananiere din lumea a treia, în rândul cărora cu succes am intrat şi noi.

Este de văzut cum s-au descurcat alţii care au ieşit din criză. Şi aici reţeta este clară:

- au demarat programe de întrajutorare a populaţiei; aceste programe nu de bani au avut nevoie ca să funcţioneze, ci de implicare şi de suflet;
- au dat drumul la programe bancare cu împrumuturi mici, dar susţinute de populaţie, destinate inovării sau cel putin îmbunătăţirii calităţii uneltelor de lucru;
- au demarat programe de educare şi eficientizare, destinate dezvoltării de produse aplicative şi cu cerere pe piaţă;
- au dezvoltat, cu conaţionalii din diaspora, linii de afaceri ce au permis comercializarea produselor naţionale;
- au dezvoltat un sistem de economisire a veniturilor şi de reinvestire în dezvoltarea unor produse inovative sau high tech;
- au construit regiuni de dezvoltare unde au adus specialişti, iar aceste regiuni au tras după ele restul ţării;
- au promovat oamenii de valoare profesională, morală şi intelectuală certă în posturile de conducere, având astfel parte de deciziile cele mai bune pentru rezolvarea problemelor curente.
- au corelat programele sociale cu cele de dezvoltare economică, astfel încât să micşoreze suferinţa populaţiei şi să se estompeze decalajul economic între oameni.

Nu sunt reţete noi şi nici nu sunt unicele reţete de pe piaţă; de obicei vin la pachet cu tot felul de acorduri sau împrumuturi internaţionale şi au consecinţe calculabile.
Oricum, am ajuns în situaţia foarte interesantă de a fi într-o metastază generalizată a crizei: economico-financiară, de încredere, de comercializare, politică, de management şi gestiune, de administrare, ecologică etc. Dar, concomitant, avem şi un număr mare de catastrofe, ce se manifestă din plin pe teritoriul ţării. Vom avea, desigur, în curând, şi criză alimentara (foamete), din cauza distrugerii recoltelor, datorată inundaţiilor, iar asta va mări suferinţa oamenilor.

Singura ieşire din aceasta situaţie este aducerea la conducere a unor oameni realmente competenţi şi morali, care să producă schimbările majore de care, în acest moment, avem nevoie ca de aer. Ne-am « bucurat » îndeajuns de cârmuirea unor şmecheri care, cu o semnătură pe o hartie, au transferat din banii ţării, sau din averea publica, în contul lor, cât şi cum au vrut. Acum copiii lor cheltuiesc câteva zeci de mii de euro pe noapte prin cazinouri, baruri, bordeluri sau cine ştie pe unde, căci are babacul bani cu nemiluita.

Suntem deja priviţi (cel puţin) cu îngrijorare de toata lumea şi suntem percepuţi ca model de corupţie şi proastă gestiune, iar a fi român nu mai reprezintă, din nefericire, o caracteristica cu care să te lauzi, căci a devenit sinonim cu a fi neserios, hoţ, ineficient, etc. Problema este că nu merităm această soartă şi că trebuie să ne luptăm să o îmbunătăţim, altfel condamnăm generaţiile viitoare la o viaţă ce nu merită trăită, căci criza va continua, se va amplifica şi va genera alte crize, până când toţi cei care vor putea pleca - vor pleca. Atunci şmecherii de la putere vor avea ultima mare afacere la dispoziţie: să vândă o ţară fără populaţie. Asta, da, lovitura de maestru!