Presa

Mă numesc Mihai Șerban, am 39 de ani, sunt stabilit în Franța și lucrez în marketing-comunicare. În urmă cu aproape 15 ani, împreună cu soția mea am plecat din România. Ajunși în străinătate împreună cu educația și bagajul nostru de cunoștințe, din păcate pentru ce avea să urmeze, am realizat destul de repede că nu eram neapărat bine veniți. Neînțelegând fenomenul, în primă fază am încercat să ignorăm acest sentiment crezând în mod naiv că este vorba de o perioadă de tranziție. Dar, înverșunarea occidentalului de rând avea să ne ajungă repede din urmă! Confruntarea care, din lipsa elementelor, nu putea fi definită cu precizie, avea să fie revelată în cadrul profesional, unde, pentru prima oară în viața mea, am realizat că un european de vatră milenară nu era conform pentru a integra o țară din Vestul Europei!
citeste tot >>

Faptul că Mihai Eminescu a intrat în vizorul serviciilor secrete austro-ungare începând din 1870 (după publicarea, în ''Federațiunea'' de la Pesta, a celor trei articole incendiare (''Să facem un Congres'', ''În Unire e tăria'' și ''Equilibrul''), nu mai este demult o supoziție. Iar documentele care continuă să iasă la iveală confirmă acest fapt pe zi ce trece, impunând, ca pe un imperativ de conștiință națională, rescrierea și reinterpretarea întregii biografii zbuciumate a marelui poet. Vom prezenta acum câteva rapoarte găsite la Arhivele Naționale, traduse din limba germană de prof. Univ. Dr. Tiberiu Spircu și publicate în urmă cu câteva luni în revista ''Cugetarea europeană''.
citeste tot >>

Eu nu pot să am părere despre părintele Arse­nie Boca, am o intuiție creștină. Părerea pre­supune un comentariu, iar sfinții nu se comentează. Se comentează miniștrii, prefecții, dar sfinții nu se comentează, sfinții se trăiesc. Ce a tăiat omul ateu, pune Dumnezeu la loc. Să ne închipuim că biografia acestui om de excepție, a părintelui Arsenie Boca, viața lui duhovnicească pe acest pământ, carisma lui, duhul însfințit a fost la un moment dat deranjant pentru puterea comunistă și, ca atare, el a fost scos din viața monahală, dus în spațiul civil, fără drep­turile preoției, cu a cărei vocație se născuse, pentru că era eminamente un pericol pentru societatea co­munistă. El îi trezea pe oameni, dar nu în sensul revoluționar, cum a făcut-o Marx, trezindu-i din viață în coșmar, îi trezea spre Dumnezeu, spre adevăr.
citeste tot >>

Există în Belgia un banner care le sugerează femeilor să aleaga lucid între Libertate și Islam. Afișul (care este interzis în Franța) aparține Asociatiei flamande ''Femeile contra islamizării'' și a fost pus pe pancarte în ianuarie 2019, la Anvers. Nivelul impus de Sharia (legea islamică religioasă care recunoaște inegalitatea de bază între stăpân, sclav și femei, între femeile libere și femeile sclave, între credincioși și non-credincioși, precum și drepturile inegale ale acestora) este acela că lungimea fustei/rochiei trebuie să atingă pământul! Sharia este derivată din preceptele religioase ale islamului, în special din Coran și Hadith. În arabă , termenul sharīʿah înseamnă ''Legea divină imuabilă a lui Alah''.
citeste tot >>

Despre Opera Comică pentru Copii s-a scris și se va mai scrie. Ceea ce au făcut Felicia Filip (care a preluat instituția începând din 2014) și regizorul de operă Cristian Mihăilescu, soțul sopranei, este ceva aproape de neimaginat. Cu o echipă originală și complexă, instituția îndeplinește atât un rol cultural-artistic, cât şi unul educativ. Printre proiectele unicat în Europa și în lume se numără tururile ghidate ''În Spatele Cortinei'', Concertele Lecție, campaniile ''Bilet în așteptare'' și ''Prietenul OCC'', precum și evenimente speciale, cum e ''Noaptea Muzeelor'' sau ''Noaptea Vrăjitoarelor''. De asemenea, trimestrial, Opera editează și distribuie gratuit ''OCC - Revista pentru Copii'', un instrument util atât pentru părinți, cât și pentru profesori, incluzând programul instituțiilor de cultură adresate celor mici.
citeste tot >>

Presa spaniolă din Andalucia a fost foarte promtă în a semnala un nou eveniment al Asociación Socio-Cultural Romanati din El Ejido, Almería, Spania, realizat împreună cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și revista CERTITUDINEA. E vorba de inaugurarea Centrului Cultural Romanați - ''La Tierra Tracia'' din El Ejido. Cotidianul ''IDEAL'' din Almeria (capitala regiunii) din data de 9 septembrie a dedicat evenimentului inaugural o pagină întreagă, titrând: ''La Associacion sociocultural Romanati inaugura su nuevo sede in El Ejido''. În articol se vorbește despre originalitatea acestui demers intercultural, ''realizada en colaboracion con la Union de Los Periodistas Profesionales de Rumania (n.r. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România) y la publicacion CERTITUDINEA''.
citeste tot >>

Peter Hurley, cunoscut promotor al satului românesc și al valorilor autentice țărănești, este un irlandez îndrăgostit de România. Legătura lui cu țara noastră a început în anul 1994, când s-a mutat în Bucureşti pentru a fonda o firmă de marketing. În 2003 a ajuns în Maramureş şi a fost cucerit de frumuseţea satului românesc şi a tradiţiilor regăsite în viaţa rurală din ţara noastră. În 2012 a mers pe jos de la Cimitirul Vesel din Săpânța până la Muzeul Țăranului Român din București, vreo 650 de kilometri în total. În urma acestei experienţe a scris o carte,
citeste tot >>

Emisiunea ''TREZEȘTE-TE, GHEORGHE TREZEȘTE-TE, IOANE!'' din 19.09.2019 de la 6 TV, realizată și moderată de Miron Manega. Invitații emisiunii sunt Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Români, Doru Dinu Glăvan, și Mihai Milca, vicepreședinte al aceleiași Uniuni. Tema emisiunii este ''Menirea și destinul jurnalistului român'' și este prilejuită de evenimentul ce urma să aibă loc la data de 26 septembrie, La Sala Radio din București, Gala Centenarului UZPR - cel mai important moment al anului centenar al Uniunii. Precizare: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a fost prima organizație a breslei jurnaliștilor (și prima organizație în general) constituită în România reîntregită. (la 11 ianuarie 1919).
citeste tot >>

N-a fost să fie. La ora la care scriu aceste rânduri, Cătălin Berenghi adunase peste 190.00 de semnături, dar sub 200.000, deci mult prea puține pentru a mai putea schimba ceva, chiar dacă au fost semnături PE BUNE. Totuși, dacă stăm să analizăm altfel, nu sunt chiar atât de puține. Cătălin Berenghi a intrat în competiție cu 3 săptămâni mai târziu, din motive de ''hărțuire'' politică: decizia juridică de recunoaștere a sa ca lider al Partidului DAC i-a venit după ce începuse demult campania de strângere a semnăturilor. Iar după ce, cu chiu, cu vai, a reușit să obțină autorizația pentru amplasarea corturilor, chiar în ziua aceea, Cătălin Berenghi a primit citație de la Poliția din Suceava, pentru un dosar în care el ar fi condus fără carnet. Ceea ce nu era adevărat, dar a trebuit să se ducă. A pierdut, pentru această diversiune electorală, încă o zi și o noapte.
citeste tot >>

MIHAI EMINESCU. Dezbinarea poporului român ● Apelul intelectualilor unguri către intelighenţia maghiară (noiembrie 1918) ● MIRCEA DOGARU. Secuii, urmaşii avarilor. Primele contacte cu românii ● DENIS BUICAN. ''Frântură de soare, spărtură de flaut'' ● NAGY ATTILA-MIHAI. Naționalismul maghiar e o catastrofă psihologică ● DAN PURIC Fericiți cei ce plâng...! ● PETRE PANDREA. Brâncuşi n-a fost un cioban incult din Carpaţi! ● TUDOR NEDELCEA. Democrația sacrilegiului: Iorga, Blaga, Eliade, Vulcănescu, Noica, Perpessicius, Papu, Ţuţea, Steindhart, Vatamaniuc, Buşulenga, Onicescu...? Niște ratați!
citeste tot >>