Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Menestrel la curtea Poetului

Data publicarii: 09.07.2010 21:08:00

Am folosit această parafrază ca să reamintesc că Tudor Gheorghe s-a întors la muzica sa dintâi, cea din 1969, când emblematic pentru vremea aceea avea să devină spectacolul “Menestrel la curţile Dorului”. Menestrelul era - şi atunci, şi acum - Tudor Gheorghe, evident! Poetul, în cazul de faţă, este Mircea Micu. Sau - cum bine şi frumos zicea bibliofilul Ion C. Rogojanu - Mircea Micu-Klein, proiectându-l în istoria transilvană a secolului al XVIII-lea, prin asocierea cu numele baronului-episcop Inochentie Micu Klein...
Prilejul acestei subtile interferenţe onomastice l-a constituit recentul turneu al “olteanului universal” Tudor Gheorghe, cu un spectacol construit pe versurile lui Mircea Micu: “Chemarea păsării de acasă”. Titlul acestui spectacol e transfigurarea în cântec a unui poem cu un înţeles cumplit: chipul înspăimântător al dorului. Al dorului de casă vinovat părăsită, a cărei fantasmă se întoarce noaptea cu (ne)chip de pasăre-monstru: “Ea vine seara şi n-o chem./ Şi de venirea ei mă tem.//Şi mă prefac că-s mort şi surd/ Când pe la geamuri o aud.// Ea n-are trup, ea e un fel/ De crin cu aerul în el,// Ea n-are ochi şi-n două părţi/ Poartă inele mari de morţi.../ Prelungă ca o frunză grea/ Se-aşează încet pe fruntea mea.// Apoi coboară mai în jos/ Spre-al tâmplei vulnerabil os,// Apoi spre coaste, până când/ O simt cu ghiarele strângând.// Şi tace atât de mult şi greu/ Că-aud cum plânge Dumnezeu”...
Plânge Dumnezeu în câtecele lui Tudor Gheorghe inspirate de versurile unuia dintre cei mai mari poeţi români, din fericire încă în viaţă. N-a apucat, bietul uriaş, să se bucure până acum de roadele recunoaşterii publice, la dimensiunea care i se cuvenea. N-a avut loc de gălăgia unora, de răutatea altora sau de propria modestie. A venit însă olteanul ăsta rătăcitor prin poezie, a dat buruienile la o parte şi ni l-a arătat pe Mircea Micu aşa cum este! Nu şi ATâT cât este, se-nţelege, pentru că nu era loc pe scenă, şi nici timp, într-un spectacol totuşi limitat în timp. Şi e bine că lucrul ăsta l-a făcut Tudor Gheorghe şi nu altcineva, căci cine altul ar fi putut să lipească versurile de cântec, ca pe vremea lui Pindar, când poezia lirică însemna chiar poezie acompaniată la liră?... Chitară, în varianta Tudor Gheorghe...
A, spectacolul! Luat cu poezia lui Mircea Micu, uitasem tocmai de el - de spectacolul din mai de la Sala Palatului, „Chemarea păsării de acasă”! A fost, normal, un spectacol marca Tudor Gheorghe – minunat, cuceritor, contagios şi incurabil! Adică, dacă te-ai molipsit, nu te mai vindeci. Şi ce bine, ce bine pentru amândoi, că s-au înălţat unul pe altul, pereche, într-un spectacol fără pereche!
Şi iarăşi, instigat de menestrel, mă întorc la poezia lui Mircea Micu, ca barza la cuibul otrăvit, ca un câine la stăpânul trădat, ori ca Hercul înveninat de haina-i: „Nu-ţi încerca veşmântul de moarte care-l ai/ Pune-ţi la îndemână foşnirile de mai/ Şi nu te mai încrede în mult râvnitul rai.// Nu mă uita. Mi-e fiinţa de viaţa ta legată/ Lumina mea, pe veci nedescifrată,/ Mai naşte-mă să mor încă o dată”...
Ce-ai putea să mai zici? Ce-aş putea să mai zic? Că Mircea Micu e un mare poet. Marele Micu!... Der grosse Klein!


Text preluat din revista LITERATORUL

 

Afisari: 2134
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter