Articol apărut în numărul 53 al revistei „CERTITUDINEA”

Dacă mai aveam vreo umbră de îndoială despre cum și pentru cine e organizat acest stat numit România, acum nu mai am. Nicăieri, în niciuna dintre structurile puterii, nu mai avem români, decât cu numele. Guvern, Parlament, Președinție? Cred că nu mai este nimic de spus decât să repet unul și același lucru: sunt cu toții niște vânzători și trădători de țară. Serviciile? Lașitatea întruchipată. În afară de cei din conducere, care sunt, de fapt, în slujba altor servicii, din est, din vest sau de peste ocean, toți ceilalți sunt niște roboți fără conștiință, agățați de scaunele lor mizere, unde sunt plătiți condiționat. Iar condiția este să-și trădeze țara.

Justiția? Nu există. Iar dacă există ea este îndreptată împotriva noastră. Pentru Justiție nu actul de dreptate e ținta, ci acoperirea și protejarea vinovaților. Cu cât sunt aceștia mai bogați sau mai puternici, cu atât sunt mai protejați. De la Justiție pornesc toate celelalte crime împotriva poporului român. Vi se pare prea dur cuvântul „crime”? Dar ia gândiți-vă: vi se pare normal să-ți ia foc apartamentul, în timp ce ești plecat? Pompierii pe care i-am găsit în fața locuinței, când am venit și am găsit apartamentul în flăcări, mi-au spus așa: „N-aveați decât un bec în locuință, fumător nu sunteți și nici nu erați acasă. Aici e mână criminală”. N-am spus-o eu, au spus-o ei.

Sau, ce credeți, e normal să ți se blocheze, în mers, șase mașini în cinci zile, riscând de fiecare dată un accident mortal? Dacă dumneavoastră le considerați întâmplări sau coincidențe, eu nu-mi mai pot permite această naivitate. Voi reveni cu nume, prenume și date precise. Până atunci, rețineți: suntem într-o țară ocupată în care instituțiile statului lucrează exclusiv în favoarea ocupanților. Nu așteptați dreptate decât de la Dumnezeu! Dar cei care puteți lupta, luptați! Celorlalți, condoleanțele mele.