Plecăm de la constatarea că prostul este prost pentru că nu are un rost al său pe lume, nu pentru că nu ar avea destulă inteligenţă. Ceea ce numim ROST este, prin analogie cu tâmplăria, de pildă, relieful ce-ţi permite să te asamblezi cu alte componente, ce au rosturi complementare, astfel încât sa rezulte un ansamblu solid. Tot aşa se întâmplă şi în viaţa socială. De aici putem face extensia metaforică asupra posibilităţii de a construi echipe funcţionale numai cu oameni care au un ROST al lor pentru fiecare funcţionalitate a echipei şi care se pot asambla reciproc.
 

Acesta este principiul de baza în managementul oricărei acţiuni, firme, ţări, şi anume selecţia atentă şi responsabilă a celor care formează echipa de manageri, la fel este şi principiul de alcătuire a echipelor din orice domeniu şi pe orice direcţie. Din acest principiu derivă foarte multe consecinţe. De exemplu, pensionarii care-şi pierd rostul odata ieşiţi la pensie se intră în depresie şi-şi asteaptă moartea, deci se poate face economie la buget prin planificarea atentă a depresiei post-pensionare.
 

În mod paradoxal, acest principiu ce se aplică pentru reducerea cantităţii de bani ce trebuie acordată prin pensii nu se aplică şi în viaţa politică. Aici se selectează, evidente, totalmente contra-productiv, o droaie de nespecialişti ce nu au niciun rost şi care, în consecinţă, gândesc prost, acţionează prost, vorbesc prost, etc. Nu spun ca nu au inteligenţă, spun că nu au rost! Sunt politruci puşi de partid în funcţii în care nu se pricep să facă nimic, se potrivesc acolo ca nuca în perete şi, incapabili să aprecieze rostul oamenilor, distrug echipele gata formate si produc un uriaş haos organizatoric şi economic ce se resimte în tot ceea ce ne înconjoară. Dar peştele de la cap se strică - dacă acel cap nu are un rost al lui. Nefiind aleşi ca specialişti de marcă în domeniul pe care trebuie să-l gestioneze, acei politruci nu-şi selectează echipele după rostul lor, căci nu au conştiinta rostului. Numirea lor în funcţii făcându-se pe criterii politice, nu este de mirare că am ajuns în acest moment la criza economică în curs.

Unde există o cultură a muncii bine facute, la nivel politic aceasta se cheamă bună guvernare. Există norme de asigurare a calităţii, există portofolii de soluţii pentru managementul situaţiilor critice, prin care se asigură un bun management la orice nivel. De fapt aici este rolul statului, pe care acesta ar trebui să şi-l asume. La noi se considera că statul este doar un garant al aplicării legilor, dar legile fără rost nu produc decâtconsecinte aberante.
Să facem o analogie între “meandrele” gândirii politicianului corupt şi corupător, ajuns în funcţie prin bani sau prin prestaţia elctorală a lipitului de afişe, cu cea a specialistului ce şi-a dedicat viaţa unui sector de activitate, unde performează la un nivel foarte înalt şi unde este şi apreciat. Sunt comparabile? Este comparabilă răspunderea oportunistaă şi clientelară de partid, cu răspunderea profesională în faţa confraţilor de breaslă ce au ales specialistul care să-i reprezinte? Iar dacă nu sunt comparabile, de ce se fereşte preşedintele Băsescu să aducă un guvern de tehnicieni autentici care să scoată ţara din criză? Singura alternativă posibilă ar fi de fapt, apelarea la competenţa profesională cea mai autentică căci, s-a vazut clar, clientelismul de partid nu duce bine povara crizelor. N-o duce deloc!

Înţeleg şi că actualul guvern trebuie să ia măsurile nepopulare apoi sa fie sacrificat. Dar, oare, aceste măsuri nepopulare nu pot fi evitate dacă există specialişti în zona deciziei politice? Un sistem de dispecerat profesional, dublat de formarea profesională continuă, poate acorda atât pensionarilor cu experienţă într-un domeniu anume, cât şi celor fără venituri sau celor care vor să-şi suplimenteze veniturile, şansa de a răspunde direct şi cu feed-back din partea clientului, nevoilor imediate ale pieţii. Ai nevoie de un instalator? - îl găseşti pe lista unui dispecerat profesional, cu CV-ul însoţit de recomandările clienţilor mai vechi, astfel încât să nu te pricopseşti cu cineva nepriceput. Aproape în orice profesie sistemul poate funcţiona şi asigura calitate. Pensionarii vor putea educa tinerii din sistem, sau chiar munci pentru client, iar această măsură organizatorică ar putea rezolva o buna parte din problemele legate de pensionari sau şomeri, incluzându-i în viaţa socială şi economica şi dandu-le un ROST, fără ca aceasta să fie muncă la negru.

În democraţiile autentice, preşedinte al ţării trebuie să fie ales un om ce are rost în angrenajul responabilităţilor naţionale, căci el numeşte pe primul ministru, care trebuie să fie, de asemenea, un om înalt motivat şi cu o mare experienţă profesională. Numai aşa vom avea un guvern de specialişti motivaţi şi pricepuţi, capabil să conduceă ţara. În regim de criză, orice abatere de la această regulă se simte pe pielea cetăţenilor. La noi, abaterile sunt atât de multe, (corupţie, hoţie, prostie, etc), încât am ajuns cu toţii să le simţim consecinţele. Acestea sunt deja uluitor de dure: pensionari în pragul morţii prin înfometare, un adevărat genocid naţional, tineri ce pleacă în masa în alte ţări, şomeri sau oameni ce traiesc de azi pe mâine, infracţionalitate, război politic, dezorganizare administrativă etc.

Normal ar fi ca oamenilor să li se dea un rost. Pensionarii pot încă munci şi pot încă să-şi completeze veniturile, băncile se pot implica în dezvoltarea economică mărindu-şi implicit veniturile, tinerii cu studii în afara ţării pot fi implicaţi în decizii şi în mangement, având mai multă competenţă decât politrucii, şomerii pot iniţia afaceri de succes, dacă se creează instituţiile de sprijin etc. Atâta doar că atribuirea ROSTURILOR care să nu-i mai facă pe oameni să se simtă prost pune sub semnul întrebării necesitatea prostiei politice…
 

Oare politicienii noştri - care sunt nu doar inutili, ci chiar profund dăunători şi vicioşi - cred că lumea asta, căreia i s-a confiscat ROSTUL, nu pricepe şi nu reacţioneaza la niciunul din abuzurile la care sunt supuşi? În cazul ăsta se înşală. Lumea începe să priceapă şi chiar să-şi pună intrebări de genul: distrugerea asta nu este cumva comandata şi executată de nişte persoane vândute? Dacă ajung la concluzia asta, să-i ferească Dumnezeu pe politicienii FĂRĂ ROST, căci până şi “râul, ramul” se va întoarce împotriva lor şi vor trebui să ducă în spate povara blestemelor unui întreg popor.