Opinii

Pentru că, în ce mă priveşte, moda ipocriziilor de tipul ''nu dăm nume'' a trecut, nu voi ezita să-i numesc pe liderii băsişti ''intelighenţi'' ai românilor: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu (scriitorul preferat al preşedintelui, autorul celor mai scârboase panegirice ale secolului XXI), Toader (devenit Theodor) Paleologu (Doamne!, să porţi nume de dinastie bizantină şi să fii susţinătorul unui derbedeu analfabet, e peste putinţa mea de a pricepe), Vladimir Tismăneanu (uzurpatorul fără scrupule al institutului clădit de Marius Oprea, un dizident anticomunist autentic), Teodor Baconschi (cel ce cu greu se abţinea să nu cadă sub farmecele blondei cu frunza), Mihai Răzvan Ungureanu (tânăra speranţă a partidului portocaliu pentru prezidenţiale), Mihail Neamţu (teologul cu usturoi la brâu).
citeste tot >>

Mă gândesc: dacă lui Năstase i-au dat doi ani pentru o bagatelă de două-trei milioane + nişte termopane, câţi ani va lua preşedintele în funcţie, căruia i se pun în sarcină fapte mult mai grave? Nu e cazul să le mai enumăr. Sunt arhicunoscute. Ipoteză. Dacă tot au fost vecini, prin tinereţe, nu ar putea fi vecini şi la noua locaţie?
citeste tot >>

Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei! Multă lume a auzit de efectul placebo. Spre exemplu: în cadrul unui experiment medical, ţi se dă un medicament despre care ţi se spune că este foarte eficient, de pildă ca pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testează medicamentul, aproximativ 50 constată într-adevăr că au scăpat de durerea de stomac. Dar, aşa-zisul medicament nu este decât o bobiţă de zahăr acoperită de un înveliş albastru. El nu conţine nimic altceva decât zahăr. Şi atunci, ce anume i-a vindecat pe cei 50 de voluntari ?
citeste tot >>

Hotărât lucru, se întâmplă ceva ciudat. Zi de zi, strigăm DEMISIA! JOS BĂSESCU! În Vinerea Mare se vor împlini 3 luni. De atunci, tot demisionează preşedinţi. După cel al Germaniei, a urmat al Ungariei... Nu ne lăsăm, noi scandări. Mai mult sau mai puţin colorate! După cum ne duce imaginaţia. Ei bine, o nouă victimă! Preşedintele Serbiei demisionează. ''Am decis să-mi scurtez mandatul...'', a declarat Boris Tadici, citat de RTS. Vine tare, pe turnantă, Sarkozy! Altul care crede că fără el, va fi criză! E plină lumea de paranoici.
citeste tot >>

Am avut marele noroc să mă intersectez cândva cu doi oameni care mi-au rămas în suflet drept repere de normalitate şar­mantă: Alexandru Paleologu şi Neagu Dju-vara. Deşi m-am pregătit temeinic pentru convorbirile pe care domniile lor mi le-au promis pe loc (chiar dacă nu auziseră vreo­dată de mine), m-am dus la întâlniri cu o strângere de inimă. De la înălţimea spiritului pe care-l frecventau cu dezinvol­tură, harismele lor păreau strivitoare. Mai întâi, şi acum mă felicit că am avut inspiraţia ca, înainte, să mă tund, să mă băr­bie­resc, să mă pun la costum şi la crava-tă. Amândoi m-au aşteptat ca pe un oas-pete de vază, îmbrăcaţi impecabil. Mai târ­ziu, aveam să-mi dau seama că era vor­ba despre ţinutele lor obişnuite, pe ca­re le purtau, în primul rând, ca semn de res­pect faţă de sine.
citeste tot >>

Recenta declaraţie iresponsabilă a preşedintelui Băsescu a declanşat, în spaţiul public, opoziţia schizoidă Antonescu/ regele Mihai şi dezgroaparea problemei Holocaustului. Tipul dezbaterii este la fel de vinovat ca şi tema indusă de Traian Băsescu. Holocaustul din România, aşa cum a fost el consacrat de Raportul Wiesel, consemnează 420.000 de victime, România plasându-se astfel pe locul 2, imediat dupa Germania. În realitate, conform Enciclopediei Iudaice, o lucrare considerată unanim ca fiind de referinţă, numărul acestora este de 40.000 de morti, România situîndu-se, în fapt, pe locul 10, ca vinovăţie.
citeste tot >>

Mă gândeam la criza din Asia de Est, din 1997, care a sfârtecat economia Coreei de Sud. Atunci, fiindcă se împrumutase în disperare de cauză de la FMI, preşedintele Kim Dae Jung a cerut ajutorul poporului. Iar coreenii n-au ezitat nicio clipă: s-au prezentat la ghişee şi au deşertat pe tejghelele oficiale tot ce aveau mai de preţ prin case: bani, bijuterii, obiecte de valoare. Doi ani mai târziu, economia coreană a atins o creştere de 10, 2%! Ok. Să zicem că aş pricepe, mi-aş strânge cureaua până în preajma gâtului şi mi-aş pune propria dramă drept umăr pentru sprijinirea economiei naţionale. Şi ca mine ar face încă vreo câteva milioane de fraieri. Perfect. Însă aş avea o singură pretenţie: în virtutea nuanţată a Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, o dată la 30 de zile, vreau să mi se comunice, în scris, CU EXACTITATE, pentru ce anume a fost cheltuit fiecare bănuţ cu care am contribuit la binele comun.
citeste tot >>

Citesc şi, sincer, mai că îmi dau lacrimile când văd că, în exprimarea multora, a noastră, în general (ca să fiu delicat!), încă mai stăruie limba de lemn specifică şedinţelor de partid de dinainte de `89. Blestemaţi dacă am fi fost şi tot am fi sărit din tipare vremurilor de atunci, după atâta amar de ani! Dar fără carte nu se poate! Am şi spus-o, am şi scris pe tema asta, însă nimeni nu aude, nimeni nu vede. Norocul nostru, (zicem şi ne mai şi credem deştepţii lumii!), cu Internetul!
citeste tot >>

Potrivit unor opinii, ţiganii noştri ar fi sosit pe filieră otomană. În timpul campaniilor militare turceşti din secolul al XIV-lea şi până la asediul Vienei , şatrele erau adevărate accesorii de îngrozire a duşmanului. Stăteau ascunse în spatele trupelor de avangardă şi urlau, zbierau, băteau în talere de metal, pentru a da senzaţia unei mulţimi militare fioroase. Turcii i-au folosit astfel în timpul campaniilor lor.
citeste tot >>

În decursul istoriei, toate eșecurile clasei politice s-au răsfrânt asupra propriilor popoare. Ultimul nivel al acestor eșecuri a fost trimiterea poporului în stradă, la răscoale, revoluții și, fază finală, la războaie.
citeste tot >>