Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Întrucât, din motive pe care nu le analizez acum, utilizarea acestui site îmi este blocată (nu mai am acces la modulul de administrare), am deschis o altă platformă, mai bine protejată, pe domeniul certitudinea.com. Site-ul de față, certitudinea.ro, rămâne în continuare funcțional, dar numai ca o arhivă a certitudinea.com. Așadar, postările noi le puteți urmări, de acum, pe site-ul certitudinea.com.
MIRON MANEGA – Ispravnic de concept

De ce au românii feţe de criminali în actele de identitate

Data publicarii: 19.06.2011 18:45:00

- Bună ziua!
- Mda!
- Tot aici se fac buletinele? Ce acte trebuie pentru preschimbare?
- Cartea de identitate. Vedeţi pe perete.
 

Intru în camera cu pricina. Constat că nimic nu s-a schimbat în cei zece ani de când n-am mai călcat pe aici. Cred că nici afişajul. Dau peste avizierul cu pricina şi dau peste ce trebuie pentru cei care îşi fac prima carte de identitate, pentru cei care au pierdut actul de identitate sau l-au deteriorat (foc, inundaţii, cutremure etc. etc.). Nu găsesc varianta cu preschimbarea în urma expirării termenului de valabilitate. Mă lămureşte o doamnă durdulie, că sunt necesare aceleaşi acte ca la pierdere, deteriorare. Speram ca procedurile să fie mai simple. Asta e!
Acasă, găsesc toate actele, mai puţin pe cele ale casei. Pusesem dosarul undeva într-un loc special, la diverse indicaţii preţioase!?
 

Seară mi-am petrecut-o căutând prin locuri demult necercetate. De două-trei-patru... ori prin fiecare colţişor. Nici urmă de dosar. Mă dau bătut şi, spre miezul nopţii, fac o baie fierbinte. În cadă, recapitulez locurile posibile ale depozitării dosarului. Dacă ar fi fost un pistol, îl îngropam în zid şi precis ţineam minte unde, dar aşa!... Ies din baie şi, ca în neuitatul serial Twin Pix, îmi plec ochii spre partea de jos a minibibliotecii din spatele uşii biroului-dormitor semipersonal şi - ce văd? Dosarul!...
 

Cum aparţin de Secţia 9 (!) Poliţie, mă prezint dimineaţă, nedormit, cu toate actele menţionate. Erau, deja, vreo şapte persoane. Până la ora deschiderii se mai adună vreo zece... Intru.
- Dumneavoastră? mă întreabă, din priviri, o tânără comisar, de credeam că retrăiesc Tânăra gardă.
- Am venit să preschimb cartea de identitate.
- De ce? Văd că expiră abia în septembrie?
- Plec într-o excursie şi procedurile...
- Mda! Actele... bun, bun, bun... actul casei? Şi-mi aruncă o privire triumfătoare.
- Uitaţi, am luat tot dosarul. N-am ştiut care vă trebuie.
 

Scot dosarul din geantă. Se lasă o linişte adâncă. Simt, brusc, cum neuronul se încarcă cu energie negativă... Sunt fulgerat şi mi se arată actul cu pricina.
- Ăsta e!
- Mulţumesc. Am să ţin minte.
- Trebuie copii după acte.
- Păi, nu aveţi originalele ?
 

Încerc, timid, să-i explic că e vorba de o banală preschimbare şi nu pierdere, foc, inundaţie, neglijenţă. Că dosarul e deja constituit. Poate e deja scanat în baza de date. Alte fulgere.
- Da’ aici nu aveţi un scaner, un copiator?...
Cod roşu! Iau frumuşel actele şi zbor afară. Îmi rotesc ochii prin curte. În zadar. Cineva mi-arată direcţia peste drum. Circulaţie ca la balamuc. Trec, neregulamentar, şoseaua. Doar e pe Pantelimon. Intru într-un minimarket. Întreb. Primesc o altă direcţie.
- Vă trebuie pe ambele feţe?...
Inspirat, zic da. Parcă era vorbit cu d-ra comisar. Revin. Intru fără să mai stau la coadă.
- V-am spus EU să intraţi?
- Da! Aşa aţi spus când am plecat să copiez actele solicitate. Să nu mai stau la coadă.
- Aşteptaţi afară! Trebuie să-l pozez pe domnul.
Iese domnul. Cam verde la faţă.
- Hai, intraţi! îmi spune o doamnă.
- Păi, nu mi-a spus d-ra comisar!?!... Nu trebuie să aştept să-mi spună ?...
 

Intru. Verifică atent copiile. Şi pe faţă, şi pe verso. Să nu fi greşit, cumva, copiatorul. Nu te joci cu tehnologia asta! Una-două îţi modifică datele!
- Staţi jos! Nu acolo! Aici! În faţa mea. Aşa! Ţineţi ochii deschişi! Nu respiraţi! Acum facem poza. Spatele lipit de scaun! Drepţi.
Mă ridic.
- Nu, spatele drept. Nu clipiţi! Încă odată. Bine! Puteţi pleca. Veniţi pe...
 

N-am mai auzit restul. Deja, mintea lucra febril la o metodă sofisticată de eliminare a frumoasei d-re Comisar. „Ce tâmpit ai fost că ai dat Kalajnikovul înapoi după Revoluţie!” îmi şoptea celălalt. Vă dezvălui un mic secret. Am mai auzit vocea asta de câteva ori în ultimele decenii !
Concluzie. Ce se holbau la mine, pe la graniţe, şi-mi băgau cartea de identitate/paşaportul prin tot felul de scanere (şi ai lor, dar mai ales ai noştri!), dar să vezi de-acum înainte! Numai părul alb, apărut după luarea noului act, cu 666, ar putea să le dea de gândit...

Afisari: 2094
Autor: Sergiu Găbureac
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ... (Jun, Mon 20, 2011 / 13:26)
Hahaha!Asta e Romania care le ocupa romanilor tot timpul.
Exceptional articol!... Cred ca voi rade toata ziua; am sa povestesc tuturor ce am citit aici.
Grozava idee ati avut sa scrieti acest articol.
Din nou: excelent!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter