Articol apărut în numărul 8 al revistei „CERTITUDINEA” 

Sociol ogul Horváth István, directorul instituției naționale a cercetării problemelor minorităților din Cluj, consideră că s-a generaliza  t în România antimaghiarismul! Foarte interesant e că el  amintește, printre „antimaghiarisme”, și faptul că, în județul Covasna, Protecți  a Consumatorului a amendat un magazin că nu etichetează marfa corespunzător pe raft, întâi în limba română, apoi în maghiară.

Sau  cazul unui supermarket cu sediul la Odorheiul Secuiesc, care a fost amendat pentru etichetare exclusiv în limba maghiară! El consideră, cu alte cuvinte, că aplicarea legii este un act antimaghiar! Cred că e vorba de o sensibilitate mult prea excesivă! Fapt  ul de a fi nemulțumit că, după limba oficială, limba maghiară are, totuși, drepturi indubitabile, este dovada unui naționalism exagerat!

Horváth apreci  ază ca fiind antimaghiarism și faptul că românii consideră excesive drepturile revendicate de unguri și secui! Dar nu cumva tocmai o astfel de atitudine revendicativă încurajează excesul?!
Se consideră antimaghiarism chiar și faptul că presă română a comentat refuzul echipei de fotbal Sepsi OSK de a cânta Imnul României! Eu cred că acest refuz este o insultă gravă față de țară! Și e gravă pentru că cel mai sfânt simbol al unei țări este imnul țării! Iar această insultă mută, oare ce mesaj are către români?! E mesajul refuzului față de tot ce este românesc, căci imnul include în el, simbolic, totalitatea neamului! Un popor primitor, care se simte refuzat în propria țară, este obligat, iată, de o minortate, să și tacă! Adică românii, refuzați în propria țară, trebuie să accepte și cenzură din partea unui minorități, că să nu fie ei acuzați de antimaghiarism? Iar la urmă tot romanul să iasă vinovat?

Un alt lucru pe care domnul Horváth îl consideră, de asemenea, antimaghiarism, este că s-au înmulțit în presă aluziile și referințele la crimele ungurilor. De pildă faptul că acuma au început să se cerceteze crimele armatei lui Horthy în Rusia, Ucraina și Bielorusia, unde, în urmă investigațiilor, s-a descoperit un număr de 100.000 civili omorâți. Număr care, după părerea cercetătorilor, ar reprezenta doar vârful aisbergului.

Afirmațiile domnuluimi Horváth îmi amintesc de cenzura de pe la începuturile comunismului, când falsă prietenie între popoare a acoperit cu un văl de uitare crimele din timpul războiului. Din păcate, ungurii și secuii consideră că a refuza tot ce este românesc este corect și just, fiind formă lor de apărare a identității!

Mi se pare însă că acele cercetări confirmă excesele naționalismului secuiesc și maghiar, susținut și de neohorthysmul guvernului Orbán! Unii, mai rigizi, consideră că acest comportament reprezintă - ceea ce eu nu cred - efectul nemijlocit al intervenției Ungariei în România. Nu cred, dar merită verificat.