Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Pacea de la Buftea. România îngenunchiată, Dobrogea pierdută

Data publicarii: 10.03.2020 10:25:00

Articol apărut în numărul 8 al revistei „CERTITUDINEA”

 

Caricatură franceză de epocă: Kaiserul german, cu piciorul pe cadavrul unui rus (Rusia), ameninţă cu un pumnal o femeie (România), ca să semneze tratatul de pace

 

În fața presiunilor germane, România, abandonată de aliați, nu prea avea de ales. Regele Ferdinand a făcut apel la generalul Averescu pentru formarea unui nou guvern, capabil să poarte tratativele de pace. Discuţiile începute la Buftea au relevat duritatea condiţiilor impuse României, căreia i se cerea cedarea Dobrogei, rectificarea frontierei cu Austro-Ungaria şi concesii economice. Nemții urmăreua chiar să-l înlocuiască pe Regele Ferdinand (care declarase război fostei sale patrii) cu o persoană impusă de interesele germane. Din fericire, acestea nu erau și interesele Austriei, care voia atragerea lui Ferdinand în orbita unui imperiu austriac federalizat şi susținea păstrarea acestuia la cârma României. Bulgaria făcea și ea presiuni asupra aliaţilor săi pentru a obţine toată Dobrogea.

 

La 20 februarie/5 martie 1918 s-au semnat preliminariile de pace de către miniştrii de externe ai Puterilor Centrale şi ai aliaţilor lor: Kühlmann, Czemin, dr. Momcilov, Talaat-paşa şi C. Argetoianu din partea României. Textul care stabilea Pacea de la Buftea era următorul:

 

„Pacea de la Buftea

Însufleţiţi de dorinţa comună de a pune capăt stării de război dintre Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia, pe de o parte, şi România, pe de altă parte, şi pentru a restabili starea de pace, subsemnaţii, adică: secretarul de stat de la departamentul Externelor, consilierul intim imperial d. Richard von Kühlmann, ca împuternicit al Germaniei, ministrul Casei imperiale şi regale şi ministrul Afacerilor Externe al Maiestăţii Sale imperiale şi regale apostolice, consilierul intim contele Ottokar von Czernin, von şi zu Chudernitz, ca împuternicit al Austro-Ungariei, vicepreşedintele Sobraniei, dr. Momcilov, ca împuternicit al Bulgariei, Alteţa Sa Marele Vizir Talaat-Paşa, ca împuternicit al Turciei, pe de o parte, şi Constantin Argetoianu, ca împuternicit al României, pe de altă parte, după ce am examinat documentele de împuternicire, am căzut de acord că, după ce convenţia de armistiţiu semnată la Focşani în ziua de 9 decembrie 1917 a fost denunţată la 2 martie 1918 şi expirată la 5 martie 1918, ora 12 amiază, acest armistiţiu va mai continua patrusprezece zile cu începere de la 5 martie 1918, cu un drept de denunţare în termen de trei zile. Între subsemnaţii s-a obţinut deplin acord ca în intervalul acestui spaţiu de timp să se încheie pacea definitivă pe baza următoarelor puncte:

  1. România cedează Puterilor Centrale Dobrogea până la Dunăre.
  2. Puterile Centrale vor purta grija pentru menţinerea căii comerciale pentru România prin Constanţa spre Marea Neagră.
  3. Rectificările de frontieră cerute de Austro-Ungaria pe graniţa austro-ungară sunt admise în principiu de România.
  4. De asemenea se admit în principiu măsurile corespunzătoare situaţiei pe domeniul economic.
  5. Guvernul român se obligă să demobilizeze imediat cel puţin opt divizii ale armatei române. Executarea demobilizării se va efectua în comun de către comandamentul suprem al grupei de armate Mackensen şi comandamentul suprem al armatei române. De îndată ce pacea dintre Rusia şi România va fi restabilită, se vor demobiliza şi celelalte părţi ale armatei române, atâta timp cât nu vor fi necesare pentru serviciul de siguranţă pe graniţa ruso-română.
  6. Trupele române vor evacua imediat teritoriul Monarhiei Austro-Ungare ocupat de ele.
  7. Guvernul român se obligă să sprijine din punct de vedere tehnic al căilor ferate transportul trupelor Puterilor Centrale prin Moldova şi Basarabia spre Odessa.
  8. Se va asigura repatrierea ofiţerilor misiunilor militare ale Înţelegerii în cel mai scurt timp posibil, prin teritoriul Puterilor Centrale.

Tratatul va intra imediat în vigoare”.

 

 

Cele 9 puncte ale tratatului ilustrau începutul punerii în aplicare a politicii de extindere a dualismului în Balcani, prin include­rea statelor din această zonă în graniţele Imperiului Austro-Ungar. Pentru România, situaţia ar fi fost şi mai dură, deoarece prin pierderea Dobrogei şi ocuparea ei de Bulgaria, statul român era ameninţat cu dispariţia, prin împărţirea lui între Puterile Centrale şi Bulgaria.

 

Preliminariile păcii semnate la Buftea au fost urmate de tratatul de pace final de la 24 aprilie/7 mai 1918, la palatul Cotroceni din București, semnatarii din partea României fiind Alexandru Marghiloman, prim-ministru, Constantin C. Arion, ministru de externe, Mihail N. Burghele, ministru plenipotențiar, Ion N. Papiniu, ministru plenipotențiar.

 

Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României (la 15/28 iunie 1918 de Camera Deputaților, iar la 21 iunie/4 iulie 1918 de către Senat), dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României, Ferdinand I. Dispozițiile sale au funcționat timp de șase luni, iar când Puterile Centrale au început să dea, la rândul lor, în octombrie 1918, semne de epuizare, înțelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluând ostilitățile împotriva lor, cu ajutorul armatei franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Aceasta a condus la Marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populație majoritară românească au intrat în componența României.

 

Surse: Wikipedia.org, Voceaconstantei.ro

 

 

Afisari: 2029
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter