Opinii

Întemeiată sau nu, notorietatea faptului că Liviu Dragnea este executantul obedient al ordinelor primite de la Moscova este în afara oricărui dubiu. La fel de notorie este obediența președintelui Klaus Iohannis față de Bruxelles. Deci stereotipurile raportărilor geopolitice erau Dragnea = Rusia, Iohannis = UE, ceea ce a generat și schema gândirii publice în privința celor două personaje politice. Desemnarea (de către Dragnea) și numirea (de către Klaus Iohannis) a noului premier (premieră istorică din toate punctele de vedere!) mă face să abandonez stereotipul amintit de care, mărturisesc, și eu eram contaminat.
citeste tot >>

Deşi despre Eminescu s-a scris mult iar bibliografia poetului a devenit atât de bogată că nu mai poate fi parcursă într-o singură viaţă de om, nu se poate spune că s-a scris destul sau că subiectul poate fi considerat epuizat. Eminescu rămâne o fântână cu adâncimi genuine, niciodată secătuite, căci poetul are această proprietate de a se re-împrospăta continuu, din propriile sale izvoare cristaline, din care ţâşneşte apă curată şi limpede, dătătoare de luciditate şi de judecată sănătoasă. Orice nouă lectură a publicisticii sale se deschide altor descoperiri şi ne obligă la alte înţelesuri, nesesizate anterior. Poezia, dar mai ales publicistica sa, ne furnizează atâtea idei şi fapte lămuritoare privind devenirea românească încât putem spune că toate la un loc alcătuiesc un adevărat catehism al fiinţei româneşti şi al modului de fiinţare românesc.
citeste tot >>

Declarația neașteptat de fermă a primului ministru Mihai Tudose, referitoare la autonomia Ținutului Secuiesc, revendicată de UDMR (Uniunea Democrată Maghiară din România, PCM (Partidul Civic Maghiar ) și PPMT (Partidul Popular Maghiar din Transilvania), a descumpănit pe toată lumea. ''Fără a minimaliza sau ignora subiectul, părerea mea este că anul acesta va fi unul al încercărilor de a băga bățul prin gard, noi sa sărim la ei, ei la noi, și anul ăsta să devină unul al certurilor, în loc să fie al unirii. Nu sunt trei mari partide, e drept ca nu trebuie ignorați, dar eu vă spun foarte simplu: am transmis că, dacă steagul secuiesc va flutura pe instituțiile de acolo, toți vor flutura lângă steag. Nici nu poate fi vorba de o astfel de autonomie pentru secui.
citeste tot >>

Deși acuzat insistent și consecvent de naționalism excesiv, xenofobie și antisemitism, lui Eminescu îi aparține, totuși, cea mai cosmopolită viziune politică asupra istoriei popoarelor, având, în același timp, cea mai profundă iubire de ţara şi de poporul său, pe care l-a slujit necondiţionat, dar în cunoştinţă de cauză. Viziunile lui economice, politice, sociologice, antropologice și istorice au servit dezvoltării altor popoare, în timp ce în țara sa este încă ignorat sub aceste aspecte. Ba chiar privit cu condes-cendență de criticii literari (unii), atunci când e vorba de competențele lui extraliterare.
citeste tot >>

Universalitatea lui Eminescu este o certitudine... universală. În primul rând prin numărul traducerilor în alte limbi. Ca urmare a formaţiei sale culturale germane, primele ediţii ale operei eminesciene au fost realizate în limba germană, prin poezii traduse în această limbă chiar de Regina Carmen Sylva, care l-a chemat la Palatul Peleş, pentru a-l determina să colaboreze la proiectele ei culturale. Eminescu n-a acceptat statutul de poet de curte, dar traducerile au rămas. La acestea s-au adăugat, de-a lungul celor 128 de ani care au trecut de la moartea sa, traduceri în limbile: franceză, engleză, spaniolă, portugheză, italiană, chineză, japoneză, arabă, hindi, maghiară. Statisticile relevă faptul că a fost tradus în 150 de limbi din 250 de țări
citeste tot >>

Umblând prin țară cu o ocazie oarecare, m-am confruntat cu o situație interesantă, care are legătură cu problema încăpățânarii secuilor de a nu învăța limba română. S-a întâmplat într-un TIR care m-a lut la ocazie iar șoferul, dându-și seama de accentul cu care vorbesc, a început și el să-mi vorbească în limba maghiară. Vorbea atât de corect gramatical, încât am crezut că e ungur. Avea un vag accent diferit de al meu, dar am crezut că e o problemă nativă, legată de zona de proveniență. Am aflat la scurt timp că era un român care învățase ungurește. Când i-am spus de unde sunt - din Harghita, de langa Gheorgheni - mi s-a adresat așa: ''Nu vă supărați că vă spun, dar odată au venit la noi să lucreze niște zidari de la dumneavoastră care nu știau românește. Ziceau că nu pot să învețe! Eu cred că n-au vrut. Păi, cum adică nu pot dacă eu, ca român, am putut învăța ungurește? Cred că românii au mai mult bun simț''.
citeste tot >>

Rezultatul întâlnirii dintre Donald Trump și Klaus Iohannis a cam șocat Uniunea Europeană. Și, de fapt, pe toată lumea. Ceea ce se aștepta de la el la Bruxelles (susținerea punctului 5 din Tratatul Nord-Atlantic), a declarat vineri, la Washington, cu ocazia primirii președintelui României. La o primă expectativă, nimeni nu se aștepta la această mișcare, mai ales într-un context în care România nu mai exista demult, altfel decât ca un sac de box pentru antrenamentele la sală ale principalelor țări din Uniunea Europeană. Devenise aproape o cutumă ca țara noastră să fie terfelită (uneori justificat, dar de cele mai multe ori nu) de întreaga Europă, grație politicii slugarnice a conducătorilor săi.
citeste tot >>

''Invidiile, geloziile, adversitățile, certurile, calomniile și chiar încăierările din lumea artistică sunt binecunoscute'' - scrie Mircea Mihăieș în articolul ''Urmașii lui Don Basilio'' din România Literară Nr. 19/2017, referindu-se, evident, la altcineva decât la propria persoană. Deși incriminările i se potrivesc mai degrabă lui, după cum rezultă din propriile nuanțări: ''Cunosc, prin natura împrejurărilor, mai multe întâmplări de acest fel din lumea literară. Pe lângă diversitatea de personaje, de situații, de locuri și de timp, ele au ceva în comun: de fiecare dată, inițiativa aparține scriitorilor slabi, iar țintele sunt scriitorii buni. Niciodată invers. Nu-mi vine în minte un singur exemplu în care un autor de valoare să încerce să-l dea deoparte, să-l calce în picioare, să-l suprime (simbolic vorbind) pe unul inferior lui. Invers decât în natură, cel neajutorat pare hotărât să-l anihileze pe cel puternic. Întotdeauna și cu orice mijloace''.
citeste tot >>

Chiar dacă protestele din Piaţa Victoriei s-au mai redus în intensitate, în aer pluteşte încă o atmosferă tulbure, ceţoasă, ca o prevestire de furtună ce poate veni oricând şi de oriunde. Se vehiculează tot felul de teorii ale conspirtaţiei privind ameninţări geopolitice, geostrategice şi de altă natură. Ba, colac peste pupăză, azi, vine şi o declaraţie a unui înalt diplomat rus care spune că România reprezintă o ameninţare pentru Moscova. Să fie toate acestea semne că românii, de la cei din stradă până la cei din înaltele fotolii ale puterii, trebuie să se trezească până nu e prea târziu?
citeste tot >>

Simt nevoia să o spun de la bun început: nu am simpatii nici faţă de Ion Iliescu şi nici faţă de cei din familia sa politică: fie că se cheamă Geoană, Ponta sau Băsescu. Cred că Frontul Salvării Naţionale, inclusiv prin urmaşii săi politici, PSD şi PD-L, reprezintă piedica politică a reformei societăţii româneşti şi a Statului Român. Dar mai cred că votul democratic trebuie respectat, chiar şi atunci când nu ne place rezultatul său. Altfel, nu suntem democraţi, oricâte intenţii bune am avea. De asemenea, nu cred că zilele de 13-15 iunie 1990 pot intra în logica interpretativă a teoriilor conspiraţiei. Resping orice ipoteză conspirativă şi cred că reflecţia nepolitizată şi cât de cât obiectivă asupra acelor zile ne va ajuta să înţelegem şi să deconstruim unul dintre miturile corozive ale democraţiei postcomuniste: mitul Pieţei Universităţii.
citeste tot >>