• Experimentul a ucis între 50 și 100 de milioane de oameni
• Vaccinul a fost realizat de Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York

Articol apărut în numărul 61 al revistei „CERTITUDINEA”

Se împlinesc, anul acesta 100 de ani de la încetarea pandemiei de gripă spaniolă, considerată cea mai tragică din istorie. Printr-o stranie coincidență, tocmai anul acesta (care marchează și centenarul Tratatului de la Trianon) a izbucnit o altă pandemie, ale cărei consecințe finale nu le cunoaștem: pandemia COVID 19. Conform informațiilor oficiale, gripa spaniolă (declanșată în 1918) a infectat aproximativ 500 de milioane de oameni în întreaga lume (o treime din populația planetei) și se estimează că a provocat moartea a 50-100 de milioane de oameni. Primele focare au apărut în Europa, Statele Unite și în anumite părți din Asia, dar virusul s-a răspândit rapid pe toată planeta. În România, a produs 100.000 de victime.

Așadar, cea mai tragică pandemie din istorie este considerată a fi gripa spaniolă din perioada 1918-1920. E posibil însă ca nu gripa, ci un vaccin experimental, aplicat pe soldații SUA, să fi ucis 50-100 milioane de oameni. Vaccin care, pentru a marca eșecul experimentului, a fost denumit „gripa spaniolă”. Cel puțin așa rezultă din dosarul ultrasecret al cazului, dat publicității de Kevin Barry, Președintele Fundației First Freedoms din Statele Unite. Publicăm și noi un fragment din analiza sa, publicată în studiul intitulat „Gripa spaniolă a fost provocată de un vaccin experimental aplicat pe soldații americani?” (Did a Vaccine Experiment on U.S. Soldiers Cause the “Spanish Flu”?)

Miron Manega

 „Gripa spaniolă” a ucis aproximativ 50-100 de milioane de oameni, în timpul unei pandemii din anii 1918-19. Dar dacă povestea care ni s-a spus despre această pandemie nu este adevărată?

Dar dacă, în schimb, infecția ucigașă nu a fost nici gripa, nici de origine spaniolă?

Documente  recent analizate dezvăluie că „gripa spaniolă” ar fi putut să fie un experiment cu vaccinuri militare, care a mers prost.

Privind retrospectiv, la aniversarea a 100 de ani de la sfârșitul primului război mondial, trebuie să cercetăm mai adânc, pentru a rezolva acest mister.

Mai multe victime decât războiul propriu-zis

Sumarul concluziilor:

•  Motivul pentru care tehnologia modernă nu a reușit să identifice tulpina de gripă ucigașă din această pandemie este pentru că nu gripa a fost ucigașul.
•  Mai mulți soldați au murit în timpul primului război mondial de această boală, decât de gloanțe.
•  Pandemia nu era gripă. Se estimează că 95% (sau mai mult) dintre decese au fost cauzate de pneumonie bacteriană, nu de virus gripal.
•  Pandemia nu era de origine spaniolă. Primele cazuri de pneumonie bacteriană din 1918 au apărut la o bază militară din Fort Riley, Kansas.
•  Din 21 ianuarie până în 4 iunie 1918, un vaccin experimental de meningită bacteriană, cultivat pe cai, de către Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York, a fost injectat în soldații de la Fort Riley.
•  În restul anului 1918, acești soldați – care trăiau adesea și călătoreau în condiții sanitare precare – au fost trimiși în Europa pentru a lupta, au răspândit bacterii la fiecare oprire dintre Kansas și tranșele de la frontierele Franței.
• Un studiu descrie soldați „cu infecții active, (care) aerosolizau bacteriile care le colonizau nasul și gâtul, în timp ce alții – adesea, din aceleași „spații de respirație” – au fost profund sensibili la invazia și diseminarea rapidă în plămânii lor a propriilor bacterii colonizatoare sau ale altora.
•  „Gripa spaniolă” a atacat oamenii sănătoși în primul rând. Gripa atacă mai ales persoanele în vârstă și pe cele imuno-compromise.
•  Când s-a încheiat primul război mondial, la 11 noiembrie 1918, soldații s-au întors în țările lor de origine și în avanposturile coloniale, răspândind pneumonia bacteriană ucigașă la nivel mondial.
•  În timpul primului război mondial, Institutul Rockefeller a trimis serul antimeningococic și în Anglia, Franța, Belgia, Italia și în alte țări, contribuind la răspândirea epidemiei la nivel mondial.
•  În timpul pandemiei din 1918-1919, așa-numita „gripă spaniolă” a ucis 50-100 de milioane de oameni, civili și soldați.

Mulți oameni nu-și dau seama că boala a ucis mult mai mulți soldați, ai tuturor combatanților, decât mitralierele sau gazul-muștar sau orice altceva asociat de obicei cu Primul Război Mondial [...].

În 1918, „influenza” sau gripa a fost un termen cuprinzător pentru o boală de origine necunoscută. Nu a avut semnificația specifică pe care o are astăzi.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, până la începutul secolului al XX-lea, New York a devenit gazda Institutului Rockefeller pentru Cercetări Medicale (acum Universitatea Rockefeller). Institutul este locul unde s-a născut industria farmaceutică modernă. Institutul a inaugurat multe dintre abordările pe care industria farmaceutică le utilizează astăzi, inclusiv prepararea serurilor de vaccin [...].

Boala nu a fost de origine spaniolă

În timp ce urmăream un episod al emisiunii „American Experience” (Experiența Americană) pe PBS, acum câteva luni, am fost surprins să aud că primele cazuri de „gripă spaniolă” au apărut la Fort Riley, Kansas, în 1918. Deci nu în Spania, așa cum credeam.

 M-am gândit: cum este posibil acest eveniment istoric important să fie atât de greșit etichetat cu 100 de ani în urmă și niciodată corectat?

Spania era una dintre puținele țări care nu au fost implicate în primul război mondial. Majoritatea țărilor implicate în război și-au cenzurat presa.

 Fără preocupări legate de cenzură, cele mai vechi declarații de presă ale numărului mare de persoane care au murit din cauza de bolii, au venit din Spania. Țările aflate în conflict nu au vrut să sperie în continuare trupele, așa că toți erau mulțumiți de țapul ispășitor din Spania. Soldaților din toate părțile li s-ar fi cerut să treacă pe pământul nimănui, sub focul mitralierei, care era și așa destul de înfricoșător, fără să mai știe că tranșeele erau terenul de răspândire a bolii.

 După o sută de ani, a trecut suficient de mult timp încât să renunțăm la „spaniolă” în toate discuțiile despre această pandemie. Dacă gripa a început la o bază militară americană din Kansas, atunci boala ar putea și ar trebui să fie denumită mai bine.

 Pentru a preveni dezastrele viitoare, SUA (și restul lumii) trebuie să analizeze cu atenție ceea ce a provocat pandemia.

 Este posibil ca unul dintre motivele pentru care gripa spaniolă nu a fost niciodată corectată este tocmai pentru că ajută la ascunderea originii pandemiei. Dacă originea pandemiei a implicat un experiment privind vaccinarea, asupra soldaților americani, atunci SUA ar putea prefera să o numească „gripă spaniolă” în locul „Bacteriilor de la Fort Riley din 1918” sau ceva similar.

Gripa spaniolă a început în locul în care s-a administrat acest vaccin bacterian experimental, devenind principalul suspect ca sursă a infecțiilor bacteriene ce au ucis atât de mulți oameni. Ar fi mult mai dificil să menținem mantra de marketing a „vaccinurilor care salvează vieți”, dacă un experiment cu vaccinuri provenind din Statele Unite, în timpul anilor de producție primitivă, a cauzat decesul a 50-100 de milioane de oameni. „Vaccinurile salvează vieți… cu excepția faptului că am ucis 50-100 de milioane de oameni în 1918-19” este un slogan de vânzări mult mai puțin eficient decât simplul „vaccinurile salvează vieți”.

Boala care a ucis atât de mulți oameni nu a fost gripă și nici virus  

La mijlocul anilor 2000 s-au discutat multe despre „pregătirea pentru pandemie”. Producătorii de vaccinuri împotriva gripei din Statele Unite au primit miliarde de dolari de la contribuabili, pentru a dezvolta vaccinuri, pentru a ne asigura că nu avem o altă „gripă” pandemică letală, ca în 1918-1919.

 Capitalizarea pe sintagma de gripă spaniolă i-a ajutat pe producătorii de vaccinuri să facă rost de cecuri de miliarde de dolari de la guverne, chiar dacă oamenii de știință au știut la acea vreme că pneumonia bacteriană a fost ucigașul real.

Nu este doar părerea mea că pneumonia bacteriană a fost adevăratul ucigaș - mii de autopsii confirmă acest fapt.

 Potrivit unui studiu al Institutului Național de Sănătate din 2008, pneumonia bacteriană a fost ucigașul în minim 92,7% din autopsiile examinate în anii 1918-19. A fost probabil mai mare de 92,7%.

Cercetătorii au analizat mai mult de 9.000 de autopsii și „nu au existat rezultate negative (bacteriene) ale culturii pulmonare”. Pneumococi sau streptococi s-au găsit în „164 din 167 de probe de țesut pulmonar” autopsiate. Aceasta înseamnă 98,2%. Bacteria a fost ucigașul.

 Care este originea pneumoniei bacteriene a „gripei spaniole” din 1918-1919?

Când Statele Unite au declarat război în aprilie 1917, industria farmaceutică incipientă a obținut ceva pe care nu l-au avut înainte – o mare cantitate de subiecți umani de test, sub forma primului proiect al armatei americane.

 Înainte de război, în 1917, armata americană era formată din 286.000 de bărbați. În timpul războiului din anii 1918-1919, număra 6.000.000 de bărbați, dintre care 2.000.000 au fost trimiși peste hotare. Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale a profitat de acest nou zăcământ de cobai umani, pentru a efectua experimente de vaccinare.

 Prezentăm succint principalele concluzii care decurg din „Raportul cu privire la vaccinarea antimeningită și observații asupra aglutininei în sângele purtătorilor cronici de meningococ de la Spitalul Bazei Fort Riley, Kansas”, redactat, la 20 iulie 1918, de Dr. Frederick L. Gates, de la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York  [...].

Între 21 ianuarie și 4 iunie 1918, dr. Gates raportează un experiment, în care soldaților li s-au administrat 3 doze de vaccin împotriva meningitei bacteriene. Cei care conduceau experimentul asupra soldaților nu au făcut decât să dozeze un ser vaccinal dezvoltat în cai.

 Regimul de vaccinare a fost conceput pentru a se folosi 3 doze. 4.792 de bărbați au primit prima doză, dar numai 4.257 au primit a doua doză (în scădere cu 11%) și doar 3702 au primit toate cele trei doze (în scădere cu 22,7%).

Un total de 1.090 de bărbați nu mai era acolo pentru a treia doză. Ce s-a întâmplat cu acești soldați? Au fost expediați în est cu trenul, din Kansas, pentru a urca pe o navă spre Europa? Au fost în spitalul Fort Riley? Raportul Dr. Gates nu ne spune.

 Un articol care însoțește emisiunea „American Experience”, pe care am urmărit-o, face ceva lumină despre ce ar putea fi cu acești 1.090 de oameni. Gates și-a început experimentele în ianuarie 1918.

 Până în luna martie a aceluiași an, „100 de bărbați, pe zi” intrau în infirmerie la Fort Riley [...].

Gates afirmă că mai mulți bărbați din experiment au avut simptome asemănătoare gripei: tuse, vărsături și diaree, după primirea vaccinului.

Aceste simptome au fost un dezastru pentru bărbații care trăiau în barăci, călătoreau pe trenuri până la coasta atlantică, navigau spre Europa și trăiau și se luptau în tranșee.

Condițiile nesanitare de la fiecare pas al călătoriei reprezintă un mediu ideal pentru răspândirea unei boli contagioase ca pneumonia bacteriană [...].

Potrivit lui Gates, ei au injectat în soldați doze aleatoare dintr-un vaccin experimental contra meningitei bacteriene. Ulterior, unii dintre soldați aveau simptome care „simulează” meningita, dar dr. Gates avansează afirmația fantastică că nu era meningită reală.

Soldații au dezvoltat simptome asemănătoare gripei. Meningita bacteriană, atunci și acum, este cunoscută că mimează simptome asemănătoare gripei.

             Cum s-a răspândit atât de rapid „gripa spaniolă”?

Există un element al unei furtuni perfecte, în modul în care se răspândesc bacteriile lui Gates. Primul război mondial s-a încheiat la numai 10 luni după primele injecții.

Din nefericire pentru cei 50-100 de milioane care au murit, acei soldați injectați cu bacterii cultivate pe cai s-au mișcat repede în aceste 10 luni [...].

De trei ori, în raportul său cu privire la experimentul vaccinal de la Fort Riley, dr. Gates afirmă că unii soldați au avut o „reacție severă”, indicând o susceptibilitate individuală neobișnuită la vaccin, care i-a ucis doar pe cei care i-a ucis doar pe cei care aveau o asemenea susceptibilitate. Cei care s-au îmbolnăvit și au supraviețuit, au devenit „adulți-nor” (purtători), care au răspândit bacteriile la alții, ceea ce a creat mai mulți „adulți-nor”, răspândindu-se astfel în alte locuri, unde a ucis susceptibilii, repetând ciclul până când nu mai erau condiții de război și nu mai existau milioane de soldați să se experimenteze.

Scorul deceselor în trupele americane a fost enorm și este bine documentat [...]. Rezultă destul de clar că „gripa spaniolă” a fost, de fapt, un  ser experimental antimeningococic realizat pe cai și injectat în soldați care intrau în condițiile de viață aglomerate și lipsite de igienă ale războiului…

Întrebare care se pune e următoarea: este serul bacterian făcut pe cai, de la Institutul Rockefeller, care a fost injectat în soldați americani și distribuit în numeroase alte țări, responsabil de uciderea a 50-100 de milioane de persoane prin infecții pulmonare bacteriene, în 1918-19? Evidentt, da.

Institutul spune că a distribuit serul bacterian în Anglia, Franța, Belgia, Italia și în alte țări, în timpul primului război mondial. Nu se știe suficient cum aceste țări au experimentat pe soldații lor.

Sper că cercetătorii independenți vor examina sincer aceste întrebări.

Drumul spre iad este pavat cu intenții bune

Nu cred că cineva implicat în aceste experimente vaccinale încearca să facă rău cuiva.

Unii vor vedea numele de Rockefeller și vor țipa ”Iluminati!”. Sau ”triați turma!”

Nu cred că asta s-a întâmplat.

Cred că vanitatea medicală obișnuită este cea responsabilă – doctorii  „se joacă de-a Dumnezeu”, gândindu-se că pot îmblânzi natura, fără a crea probleme neprevăzute.

Despre mândria medicală, nu cred că situația s-a schimbat semnificativ în ultimii 100 de ani. 

Surse: cersipamantromanesc.wordpress.com, freepress.org, watchdog10-17.net, vaccineimpact.com, lewrockwell.com, ro.scribd.com, ageofautism.com, ecoterra.info, crushlimbraw.blogspot.com, ncbi.nlm.nih.gov