Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Solidar cu Fiscul

Data publicarii: 23.06.2011 12:10:00

 

Ca mulţi alţii, am rămas şi eu siderat după ce am citit ştirea despre mama scriitorului braşovean Alexandru Muşina, o femeie de 75 de ani, din comuna Şinca Nouă, care, în urma unei sesizări făcute de poliţia locală, s-a trezit la poartă cu procurorii DIICOT şi cu dosar de cercetare pentru cultivare şi trafic de droguri, pentru că şi-a plantat în grădină 103 fire de cânepă (ăştia i le-au şi numărat, oameni buni!), ale cărei tulpini le folosea, aşa cum apucase din bătrâni, drept suport pentru lujerii de fasole. Pe lângă ridicolul situaţiei, care nu mi-a smuls vreun surâs, ci mi-a produs fiori, m-am enervat teribil gândindu-mă că respectiva râvnă miliţienească a idioţilor cu epoleţi este plătită şi din banii mei, djmuiţi într-atât de către Fisc, încât am ajuns în pragul strigătului.

 

Ca un făcut, două zile mai apoi, fiindcă li s-au tăiat stimulentele, intră în grevă spontană tocmai strângătorii de dijme. Care sunt cel puţin la fel de scrufuloşi la datorie ca şi vigilenţii pândaci horticoli din Braşov. Indiferenţi la dramele pe care hoţia de cauciuc a Guvernului le-a provocat şi le provoacă încă, de când cu măsurile de austeritate, niciun firfiric nu le-a scăpat nezeciuit. Că doar din măcelărirea banilor munciţi de alţii le mai iese şi lor o bombonică, acolo, pe coliva salariilor, nu-i aşa? Dar bumerangul s-a întors, retezându-le tocmai bombonica! Abia atunci au redevenit şi ei cetăţeni amari, cu necazuri, cu copii, cu rate-n bancă! Situaţia clasică, în care gâdele însuşi este pus cu gâtul pe butuc. Sârguinţa lor d-anţărţ s-a preschimbat brusc în ardoarea cu care-şi cer înapoi banii.

 

Dar hocus-pocus!: bombonica este pusă la loc şi protestul se împrăştie. Fonciiriştii se încruntă iar. Însă n-a fost vorba decât despre un pion otrăvit. Stimulentele condiţionate de performanţă îi dezbină şi îi vlăguiesc în dezbateri sterile. Adică, din perspectiva Puterii, punct ochit, punct lovit. Acum, ei aşteaptă iar bumerangul şi mârâie. Nici nu ştiu dacă ar trebui să mă bucur sau să-i compătimesc. Oricum, din toată daravela, singurul lucru important a fost altul: s-a dezvăluit identitatea adevăratului torţionar care şade în umbra călăului şi-i mişcă securea cu o minte de catifea: acest stat Boc-ciu şi prădător. Care mi-a şutit portofelul şi în care n-am încredere nici pân’ la uşă. Cu toate acestea, în desele mele momente de rătăcire, mi-am pus problema dacă nu cumva băieţii trişti care ne conduc n-or avea dreptate. Dacă nu cumva recesiunea este reală şi nu poate fi stârpită decât cu dureroase sacrificii personale.

 

Mă gândeam la criza din Asia de Est, din 1997, care a sfârtecat economia Coreei de Sud. Atunci, fiindcă se împrumutase în disperare de cauză de la FMI, preşedintele Kim Dae Jung a cerut ajutorul poporului. Iar coreenii n-au ezitat nicio clipă: s-au prezentat la ghişee şi au deşertat pe tejghelele oficiale tot ce aveau mai de preţ prin case: bani, bijuterii, obiecte de valoare. Doi ani mai târziu, economia coreană a atins o creştere de 10, 2%!

 

Ok. Să zicem că aş pricepe, mi-aş strânge cureaua până în preajma gâtului şi mi-aş pune propria dramă drept umăr pentru sprijinirea economiei naţionale. Şi ca mine ar face încă vreo câteva milioane de fraieri. Perfect. Însă aş avea o singură pretenţie: în virtutea nuanţată a Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, o dată la 30 de zile, vreau să mi se comunice, în scris, CU EXACTITATE, pentru ce anume a fost cheltuit fiecare bănuţ cu care am contribuit la binele comun. Nu mă interesează hălcile de buget, care se distribuie către ministere, agenţii, regii sau alte alcovuri oficiale, după raţiuni care de fiecare dată ne scapă. Cer să mi se dea amănunte! Cât mai multe amănunte! Să mi se spună: “Domnule, cu o sută de lei din banii dumitale am făcut 251 de centimetri pătraţi de asfalt, 3 bani se regăsesc în şase centimetri de filament din becurile pentru iluminatul stradal, 4,8 lei i-aţi dat pentru o lacrimă din kerosenul cu care zboară avionul prezidenţial, 50 de lei v-a costat o treime din tabla pe care scriu profesorii de la şcoala X , 18,9 lei s-au dus la salariul cutărui prefect, cu 23,62 lei aţi plătit o perfuzie. Şi ne mai trebuie 198,05 lei pentru o jumătate de metru de cale ferată, 4 bani pentru fierul forjat din gardul Patriarhiei şi un leu pentru o pâine la cantina Senatului”. Iar, ca mine, să ceară imperativ asta şi celelate câteva milioane de fraieri. Atunci, în semn de omagiu, aş fi în stare să rup de la gura copiilor şi să pun deoparte 8,98 de lei, ca să plătesc şi o miime din stimulentul unui conţopist de la Ministerul Finanţelor. Eu atâta cer: solidaritate prin transparenţă!

Afisari: 1976
Autor: Ciprian Chirvasiu
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter