Problemele mari legate de funcţionalitatea statului ţin în primul rând de inadecvarea actuală a sistemului la necesităţile create de criza şi la lipsa de deschidere spre adaptarea în timp real la acestea. De exemplu, considerâd că banul este instrumentul statului şi mijlocul acestuia de a putea ţine stabilă o populaţie în jurul unor programe, putem observa că, din punct de vedere conceptual, banul nu-şi mai îndeplineşe funcţia de control, din următoarele motive:

Banul produs pe piaţa muncii şi banul de consum creat pe căi speculative nu mai corespund nici cantitativ, nici calitativ. Banul speculativ ruleazăo sumă mică cu viteză mare, prin consumerism, ceea ce produce o dorinţă tot mai mare de bunuri, criză de mediu, criză de resurse, dar şi o politică de manipulare a populaţiei, care nu mai vrea fericire sau dezvoltarea personalităţii, ci vrea bani.

Alte valori ce sunt prezente în modelul de ţară, precum valorile de prestigiu profesional sau adimistrative, sunt eventual acceptate de stat, însă valori precum: cunoaşterea, competitivitatea, încrederea în afaceri, valorile organizatorice, de colaborare-cooperare, de bună utilizare a potenţialului uman, de rentabilitate, eficienţă în acţiune, adaptare evolutivă la nou, echilibru al bunăstării, valori comportamentale, patriotice, de creativitate, de decizie managerială, de politică ocupaţională, precum şi altele ce se pot descoperi pe modelul de ţară sunt deseori pierdute din vedere de către stat. Cel puţin în cazul statului nostru.

Aceasta face ca integritatea şi echilibrul relaţiilor dintre stat şi populaţie să se deterioreze, provocând sindromul instituţiilor slabe şi aducând lipsa de încredere în instituţia statului. În momentul în care banul - ca singură valoare utilizată de stat - devine atât de dorit încât celelalte valori nu mai contează, apare inflaţia. Modelul de stat format numai în jurul puterii şi averii, exprimat prin "lupta politică", conduce automat la faliment economic şi la alienare socială. În acest context, statul devine o structură ce nu mai poate fi întreţinută de populaţie, din cauza proastei administrări.

Problema este însă tratabilă, dacă statul încearcă să intervină, prin politici financiare şi prin politici manageriale, în multiplicarea valorilor. Un exemplu în această direcţie este banca din Pakistan, creată pe sistemul "no interest bank", adică banca fără dobânzi. Această bancă, în loc de dobânzi, oferă cooperarea cu unităţile de producţie la rezolvarea problemelor şi la eficientizarea activităţilor cu ajutorul experţilor chemaţi de bănci. Câştigul băncilor în acest caz nu mai este de tip camătă, ci este o parte a câştigului firmelor cu care au colaborat (redevenţe). În acest caz, băncile ce utilizează valoarea monetară a statului micşoreaza diferenţa dintre banii speculativi şi banii productivi, mărind implicit şi nivelul de trai al populaţiei.
Dacă însă statul este prea puţin preocupat de politici de dezvoltare sustenabilă, prin mecanisme care să asigure bunăstarea generală şi echilibrul resurselor umane, materiale şi de mediu, se va ajunge la consumarea resurselor existente şi la ceea ce se întâmplă acum, adică falimentul adus de proasta gestiune a statului.

Sistemul statului din modelul de ţară se poate crea însă dacă decidenţii au competenţă suficientă pentru a gasi soluţii concrete şi în timp real la problemele curente. Aceasta în condiţiile în care sistemul de politruci de partid şi-a dovedit deja, cu vârf şi îndesat, ineficienţa şi toxicitatea. După 40 de ani de comunism şi încă 20 de neo-comunism, ar trebui să învăţăm lecţia că omul potrivit trebuie să fie la locul potrivit şi la momentul potrivit. Specialişti există atât în ţară, cât şi în afara ţării, ca să nu mai vorbim de cei pe puţin 150.000 de tineri cu calificări înalte la marile universităţi ale lumii. Sistemul de recâştigare a creierelor şi înlocuirea politrucilor cu oameni care ştiu ce fac şi-a dovedit deja capacitatea de performare în cazul ţărilor ce traversează criza economica fără a fi afectate. Spre exemplu China. În această ţară statul este eficient, dovadă faptul că a rezolvat problema gripei aviare şi porcine în 24 de ore. Explicaţia e simplă: şefii lor, din orice domeniu, sunt selectaţi să fie cei mai inteligenţi şi mai bine pregătiţi, iar managerii sunt înlocuiţi în permanenţă. Dar numai dacă cel care vine este mai performant decât primul.