Articol preluat din CERTITUDINEA Nr. 81

Când apele se umflă, ies deasupra gunoaiele. Criza medicală scoate acum în evidență inimaginabila incompetență a unui minister „Dandanache”, „mai prost ca Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”. Adică, parafrazându-l pe Caragiale, mai prost decât Dăncilă și mai canalie decât Băsescu. În privința sistemului public de sănătate, pe fond situația are aceiași parametri, adică lăcomia, corupția, incompetența ministerului aferent, numai că pandemia le-a grăbit identificarea, ca un fel de test PCR, ca să facem analogie cu un reper actual.

Situația gravă din spitale, soldată cu incendii și morți, te duce, evident, cu gândul la incendiul de la Colectiv, când „a fost nevoie să moară oameni” ca să cadă un guvern. Atunci a căzut un guvern pentru un incendiu într-un club privat. Acum incendiile se țin lanț în spitale. Dar, atenție, în spitalele publice, adică cele aflate în subordinea Guvernului! Iar guvenul nici nu cade, nici nu rezolvă situația. Nici măcar ministerul Sănătății, condus de un economist fără diplomă. Iar oamenii continuă să moară. Și vor continua, probabil, căci cauzele incendiilor sunt „conservate” cu grijă. Iar una dintre ele este infrastructura electrică neadaptată la suprasarcina determinată de aparatura nouă cu care au fost dotate spitalele. O altă cauză, extrem de periculoasă, este oxigenul din secțiile de ATI, care poate provoca oricând un incendiu, pentru că spitalele nu sunt dotate cu aparate de măsurare a nivelului de oxigen din spațiile închise (cum sunt cele din galeriile de mină, de exemplu). În aceste condiții, incendiul poate fi declanșat chiar de o scânteie produsă de încărcătura electrostatică  a echipamente anticovid de plastic ale cadrelor medicale.

Și totuși, nimeni nu ia nicio măsură. Se mențin intenționat, haosul și pericolul din spitale parcă pentru a obține consensul public că sistemul public de sănătate trebuie… privatizat!

„Proiectul” e vechi și a intrat în derulare încă din 1999, când lui Adrian Năstase i s-a pus pata ape cele 7 miliarde de euro care se colectau prin CASS. Sumă grasă și frumoasă, de care nu se putea atinge nimeni, pentru că aparținea exclusiv spitalelor publice, pentru asigurarea serviciilor de sănătate ale populației… Aici trebuie făcută o precizare: sistemul public de sănătate nu e bugetar, cum este, de pildă, sistemul de educație, în care se alocă în fiecare an bani de la buget. Sistemul public de sănătate (conform Legii Spitalelor) se autofinanțează iar una dintre sursele de autofinanțare este CASS-ul. Ei, bine, pentru ca Guvernul (sau guvernanții) să aibă acces la cele 7 miliarde, în 2002 s-a promulgat Legea bugetului general consolidat, prin care fondurile CASS-ului au fost băgate la „sacul mare” al bugetului. Astfel, guvernul a putut să-și ia din acești bani cât avea nevoie (nevoi obiective, evident, cum ar fi campanile electorale și altele de genul ăsta), iar restul a fost distribuit, în ordinea priorităților, după cum urmează: rețelelor de farmacii private (străine), spitalelor private și, „ultimul pe listă”, sistemului public de sănătate. Adică exact cel prin care s-a constituit și căruia îi era destinat fondul CASS. „Repartiția” banilor s-a făcut (și se face) prin sistemul de decontare. În această situație, cu doar 40% din fondurile CASS (cam atâta mai rămânea pentru spitalele de stat), sistemul public de sănătate s-a degradat, iar cadrele medicale au început să plece din țară.

Loviturile de grație au fost date de industria farmaceutică transnațională prin managerii și doctorii spitalelor de stat. Nu intru în amănunte, se cunoaște tehnica achizițiilor și a „rețetelor dedicate”. Cei peste 3.000 de medici români sponsorizați de Pfizer nu reprezintă decât o palidă ilustrare a unei „infecții” generalizate la nivelul întregului sistem… Și uite așa s-a ivit „necesitatea” privatizării spitalelor publice, proiect atât de drag fostului președinte Băsescu. Aici a intrat în ecuație mass-media, care vânează non-stop neregulile din spitalele publice, dar nu scoate un cuvânt despre ce se întâmplă în cele private. Păi, nu, pentru că le strică imaginea. Dar știe cineva că moartea lui Adrian Pintea a fost provocată de o intervenție chirurgicală (pentru implant dentar) făcută la o clinică privată? Nu știe. Știe, în schimb că a murit la Spitalul Colentina, căci doar atât a scris presa! Sau: știe cineva că poetul Cezar Ivănescu a fost operat la o clinică privată din Bacău, înainte de a ajunge la Spitalul Județean? Nu, pentru că presa a scris doar de spitalul Județean, de la care i s-a tras moartea...

La tot acest proces de dezintegrare a sistemului public de sănătate se adaugă rețeaua spitalelor CFR, de care Cătălin Drulă, actualul ministru al Transporturilor, vrea să se debaraseze urgent, transferându-le la Ministerul Sănătății. S-a mai făcut asta iar rezultatul a fost dezastruos: după ce le-a preluat, ministerul Sănătății le-a dat primăriilor, iar primăriile au zis că nu le pot întreține. Au fost „repatriate” în cele din urmă, grație „războiului” cu sistemul, dus de Uniunea Sindicatelor din Spitalele CFR, singura „baricadă” pe care miniștrii transporturilor n-au reușit s-o dărâme. Ba, mai mult, toți cei care s-au atins de aceste spitale au pățit tot felul de chestii (Relu Fenechiu a intrat la pușcărie, Valentin Preda a fost ridicat cu cătușele de la minister etc.).

Cătălin Drulă (nume predestinat unei rime nefericite) n-a fost, se pare, informat despre aceste „antecedente”, ca să nu mai vorbim că habar n-are despre rolul și rostul spitalelor din sistemul feroviar. Acestea au apărut ca o necesitate distinctă a CFR, datorită specificităţii complexe a acestui domeniu economic şi social (Ex. comisiile teritoriale şi comisia centrală de siguranţa circulaţiei, parte componentă majoră a siguranţei cetăţeanului). Un caz similar este cel al spitalelor militare, care constituie o suprastructură specifică a Armatei Române, impusă de un regim profesional distinct. Iar CFR-ul a fost considerat dintotdeauna „a doua armată a ţării”.

Dar ce să-i ceri unui ministru al Transporturilor (presimt că nu pentru multă vreme) care nu știe nici câte spitale are în subordine? A declarat că vrea să cedeze Ministerului Sănătății toate cele 18 spitale. Păi sunt 15, domnule Drulă, cine v-a făcut ministru? Știu, de fapt: cei care l-au făcut ministru și pe Vlad Voiculescu. Și care vor, cu orice preț, să pună mâna pe TOATE fondurile CASS. Și să să privatizeze spitalele publice.