Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Ce fel de chelie are Tudor Gheorghe?

Data publicarii: 09.03.2010 10:46:00

Când apare Tudor Gheorghe la televizor, e un eveniment. Nu prea se duce, dacă nu i se potriveşte emisiunea. Şi în general nu se duce pentru că emisiunile nu-l merită. Nimeni n-a mişcat un ac pentru el, atunci când, poate, ar fi avut nevoie. Pentru că - ziceau – n-are target. “Bă! – le-a zis el odată, cam nervos - targetul meu e toată ţară”...

 

Dar nu de-asta m-apucai să scriu. Mă uitam odată la el, la televizor (nu ştiu ce căuta acolo, s-o fi dus să facă mişcare) şi m-am surprins gândind, printre altele, că bărbaţii care se rad în cap sunt ca femeile care se fac blonde ca să fie “trendy”. Acum e la modă să fii chel sau blondă, depinde de sex.

 

Întrucât spinoasa problemă a blondelor a fost aproape epuizată, mă voi referi puţin la celălalt aspect. Există două feluri de chelie, ca să spun aşa: chelia naturală şi chelia de conjunctură. Vestitul epigramist Cincinat Pavelescu, spre exemplu, avea o chelie naturală. Iar confraţii râdeau de el. După ce i-a lăsat să trăncănească, Cincinat le-a răspuns: “Talentul vostru,-ntr-adevăr,/ S-a mărginit numai la păr,/ Dar toată strălucirea mea/ Nu stă-n chelie, ci sub ea”.

 

Chelie naturală, în zilele noastre, mai au Benone Sinulescu şi Răzvan Theodorescu. Marcel Pavel, Călin Goia de la Voltaj, Ionuţ de la Ro-mania, Andrei de la Alb-Negru, Bogdan Olteanu de la PD-L sau Sebastian Bodu (euro-deputat, fost preşedinte ANAF) au chelii de conjunctură. Cu precizarea că aceaştia şi-au lăsat chelie ca să-şi ascundă... calviţia.

 

Întrebarea este: ce fel de chelie are Tudor Gheorghe? Conjuncturală nu e, pentru că şi-a asumat-o de pe vremea când Benone Sinulescu şi-o ascundea sub perucă. Naturală, parcă e puţin spus, pentru că prea e definitorie. Ca şi mustaţa sau cobza. Nu ni-l mai putem imagina pe Tudor Gheorghe cu păr şi fără mustaţă, aşa cum nu ni-l mai putem reprezenta pe Mihai Viteazu altfel decât cu chipul lui Amza Pellea. Anumite detalii devin, printr-o scamatorie a destinului, emblematice. Chelia lui Tudor Gheorghe nu este, deci, nici de conjunctură, nici (doar) naturală. Este fundamentală. Ca şi mustaţa, ca şi cobza, ca şi muzica sa.

Afisari: 2055
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter