Declarația neașteptat de fermă  a primului ministru Mihai Tudose, referitoare la autonomia Ținutului Secuiesc, revendicată de UDMR (Uniunea Democrată Maghiară din România, PCM (Partidul Civic Maghiar ) și PPMT (Partidul Popular Maghiar din Transilvania), a descumpănit pe toată lumea. „Fără a minimaliza sau ignora subiectul, părerea mea este că anul acesta va fi unul al încercărilor de a băga bățul prin gard, noi sa sărim la ei, ei la noi, și anul ăsta să devină unul al certurilor, în loc să fie al unirii. Nu sunt trei mari partide, e drept ca nu trebuie ignorați, dar eu vă spun foarte simplu: am transmis că, dacă steagul secuiesc va flutura pe instituțiile de acolo, toți vor flutura lângă steag. Nici nu poate fi vorba de o astfel de autonomie pentru secui. Cât timp cântă ei acolo, la ei în curte, e una, dar din punct de vedere legal lucrurile sunt foarte clare” - a spus el la emisiunea „Jocuri de putere” de la Realitatea Tv.

E clar că riposta lui Mihai Tudoase fost o răbufnire necontrolată, venită într-un moment de enervare maximă, față de o situație absurdă care umpluse paharul. Declarația sa a fost, poate, incorectă politic în sine, dar perfect legitimă în context. Căci, trecând peste toate subterfugiile de budoar politic și șantajele electorale derulate de UDMR de-a lungul timpului, de anticonstituționalitatea funcționării sale ca partid politic etc., iată ce urât și obraznic sună rezoluția comună a celor trei structuri maghiare, până mai ieri divergente între ele (aparent, desigur!). Rezoluţia a fost semnată luna aceasta la Cluj, de preşedinţii celor trei formaţiuni: Kelemen Hunor (UDMR), Biro Zsolt (PCM) şi Szilagyi Zsolt (PPMT).

"Noi, reprezentanţii Uniunii Democrate Maghiare din România, ai Partidului Civic Maghiar şi ai Partidului Popular Maghiar din Transilvania, reprezentanţi responsabili şi legitimi ai comunităţii maghiare, stabilim de comun acord următoarele principii fundamentale pentru armonizarea conceptelor de autonomie: 1. Maghiarii din Transilvania trăiesc în situaţii interetnice diferite, au posibilităţi, proiecte şi viziuni diferite şi, din aceste motive, au nevoie de forme de autonomie diferite: autonomie regională pentru maghiarii din ţinutul secuiesc, autonomie administrativă pentru localităţile unde populaţia maghiară este majoritară şi autonomie culturală pentru toţi maghiarii din România. 2. Considerăm că autonomia teritorială a ţinutului secuiesc trebuie să se concretizeze ca o regiune autonomă în limitele sale istorice. Organismul său de decizie ar trebui să aibă competenţe legislative şi executive regionale în domeniul educaţiei, culturii, informării, economiei, dar şi în domeniul funcţionării propriului aparat de administraţie publică. În ceea ce priveşte statutul limbii maghiare în regiune, acesta ar trebui să fie egal cu cel al limbii române. Credem că administraţia ţinutului secuiesc poate fi eficientă şi va servi interesele cetăţenilor, dacă are la bază structura fostelor Scaune Secuieşti, ţinându-se cont de schimbările care au avut loc de atunci”.

E greu să nu te enervezi citind o asemenea rezoluție, jignitoare pentru orice român din țară sau din afara granițelor. Ceea ce face ca reacția premierului să fie moralmente justă și în rezonanță cu enervarea generală a românilor, ea putându-se transforma rapid în capital politic. Pentru că, până acum, niciun premier nu a a îndrăznit să fie atât de categoric în respingerea pretențiilor maghiare. Dar, indiferent dacă reacția lui Mihai Tudose a fost sinceră sau calculată, ea a surprins pe toată lumea, inclusiv (sau mai ales) pe Dragnea, care avea alte înțelegeri cu UDMR. De altfel, primii care au sărit ca arși au fost chiar liderii acestui ONG. Iată ce scrie Porcsalmi Balint, președintele executiv al UDMR, pe pagina de Twitter a lui Kelemen Hunor, șeful său:  „Declarațiile premierului Mihai Tudose din cadrul emisiunii Jocuri de Putere sunt profund iresponsabile, nedemne pentru poziția sa. Prin MESAJUL SĂU PRIMITIV, CARACTERISTIC EVULUI MEDIU (s.n.), primul ministru a jignit profund și a amenințat nevoalat comunitatea maghiară din Secuime. Domnia sa poate să fie sau să nu fie de acord cu o declarație politică sau cu un proiect politic, însă nu-i poate trimite la spânzuratoare pe cei cu care nu este de aceeași părere. Premierul ori nu este informat, ori nu a înțeles nimic din propunerea Uniunii de a avea un dialog sincer cu românii pe tema autonomiei. Îi cerem premierului să-și retragă imediat declarația și să își ceară scuze public!”

Kelemen Hunor, la rândul lui, distorsionează sensul figurat al declarației lui Mihai Tudose, atribuindu-i pur și simplu intenția introducerii pedepsei cu moartea: „În Uniunea Europană nu poţi să propui fără consecinţe politice reintroducerea pedepsei capitale şi după aceea să spui pentru o comunitate mai mică sau mai mare că nu eşti de acord cu ideile comunităţii respective şi se vor flutura, că vor fi spânzuraţi, că vor fi omorâţi. Această declaraţie nu poate să rămână fără consecinţe”.

Acum, fie vorba între noi, „mesajul primitiv, caracteristic evului mediu” aparține mai degrabă lui Kelemen Hunor, căci pretențiile lui de „autonomie secuiască” se bazează pe o perioadă istorică chiar din Evul Mediu, mai exact de dinainte de 1526 (bătălia de la Mohacs), moment de la care Ungaria, ca unitate statală, cu hartă și capitală proprie, n-a mai existat până la Tratatul de la Trianon. Ea a devenit, atunci, mai întâi pașalâc turcesc, apoi provincie a Imperiului Habsburgic, apoi, de la 1876 și până în 1918, parte componentă a Imperiului Austro-Ungar. Stat de sine stătător a redevenit abia după Tratatul de la Trianon, pe care, astăzi, Ungaria lui Viktor Orban îl contestă. Cât privește expresia „comunitatea maghiară din Secuime”, aceasta e o grosolană contradicție în termeni, care scoate în evidență propriile confuzii sau trucaje politice. Păi, ori este comunitate maghiară, ori e secuiască? Și dacă e maghiară, de ce ține UDMR-ul, ca gaia-mațul, de Ținutul Secuiesc?

În privința lui Kelemen Hunor, atât pentru declarația de mai sus, cât și pentru faptele sale antiromânești de până acum, cred că merită din plin vorbele indignate ale părintelui Vasile Antonie Tămaș din comuna Vâlcele, județul Covasna, care i se adresează cu apelativul de „nimeni”: „Uită-te la tine, nimeni! Vorbești limba română ca portarul de la lagărul din Siberia și alți anti-români te-au pus ministru. Nu ești cetățean al României! Ești doar o viperă mongoloidă care pune venin în pahare românești și ungurești”.

Ministerul de Externe Ungar a luat și el atitudine „europeană”, chemându-l la ordine pe ambasadorul României la Budapesta, să-l tragă de urechi pentru ce-a zis Tudose. Pretext, de fapt, ca să-și justifice următorul comunicat: „Semnalăm, totodată, faptul că dezbaterea în spaţiul public pe acest subiect survine în contextul în care iniţiativele privind diverse forme de autonomie teritorială pe criteriul etnic, s-au multiplicat în ultima perioadă, culminând cu semnarea, la 8 ianuarie, a Rezoluţiei comune a organizaţiilor politice maghiare din Transilvania privind alinierea conceptelor de autonomie. Aceste demersuri, pe o temă care ţine strict de ordinea constituţională a României şi asupra căreia s-au pronunţat anterior atât factorii politici cât şi instanţa constituţională din România, nu contribuie la menţinerea unui spirit de convieţuire interetnică armonioasă şi nici la progresul în relaţia bilaterală”.

Dar atitudinea cea mai arogantă și mai insultătoare, atât pentru Mihai Tudose, cât și pentru toți românii în general, i-a aparținut fostului președinte al Consiliului Județean Covasna, Demeter János, care a postat, pe pagina sa de Facebookok, o fotografie și următorul text:

 „Domnule prim ministru! Dumneavoastră așa trebuie să onorați Drapelul Secuilor cum îl onorează Doamnele și Domnii din poză. Și să mulțumiți Secuilor pentru atașamentul lor față de pământul strămoșesc, pentru impozitele plătite, pentru munca și devotamentul lor, pentru că duc țara asta înainte!” (Nos, miniszterelnök úr! Önnek úgy kell tisztelegni a Székelyek Lobogója előtt, mint a képen látható Hölgyek és Urak! És megköszönni a Székelyek hazaszeretetét, adófizetését, munkáját, tudását és ennek az országnak a gyarapítását).

Mihai Tudose a rămas însă consecvant declarației inițiale, pe care a întărit-o pe pagina sa de Facebook: „În calitate de român și de prim-ministru, refuz orice dialog legat de autonomia unei părți a României. Este o încălcare a Constituției acestei țări, care garantează, încă de la primul alineat, unitatea și indivizibilitatea statului român. Discuțiile despre autonomia ținutului Secuiesc sunt în afara legii și nu merită luate în seamă, reprezintând doar o încercare de destabilizare a unității României în anul Centenarului”.

Așadar, în acest moment, premierul Mihai Tudose este în război pe față cu „falanga” Dragnea a PSD-ului, cu UDMR-ul, cu PCC-ul și PPMT-ul, cu Ungaria lui Viktor Orban și cu acoliții lui Demeter János din Ținutul Secuiesc. De partea lui se află o grupare mai mult sau mai puțin consistentă a membrilor PSD (majoritatea la fel de corupți ca și cei ai lui Dragnea) și simpatia prudentă a câtorva cetățeni români, cărora nu le-a fost indiferentă atitudinea sa față de chestiunea „autonomiei”.

Puține șanse să câștige războiul! Dar dacă-l va pierde luptând, va câștiga ceva mult mai prețios decât vremelnicul post de premier: statutul de lider autentic, care nu se lasă cumpărat sau călcat în picioare. Crearea unui nou partid n-ar fi o problemă pentru el. Deci înfrângerea lui Mihai Tudose îi oferă acestuia șansa de a se relansa în politică pe propriile picioare. Condiția ar fi, așa cum am spus, să piardă luptând, nu în poziția ghiocelului. În privința perspectivei de a-l învinge pe Dragnea, rămânând prim-ministru, șansele tind spre zero. Ar fi posibil numai dacă numărul și ura opozanților din PSD împotriva lui Dragnea ar fi mai mari decât frica lor de Dragnea. Ceea ce e puțin probabil, căci vorbim de pesediști, nu de pașoptiști. Ar mai fi și varianta clasică a trecerii sale în barca opoziției, dar asta ar însemna reintrarea definitivă în anonimat. Oricum, Mihai Tudose are o carte importantă de jucat. Probabil cartea vieții sale de politician.