Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Adrian Berinde: "Menirea mea este ceea ce urmează"

Data publicarii: 03.02.2011 18:33:00

Sunt unele întâlniri sau experienţe care te marchează pe viaţă. O astfel de experienţă a fost întâlnirea cu Adrian Berinde, la lansarea celui mai recent produs al său, “Azilul”. Artistul i-a avut alături pe cei mai buni muzicieni din ţară: Claudiu Purcărin, Laszlo Lehel, Grunzo Geza, Kovacs Laszlo, Jimi El Laco. "N-am găsit alţii mai buni, că dacă erau, îi luam pe ei", spune râzând Berinde.

Povestea “Azilului”

Prin “Azilul”, Adrian Berinde ni se oferă cu sinceritate şi uitare de sine. Muzica lui s-a întors la viaţă. La propriu. Căci Berinde este dovada incontestabilă că există minuni, fiind unicul supravieţuitor din lume al unei septicemii contractate după un transplant de ficat. Statisticile nu înregistrează un caz asemănător, deoarece nu există. “Azilul” este , în accepţia sa, încercarea disperată, a noastră, a tuturor, de a scăpa din azilul pe care-l purtăm în noi şi ai cărui prizonieri suntem. Este dorinţa de evadare spre alte lumi din jurul nostru. Berinde a declarat-o la fiecare interviu luat, fie el în presă, radio sau TV. Dar pentru cititorii CERTITUDINII, artistul spune povestea altfel: "Azilul este doar un titlu. Ce-i în spatele lui, ca imagine, este mult mai mult. Este o înşiruire de trăiri, pe care oricine dintre noi le poate trăi. Eu n-am facut decât să le sintetizez. E adevărat că ele au fost – un adevăr pe care nimeni nu-l mai poate contesta – precognitive. Azilul nu e un album. Eu nu scot albume. Eu spun poveşti. E altceva. E un alt teritoriu. Azilul este expresia unui întreg cumul de experienţe pe care le-am simţit trăite de alţii şi pe care urma să le trăiesc şi eu. Asta-i una. Pe de altă parte, mie-mi place tare mult să mă joc cu situaţii, să le învârt, să le sucesc, să le pun altfel. Am zis aşa: eu nu ştiu să mă exprim foarte frumos, dar cunosc cuvinte care pot să o facă în locul meu. Şi le folosesc pentru că le ştiu. Le-am asimilat în timp şi îmi sunt o unealtă. Inhalând foarte multă muzică, mi-am dat seama că aş putea să mă exprim cu muzică, în loc să scriu o carte sau în loc să pictez un tablou. Muzica este un excelent motor de transmisie de idei, gânduri, sentimente. Şi am început să scriu visele acelui Om şi care poate fi oricare dintre noi. Care este captiv. Dar gândurile lui sunt libere".

Poveştile sale, încriptate şi pline de simboluri, sunt scrise cu foarte multă emoţie. Se nasc şi vin parcă de pe alte tărâmuri. Ai impresia că, deşi le auzi pentru prima dată, îţi sunt cumva cunoscute, le-ai mai auzit sau chiar trăit cândva, demult, poate într-o altă lume sau viaţă. "Când dai drumul la o barcă pe apă e una şi când tu eşti în ea e altceva. Ai şi plăcerea plutitului şi-ţi spui: ia uite, zbor. Nu-i adevărat, te ţine barca. Cam aşa e şi aici. Cuvintele sunt barca, muzica este marea. Şi alunecă. Ea e purtată de muzică. Slova vorbită e purtată de muzică, se duce în conştiinţă. Şi atunci se produce un declic. Şi mulţi zic: aşa gândesc şi eu, dar n-am ştiut s-o spun niciodată", râde Berinde.

Misiunea lui Berinde

Se spune că orice om are aici, pe pământ, de îndeplinit o misiune. Unii o descoperă mai devreme, unii mai târziu, alţii poate niciodată. Este clar că dacă ajungi dincolo şi eşti lăsat să te întorci, înseamnă că nu ţi-ai împlinit datoria, că mai ai încă multe de făcut sau de învăţat. Căci nevoia de împlinire, de găsire a rostului, care să ducă apoi la simpla bucurie de a fi, a existat dintotdeauna. Despre Adrian Berinde este destul de dificil de scris... Au mai spus-o şi alţii. Şi atunci să-l lăsăm pe omul Berinde să se descopere: "Eu nu prea am nuanţe de gri. Viaţa mea a fost în alb şi negru. Este evident că, dacă EL m-a lăsat să trăiesc, nu m-a lăsat degeaba. Faptul că mă iubeşte… ne iubeşte pe toţi. Dar nu e de-ajuns. Mai este ceva. Şi L-am întrebat: Ce vrei? Unde să mă duc? Şi nu mi-a răspuns. Măi, nu glumi cu mine, că eu mai am de trăit. Uite, sunt pe picioare acum... Am început să lucrez cu oamenii, m-am apucat de a doua piesă de teatru, m-am apucat de pictat, după ani de zile. Băi, e un semn. Cu muzica e la fel. Menirea mea este ceea ce urmează. Şi tot ce fac de acum înainte vine de la sine. Nu fac nici un fel de efort. Pentru că dacă e efort, e bai. Efortul şi concentrarea îţi iau energia. Te fură. De ce să faci greu, când poţi să faci simplu? Am învăţat să stau la coadă, am învăţat să nu mă mai bag cu maşina, am învăţat să nu mai înjur, am învăţat să iubesc, am învăţat să mă deschid, am învăţat să trăiesc, să simt oamenii (râde: aici sunt profesor), am învăţat să iau de mână, am învăţat să mă las luat de mână. Astea le-am învăţat. Şi-atunci e simplu. Şi mi-e mult mai bine".

Muzician, poet, regizor de teatru şi pictor, “Captivul în inutil” s-a întors la viaţă. Definitiv:
Şi în braţe nemurirea mă ţine preţ de-o secundă.
Sufletul mi se afundă, somnul n-apucă să-l moară
Şi pe trepte coboară, ca ploaia de vară.

Şi o mărturisire în exclusivitate: Adrian Berinde va veni anul acesta, pentru prima dată, pe scena Festivalului Folk You – Mişcarea de Rezistenţă. Veniţi de luaţi Berinde!
 

Afisari: 3663
Autor: Magda Brebenel
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ion creteanu (Feb, Sat 05, 2011 / 11:10)
Iata marturisirea unui crestin care a pipait marea trecere si s-a itors cu o experienta greu de cuantificat.Nu si-a ispravit totul aici si revine mai viguros.Captivant.Suntem cu urechia palnie si ochii cat cepele.Ion CRETEANU
Nume: 3X0ZkFUI3L6f (Dec, Fri 04, 2015 / 17:50)
am ascultat inrreistraega audio a emisiunii. de fiecare data cand aud ca se poate face muzica si fara sa te cheme Inna sau sa iti scoti la interval tatele, ma gandesc ca mai e o sansa de normalitate. atat tu cat si Claudia (parca) aveti voci foarte bune. din pacate evenimentul Clujul are farmec s-a suprapus cu o alta activitate de-a mea si nu am putut participa. sper sa mai fie ocazii!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter