Îmi zice un amic cu bani: “Presupunând că MODELUL DE ŢARĂ, de care-mi tot vorbeşti, ar avea ceva şanse să se realizeze, de ce m-ar preocupa pe mine aşa ceva? De ce m-aş implica, fie şi numai ca suporter al ideii? De ce nu m-aş duce la o femeie, sau la un spectacol bun, sau la munte, să schiez? Sunt o mie de alte lucruri care se pot face şi care nu presupun nici nesiguranţă, nici probabilitate“…

Am stat câteva secunde pe gânduri, după care i-am răspuns: “Nu ştiu de ce ai face-o tu, dar îţi pot spune de ce o fac eu. Toate lucrurile pe care le-ai enumerat le poate face aproape oricine, dacă-şi pune mintea. Dar MODELUL DE ŢARĂ, dacă se va realiza, intră în categoria evenimentelor istorice irepetabile. Să zicem că vine în Bucureşti o mare vedetă - Schvarzenegger, de pildă, sau Sharon Stone, sau Nicholas Cage - şi tu te nimereşti pe aproape. Nu ţi-ar plăcea să faci o poză lângă ei? Ce motive ai avea să-ţi refuzi asta, dacă îţi e la îndemână? Prin analogie, nu ţi-ar plăcea să faci o poză lângă o idee majoră? Dacă ideea se realizează? Mie, unul, nu mi-e indiferent dacă apar sau nu în acea poză… Sau s-o luăm altfel: sunt milioane de oameni care joacă săptămânal la 6 din 49, sperând că vor lua marele pot. Probabilitatea de a câştiga e infimă şi totuşi ei continuă să joace. M-am gândit că probabilitatea ca România să se transforme, având în vedere existenţa unui proiect viabil, e mai mare. Şi chiar dacă n-ar fi mai mare, n-am voie să joc şi eu o dată în viaţă la 6 din 49? Cât mă costă?... Şi ştii ce? N-am nimic mai interesant de făcut în viaţa asta, şi în lumea asta, decât să mă dedic unei idei majore. Această idee mi se pare a fi, în momentul de faţă, MODELUL DE ŢARĂ al lui Florian Colceag. Ceea ce nu mă împiedică absolut deloc să-mi trăiesc viaţa normal, ca şi tine, ca şi oricine. Există, bineînţeles, riscul de a fi catalogat drept nebun, de unul sau mai mulţi ca tine. În situaţia de faţă, nebunia mă onorează, pentru că <nebunii> care s-au implicat în proiect reprezintă, în acest moment, o elită infailibilă. Vreau şi eu să fiu în poza asta!”