• „Nu există un alt șefal vreunei Academii din UE care să aibă un astfel de discurs”

Articol apărut în numărul 70 al revistei „CERTITUDINEA”

În 2018 a apărut, la Editura Litera, sub semnătura actualului președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop,  și a profesorului Ioan Bolovan, volumul 10 al cărții „Marea istorie ilustrată a României şi a Republicii Moldova”.

În urma acestei apariții, alexandru florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, i-a trimis Președintelui Academiei o scrisoare interinstituțională (pe care ulterior a făcut-o publică), în care le reproșează autorilor că au deformat istoria prin minimalizarea ororilor Holocaustului în România. Recent, într-un interviu acordat postului de radio „Europa Liberă”, își explică și nuanțează gestul. Iată câtevafragmente din declarațiile sale:

„Această scrisoare […] menționează erorile istorice care sunt în acel volumr eferitoare la atrocitățile care au avut loc în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Domnul Pop a răspuns că nu este autorul acelui capitol, ci doar coordonatorul volumului. A apărut, însă, o a doua ediție, în care s-au menținut unele erori istorice, pentru că este vorba despre minimalizarea Holocaustului.

Au mai fost asemenea manifestări în istoriografia românească, nu știu dacă este o tendință sau o școală de gândire, dar acest volum coordonat de domnii profesori academicieni Pop ș iBolovan este ultima apariție editorial pe care o cunoaștem în care se minimalizează tragedia evreilor din România. Orice carte exprimă opinia autorului, aici este vorba despre un volum cu doi editori coordonatori, care ar fi trebuit să stăpânească întreg conținutul și să și-l asume. Nu înseamnă că dacă ești coordinator strange acolo cu fărașul orice și nu ești responsabil […].

[Cartea are] un punct de vedere deformator. Nu se neagă faptul că evreii au fost omorâți în secolul trecut, dar sunt unele aspect acolo care reduc intensitatea tragediei. Din 1990 până astăzi, această minimalizare se întâlnește și în alte lucrări de istorie, aceasta este doar ultima pe care o cunoaștem. Nu inventariem tot ce se publică. Această carte, coordonată de actualul președinte al Academiei și de profesorul Bolovan este foarte interesantă pentru că pune accentual pe imagine, unele sunt mai mari, în mod voit, altele mai mici. Este un volum de popularizare a istoriei, deci poate ajunge în mâinile cititorilor neavizați, de unde oamenii își pot extrage ceea ce ei cred că ar fi informația primarăr eală. De aceea am făcut public scrisoarea, pentru a trage un semnal de alarmă, că anumite informații nu sunt corecte și nu cred că există informații istoriografice care să dezmintă Raportul Wiesel.

Nu există un alt șef al vreunei Academii din UE care să aibă un astfel de discurs. În România, Academia este contraponderea publică a sistemului educațional și cultural. Academia are statut de minister public și promovează o serie de politici culturale, care sunt oficiale. Sunt, spre exemplu, acțiuni ale magistraților sau ale diferitelor instituții care se adresează Academiei pentru a cere unpunct de vedere, inclusive în ceea ce privește contextualizări istorice. Academia este, deci, ca medicul care pune un diagnostic […].

Recunoașterea Holocaustului, adoptarea unor atitudini adecvate față de victimele Holocaustului reprezintă o component importantă a civismului. De aceea Institutul Elie Wiesel reacționează de câte ori observă derapaje prin comunicate de presă, prin dialog instituțional sau, uneori, prin plângeri penale pe baza Ordonanței de urgență nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii”.