Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Nu mai este vreme pentru timp

Data publicarii: 17.02.2010 00:29:00

Se închid cercurile şi se modifică frecvenţele. Toate lumile se schimbă. Vor citi asta şi oameni care, de spaimă, au deprins ticuri verbale de tip “psihopat” în ce mă priveşte, dar e numai haina fricii şi efectul prea îndelungatei întemniţări în puşcăria de îndoială. Articolul “Libertatea, cea mai sigură puşcărie” e scris pentru toţi aceia care ştiu dar care nu au încă puterea de a crede că sunt vii cu adevărat.

 

Mă întâlnesc, mai nou, cu oamenii care-mi spun că mă cunosc de sute de ani iar eu simt şi ştiu că-i aşa. Am lăsat totul baltă când eram copil şi m-am apucat de muzică, renunţând la vanitatea titlulrilor de campion în sport, după ce l-am ascultat pe domnul Doru Stănculescu cântând “Shambala”. Tot timpul am ştiut că acel cântec mi-a schimbat cursul vieţii şi nu am lăsat să treacă nici o ocazie de a-i mulţumi domnului Doru Stănculescu pentru asta. În tradiţia tibetană există anumite texte care descriu drumul către Shambala pornind din Tibet. Aşa se inchide unul dintre cercuri.


Cred că a venit vremea devoalării minunilor pentru că se petrec din ce în ce mai multe şi din ce în ce mai des. Nu prea mai este vreme pentru timp. Îngerii veghează oricum din fiecare clipă pe lângă noi. Se schimbă raporturile din firesc şi se înlocuiesc cu alte frecvenţe mai înalte, pe un alt plan al evoluţiei spirituale. Aztecii ştiau de multa vreme ce ştiau, inclusiv despre Luna...


Întâlnirile de pe drumurile dintr-un trecut trăit cândva şi amintirile dintr-un viitor trăit déjà vor fi din ce în ce mai multe şi mai dese pentru fiecare dintre noi. Spaimele vor fi din ce în ce mai mari, pe măsura renunţărilor noastre anterioare la firescul din noi, firesc care, nu-i aşa, nu ne permitea să “reusim în viaţă” onorabil. Prea multă vreme ne-am ascuns de noi înşine prin noi iar de acum toate acestea se vor schimba.


Crezul lui Dalai Lama care spune: "If you contribute to other people's happiness, you will find the true goal, the true meaning of life". Şi motto-ul albumului “Autistul”: "Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile... să-ţi trăieşti avânturile, să-ţi trăieşti durerea... să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi, apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătula de bucurie! Să plângi un timp... şi apoi să râzi!" Panait Istrati – Neranţula.


Şi se mai închide un cerc cu un album ce va ieşi în primăvară, album care este gata scris ca proiect de 15 ani, neexistând pe el vreo piesă compusă mai curând de 17 ani. Nici un fel de compromis făcut pe drumul ăsta cu muzica. A fost greu, dar nu îndeajuns de greu, aşa ca am făcut eu să fie şi mai greu. Nu de pomană tot dădeam în directorii de programe muzicale, cu toată dreptatea argumentului asumat. Poate se va înţelege acum… Albumul ăsta va risipi ca un judecător şi va reconstrui ca un martor cu drag făcând pace şi alinând tristeţile din priviri. Sufletul tău.


17 ani dintr-un drum de douăzeci şi patru pentru a răspunde la o întrebare pusă, asumată şi trăită tot timpul ăsta. Cine sunt eu şi de ce am venit aici?! Şi se mai închide un cerc, odată cu risipirea tainei unui răsărit, în trei luni de uriaşă intensitate emoţională când am plecat într-un trecut să aştern drag peste emoţii ce au îngheţat durerea unei clipe de rătacire în muţenie, în lipsa de comunicare şi în dezamăgirile unei trădări închipuite a oamenilor mari - părinţii… Drag peste spaima care a anulat viitorul unui prieten care-mi amintise de mine însumi.


Se mai închide un cerc, odată cu o altă minune. Acum ştiu!
Numai minuni şi lucruri bune de trei luni încoace.
Poate că se grabeşte timpul prea tare spre 2012…


500 de e-mailuri... mărturii despre drumul ăsta. "Printre rânduri, printre gânduri..." Totul ferit şi ascuns vederii, chiar acolo în ochi, pentru cei ce vor vedea şi vor avea nevoie să ştie.


Tot drumul ăsta spre mine însumi dintr-un-printr-un altul, de drag, asumat şi condus de tăceri mai semnificative decât un indicator rutier relevate de muzică.

 

Toate câte au fost "normale" se vor schimba de acum. Nici misterele nu vor mai fi mistere, nici tainele nu vor mai rămâne încuiate. Nu mai e timp.


E doar o altă frecvenţă dată de o emoţie profund umană care te înalţă şi la propriu.
Să nu faci rău, mai ales dacă ştii că ai puterea asta. Iubirea este răspunsul!
Să te întorci în amintiri pe coridoarele timpului şi să desfaci cu drag toate nodurile ce au îngheţat viitorul, la asta va ajuta "Autistul". Va fi alături în fiecare amintire asumată ca mărturie a celor 24 de ani petrecuţi prin întrebări.


“În lumile fiecăreia dintre lumi nu poţi cunoaşte ceva, orice, cu adevărat, decât în măsura în care poţi recunoaşte. Nu poţi dărui decât în măsura în care poţi primi un dar şi nu poţi ajuta cu adevărat decât în măsura în care poţi iubi într-adevăr, cu adevarat”. E ceva vreme de când am scris asta...
 

Afisari: 1520
Autor: FLORIN CHILIAN
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ioana (Feb, Thu 18, 2010 / 00:24)
florin chilian!...ca multi altii/multe altele, desigur, iti iubesc muzica!...dar...cred ca (inca!) exista in ea mari discrepante intre OM si...visare...(tocmai te-am vazut, nu demult, intr-un spectacol!)...stii, cine iubeste nu uraste! ...un adevar simplu si demonstrat, se pare!:)...si (poate tocmai de aceea!)... ma bucura intoarcerea din final:

"În lumile fiecăreia dintre lumi nu poţi cunoaşte ceva, orice, cu adevărat, decât în măsura în care poţi recunoaşte. Nu poţi dărui decât în măsura în care poţi primi un dar şi nu poţi ajuta cu adevărat decât în măsura în care poţi iubi într-adevăr, cu adevarat".
Nume: ioana (Feb, Thu 18, 2010 / 00:24)
florin chilian!...ca multi altii/multe altele, desigur, iti iubesc muzica!...dar...cred ca (inca!) exista in ea mari discrepante intre OM si...visare...(tocmai te-am vazut, nu demult, intr-un spectacol!)...stii, cine iubeste nu uraste! ...un adevar simplu si demonstrat, se pare!:)...si (poate tocmai de aceea!)... ma bucura intoarcerea din final:

"În lumile fiecăreia dintre lumi nu poţi cunoaşte ceva, orice, cu adevărat, decât în măsura în care poţi recunoaşte. Nu poţi dărui decât în măsura în care poţi primi un dar şi nu poţi ajuta cu adevărat decât în măsura în care poţi iubi într-adevăr, cu adevarat".
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter