Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Întrucât, din motive pe care nu le analizez acum, utilizarea acestui site îmi este blocată (nu mai am acces la modulul de administrare), am deschis o altă platformă, mai bine protejată, pe domeniul certitudinea.com. Site-ul de față, certitudinea.ro, rămâne în continuare funcțional, dar numai ca o arhivă a certitudinea.com. Așadar, postările noi le puteți urmări, de acum, pe site-ul certitudinea.com.
MIRON MANEGA – Ispravnic de concept

Ce se întâmplă când o somitate academică europeană îndrăzneşte să afirme că în România n-a fost Holocaust. Profesorul Vladimir Iliescu "rejectat" de Academia Română

Data publicarii: 01.04.2013 12:06:00

În luna februarie, în aula Academiei Române, a fost lansat volumul II al monumentalei lucrări “Enciclopedia regimului comunist din România“, coordonată de Octavian Roske. Printre invitaţii de marcă ai evenimentului s-a numărat şi istoricul german de origine română Prof. Univ. Dr. phil. Dr. h.c. Vladimir Iliescu, profesor la Universitatea din Aachen.  

 

“Clubul antisemiţilor filosemiţi”

“Istoricii reprezintă conştiinţa unei naţiuni. Adevărul mai presus decât toate”. Aşa şi-a inceput alocuţiunea  istoricul originar din Cernăuţi în plenul Academiei. Şi a continuat: “Holocaustul din România este o minciună enormă, pe plan cosmic [...]. În România au avut loc persecuţii împotriva evreilor, cu cifrele cele mai mari de aproximativ 100 sau 120.000 de evrei din Basarabia şi Bucovina, dar nu a avut loc un holocaust. Fiindcă în Regat evreii au trăit, şi chiar şi fără stea, când l-a rugat Filderman (preşedintele Uniunii Evreilor din România) pe Antonescu, deci ei au dus o viaţă aproape normală, iar din cei deportaţi în Transnistria mulţi s-au întors (printre care şi Wilhelm Filderman), prin urmare nu poate fi vorba de holocaust. Holocaust a fost doar in Germania si Ungaria, care i-au trimis (pe evrei) la Auschwitz…”, a delarat istoricul Vladimir Iliescu, propunând, cu umor, în plenul Academiei Romane înfiinţarea, împreună cu academicianul Răzvan Theodorescu, a unui club al <antisemiţilor filosemiţi>”. Precizare: profesorul Vlafdimir Iliescu este căsătorit cu o evreică din Cernăuţi…

  

Vladimir Iliescu şi “Tribunalul Poporului”

Discursul profesorului Vladimir Iliescu de la Academia Româna a declanşat o cabală concentrată împotriva sa, începând cu o listă eteroclită de protestatari (Asociaţia Pro Democraţia şi mai mulţi profesori evrei din diferite colţuri ale lumii) şi terminând cu dezicerea publică a Academiei Române de invitatul său: “Academia Română se disociază total de afirmaţiile domnului Vladimir Iliescu, pe care le respinge categoric, şi îşi exprimã regretul că acestea au fost făcute în spaţiul său”.
Printre publicaţiile constituite ad-hoc  într-un “Tribunal al Poporului”, se numără “EVZ”, “Adevărul”, “Observatorul cultural” şi “22″ - revista GDS. De notat: niciuna dintre aceste publicaţii nu a solicitat si punctul de vedere al celui incriminat.

 

Shimon Peres despre Holocaustul din România

În urma valului de resentimente şi insulte calomnioase împotriva sa, profesorul Iliescu a încercat să-şi facă auzită vocea, emiţând tuturor publicaţiilor care l-au atacat un “Drept la replică”, pe care, conform regulilor deontologice şi bunului simţ, acestea aveau obligaţia să-l publice. Acest lucru nu s-a petrecut. Dreptul la replică al profesorului Vladimir Iliescu a fost găzduit, totuşi, de Portalul Ziarişti Online, care şi-a făcut o datorie de onoare din a-l publica.

 

Moto-ul sub care portalul a plasat autoapărarea profesorului Vladimir Iliescu este un fragment din discursul preşedintelui Israelului, Shimon Peres, rostit la Cotroceni, pe 12 august 2010, în faţa preşedintele României, Traian Băsescu: “Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecată a Europei, în perioada nazistă, românii au salvat vieţile multor evrei de aici, 400.000 de evrei, care au venit în Israel şi au contribuit şi contribuie la construirea Israelului”.

 

Unul dintre cei mai virulenţi detractori ai profesorului Vladimir Iliescu a fost scriitorul Mircea Mihăeş, care a publicat în EVZ următorul articol:

 

 

Un “arian” din Cernăuți

Au trecut câteva săptămâni şi, în afara unor reacţii răzleţe, nu am văzut poziţionări ferme şi masive contra unui fapt de-o extremă gravitate: discursul negaţionist al lui Vladimir Iliescu din Aula Academiei Române.

 

Cazul e cu atât mai stupefiant cu cât el a avut loc în cel mai important for de dezbatere intelectuală al ţării. Mai mult, în loc să se termine cu huiduieli şi morcovi stricaţi, s-a încheiat cu molcome, satisfăcute aplauze. Şi asta în condiţiile în care în prezidiu se afla, în păr, însăşi conducerea Academiei!

 

Nu ştiu dacă dl. Vladimir Iliescu face parte cu adevărat din „seria istoricilor importanţi ai României” altfel decât în calitate de coleg de bancă. Nu-i cunosc opera şi, de altfel, nici nu e în chestiune. Dar e, ca să zic aşa, într-o foarte mare chestiune faptul că cineva se defineşte drept fiu de „cernăuţeni arieni” (însuşindu-şi, aşadar, limbajul nazist) şi nimeni din simandicoasa adunare academică nu s-a ridicat indignat, trântind cu zgomot uşa. Laşitate? Inconştienţă? Ticăloşie? Colaboraţionism cu un individ care în loc de argumente are „amintiri” şi în loc de documente istorice afirmaţii înfiorătoare, cum că evreii „au murit mare parte din prostie”? Fleacul de „douăzeci-treizeci de mii de evrei” care au fost „împuşcaţi pe drum” nu reprezintă pentru „arianul” domn Iliescu decât o „persecuţie”, un moft istoric.

 

A defini Holocaustul din România drept „o minciună enormă pe plan cosmic” e o afirmaţie care te înmărmureşte pur şi simplu. Publicul din România nu ştie mai nimic despre maşinăria morţii pusă la cale de Antonescu. Şi nici despre abominabilele exterminări la care s-a dedat armata română la Odessa. Or, acestea nu contribuie la bunul nostru renume în lume. Dimpotrivă. Nu ştiu ce morb, ce demon ne împiedică să ne asumăm realitatea direct, bărbăteşte. Ne închipuim că dacă ascundem gunoiul sub preş el a dispare cu adevărat. Nu, nu dispare. Devine doar sursa ciumei viitoare.

 

Pentru dl. Vladimir Iliescu, masarea a zeci şi sute de mii de oameni „în colhozuri, pe paie” e un tratament pe care ne-„arienii” îl meritau cu vârf şi îndesat. Din discursul lui presărat cu atrocităţi se înţelege că nici epidemiile cauzatoare de moarte nu au vreo legătură cu exterminarea. Ele sunt, potrivit „antisemitului filosemit”, cum în batjocură se autodefineşte, dovezi de viaţă „aproape normală”!

 

Ceea ce mă uimeşte e tăcerea intelectualităţii din România. Uluitoarea sciziune intervenită în ultimii ani între „intelectualii lui Băsescu” şi „intelectualii lui Antonescu”, ura iraţională a antonescienilor contra celor care susţin proiectul pro-european şi pro-american al lui Traian Băsescu a avut un efect pervers: degradarea imaginii tuturor intelectualilor. Lipsiţi de credibilitate morală şi autoritate publică, ei au ajuns să fie percepuţi drept anexele demne de dispreţuit ale unor acţiuni politice mai mult sau mai puţin avuabile.

 

Cine profită de această tristă autodecimare a intelectualităţii umaniste? Nimeni alţii decât vladimirilieştii şi răzvantheodoreştii travestiţi în „filosemiţi”. Iar imaginea internaţională a ţării se prăbuşeşte la cote nemaiauzite şi pentru că a dispărut legitimitatea de a răspunde unor poziţii extremiste aşa cum merită: cu inflexibilă intoleranţă.

 

Împotriva lui Mircea Mihăieş a luat atitudine Prof. Univ. Dr. Ion Coja, care i-a răspuns, conform unei naturale legi a simetriei, în termeni de pamflet, cu aceeaşi virulenţă:

 

 

O corcitură din Cocioc despre un arian din Cernăuți…

 

Textul de mai sus este semnat de un individ al cărui nume a circulat în ultima vreme în legătură cu matrapazlîcurile de la Institutul Cultural Român. Acuzat adică de hoție, fals în acte etc. Așa o fi, dar eu nu, nu mă alătur celor care îl înjură, mulți spurcându-l și pentru alte mizerii. Nu numai pentru textul de mai sus!

Eu zic că, dimpotrivă, nătărăul cu numele de Mihăieș este și el bun la ceva. Inclusiv cu porcărioara din EvZ.  Inspirat a mai fost când a scris-o! Căci nu știam eu cum să intervin în discuția provocată de domnul Vladimir Iliescu, pentru a face o precizare cu care știam că-l voi supăra pe distinsul profesor, îl voi jigni oarecum! Deci mă abțineam! Și tăceam! Deși precizarea pe care o aveam de făcut ar fi închis multe guri proaste! Inclusiv pe-a acestui Mihăieș!…

 

Domnul profesor Vladimir Iliescu trebuie crezut pe cuvînt, iar cine nu-l crede se cuvine să facă un singur lucru: să ceară explicații, lămuriri! Să-l întrebe „pe ce te bazezi, domnule Vladimir?”

 

Afirmația sa, a domnului Vladimir Iliescu, că este un „arian” din Cernăuți, purta vizibilă o marcă ironică, trimitea la ceva ce nu apărea în „textul” său, și trebuia descoperit sau aflat!

 

Acest Mihăieș, cu mutra pe care o are, așa de puțin ariană – vezi fotografia atașată textului întru lămurirea publicului cititor,  știe el de ce nu-i place acest cuvînt! Puțină minte dacă avea ar fi priceput însă că domnul Vladimir Iliescu are un motiv aparte să sublineze cât este de arian! E singura aluzie pe care o face la faptul biografic care trebuie să dea credibilitate spuselor sale despre soarta evreilor din Cernăuți și, în general, din România! Soarta evreilor din România este o problemă de familie, o problemă bine cunoscută de domnul profesor Iliescu din familie! Căci domnul Vladimir Iliescu, așa arian cum se „laudă” a fi, este căsătorit cu o ne-ariană, ba chiar cu o evreică!… Doamna Iliescu, Maria Iliescu! Tot din Cernăuți și dînsa! Nu știam! O cunosc de mulți ani, dar n-am știut nici că este evreică! Am știut, căci se vede de la o poștă, că este una dintre cele mai frumoase și distinse doamne din mediul academic, filologic! Am petrecut pe meleaguri dobrogene câteva ore de neuitat în compania sa și a regretatului nostru profesor Alexandru Graur!… Care o prețuia cu osebire, ca lingvistă! Probabil și ca femeie, ca doamnă, de o ținută inconfundabilă!

 

Să mă ierte domna Maria Iliescu că intervin precizând în public acest detaliu biografic, personal, din viața soțului domniei sale, detaliu atât de puțin important între oameni normali!… Dar mai sunt pe lumea asta și alt soi de oameni, ca acest Mihăieș sau cei care au scornit basna cu Holocaustul din România!…  Pentru mintea lor cea puțină ar trebui să conteze că un arian se căsătorește cu o evreică, că devine el însuși evreu în măsura în care și soția sa devine româncă, și simte nevoia, după ani buni de tăcere, să se pronunțe asupra unui subiect pe care-l cunoaște din familie: ce s-a întâmplat cu evreii din România pe vremea lui Ion Antonescu!

 

Iar intervenția sa este, în mod vizibil, a unui om care cunoaște bine adevărul și este excedat de ne-adevărurile rostite în cele mai oficiale ocazii! Inclusiv la Academie!

 

Intervenția dumisale concordă cu cele aflate de mine de la Alexandru Graur, în câteva discuții care au tangentat acest subiect. Chiar și  în fața studenților la orele de curs special ținute de maestrul nostru! Dacă m-am pronunțat public pe acest subiect, mai ales după 1990, am făcut-o și dintr-un soi de obligație morală față de profesorul care m-a obligat cel mai mult…

 

Așadar, afirmațiile domnului Vladimir Iliescu pot fi catalogate ca afirmațiile unui arian, provenite însă dintr-un mediu …evreiesc! Din lumea evreilor  cernăuțeni! A evreilor serioși și normali din Bucovina!… Tocmai de aceea aceste afirmații au o greutate aparte, deosebit de mare!

 

…Domnule profesor Iliescu, dacă vă cad sub priviri aceste rânduri, vă rog să-i transmiteți doamnei profesoare vechea mea admirație și încântare! Și cele mai bune urări! Aflu  de la dumneavoastră că ați îndrăgit-o încă din liceu! Și, ca să fiți convingător, ați învățat idiș, ca să-i puteți cere mâna în cuvintele cele mai potrivite!… Ce om norocos ați fost! Ce poveste frumoasă ați putut trăi cu colega dumneavoastră de-o viață! Fie-vă anii ce vin și mai frumoși!

Tot binele!

Afisari: 2110
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter