Venirea mea la București, în noiembrie, a fost legată de lansarea oficială a albumului, Sergiu Cioiu cântă Alexandru Mandy, dar titlul albumului era Vântule! - și alte cântece. Trecuseră 50 de ani de cînd acest cîntec a fost lansat la Festivalul Mamaia, sărbătoare a muzicii ușoare la acea vreme...
Cântecul Vântului a lansat fenomenul Mandy, autor de cântec, și pe Sergiu Cioiu, actorul, l-a adus în vizibilitate, în plutonul așa-ziselor vedete...

În acest context, am primit - mai bine zis am reprimit - și o invitație pentru a participa la spectacolul Loredanei Groza, la Sala Palatului. Din capul locului am fost oarecum mirat, realizînd că poate locul meu nu e alături de invitații săi de marcă. Mi s-a spus că Loredanei îi plac cîntecele mele, în special cele pe versurile lui Marin Sorescu și că ar dori chiar să cîntăm împreună un medley din acest repertoriu. M-am bucurat, tocmai la ideea că voi putea vedea cum și în ce fel publicul de azi, publicul Loredanei, va reacționa la cîntecele mele. Am sosit la o primă repetiție, unde am prezentat unicul cântec de Mandy pe care aș fi dorit să-l cînt, Venise vremea.

Aș fi putut cînta și CRED - profesiune de credință a autorului, ca și a interpretului, adică a mea.  Dar am ales un cîntec în care mi s-a părut că mesajul e mai potrivit pentru acea primă întîlnire cu un public mai puțin cunoscut mie... După o sumară prezentare a cîntecului, Venise vremea, de Alexandru Mandy, cîntec reprezentativ din repertoriul meu, fetele (aguridele) au intonat, imediat, leitmotivul și cu toții au aplaudat momentul acestei prezentări.

Sergiu Cioiu, invitat la Serata „Eminescu Jurnalistul”, organizată la ICR de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

Pentru medley trimisesm, deja, 3-4 cîntece din care se putea aranja momentul în care am fi cîntat împreună... Nu-mi trecea prin minte că la o următoare repetiție nu s-ar fi putut totul pune la punct. Și totuși, după a doua întîlnire, cu Loredana, membrii orchestrei sale și regizorul showului, domnul Răzvan Săvescu, nu s-a realizat nimic din ce mă așteptam.

Am simțit că regizorul nu mă avea în cărți! Ba, mai mult, mi-a spus, ca indicație regizorală, că voi intra pe scena Sălii Palatului, din public,  adică direct din sală și că... va trebui să improvizez ceva, timp de un minut, eventual, nemulțumit că orchestra nu știe acompania Cîntecul vântului, etc., etc. Ar fi trebuit, deci, să mă prezint singur, apărut deus ex machina,  chit că, de fapt, fusesem invitatul Loredanei în acest spectacol. M-am mirat, dar n-am zis nimic, așteptînd ca, la o următoare întîlnire "de lucru", să punem lucrurile la punct. Nici nu mă gîndeam să accept o indicație, absolut nepotrivită cu personalitatea mea și nici cu sugestia domnului regizor de a tăia din strofele cîntecului, care i se părea prea lung în economia spectacolului... Dealtfel, nici acel medley nu ar fi trebuit să depășească două minute...

Așteptam, oarecum nerăbdător, următoarea "repetiție"... Nu a mai avut loc. Am primit un telefon de la managerul Loredanei, domnul Alex Tomulescu, extrem de politicos, care mi-a comunicat că regizorul nu a găsit un loc pentru mine în "playlstul" showului Loredanei, din 26 și 27 noiembrie, la Sala Palatului. Astfel, nu am mai putut da ochii nici cu frumoasa și talentata Lore, nici cu publicul său, unde aș fi putut testa, pe viu, dacă am sau nu loc în actualitatea cultural-muzicală a Capitalei.

Rămîn nelămurit, cu regretul de a nu fi putut cînta alături de Loredana, pe care, sincer, o apreciez. Firește, ca artistă, interpretă pasionată de cîntec și de voci, bună gospodină, după cum se vede din show-ul cu rețete de bucătărie prezentat alături de poetul Mircea Dinescu.
Chiar mi-a făcut poftă cocoșul acela umplut. Poetul are rețete de mare clasă. Salutări!

Sergiu Cioiu și Alexandru Mandy

CRED

Cred în primul lăstar și în fructele coapte
Și cred în lumina de zi și în noapte
Și-n soare și-n stele,
Cred, cred în primul sărut, în uitări și-amintire
Și cred în prieteni, și cred în iubire
Și-n poemle mele, și-n poemele mele...
Cred, cred în vînt și în ploaie
Și-ntr-un colț de odaie,
În chemări și tăcere.

Cred  în gînd și-n putere!

Cred, cred în omul ce știe,

Cred în omul ce scrie,

Cred îi omul ce-nvață,

Cred în viață!

Cred că e drept să privești adevărul în soare,

Și-atunci când te-alină și-atunci când te doare...

Și-n puterea-i deplină, cred!

Cred că aurul crește odată cu grîul

Și cred în scânteia ce-o poartă pârâul,

Alergând spre lumină, alergând spre lumină...

Cred!... cred în drumul spre mîine,

În mireasma de pîine

Cred în clipa ce bate,
Cred în eternitate.

Cred!... cred în lupta aprinsă,

Cred în mâna întinsă,

Cred în jocul pe față!

Cred în viață,

Cred în viață,

Cred în viață!

VA URMA