Marea problemă cu Horia Roman Patapievici nu este nici de ordin juridic, nici financiară, nici administrativă. Este o problemă morală şi de principiu.

În urmă cu câţiva ani, i-am solicitat o declaraţie pe tema incompatibilităţii profunde dintre om şi funcţie. “Domnule Patapievici – l-am întrebat – nu vi se pare o impostură faptul că, prin funcţia pe care o deţineţi, trebuie să promovaţi aceleaşi valori pe care le-aţi contestat în Politice”? S-a enervat şi mi-a spus că e sătul de aceste întrebări gen “România Mare” şi că mai bine aş pune mâna să-i citesc cărţie. “Păi, v-am citit, de aceea mi-am şi permis o asemenea întrebare” – i-am replicat.

În final nu mi-a mai dat nicio declaraţie, ceea ce m-a legitimat să trag singur concluzia. Iar concluzia mea a fost aceea că, prin ororile proferate în Politice, H.R. Patapievici n-a făcut decît să perpetueze imaginea pe care o vedea zilnic în oglindă. Ceea ce - nu-i aşa? – îi mai atenuează din impostură.

Problema este, am aflat mai târziu, că ceea ce a promovat directorul ICR, prin acţiunile filialelor din străinătate, era cu adevărat de nivelul insuportabilelor calificative adresate de el istoriei şi culturii romîne. Deci, da, acele acţiuni ale lui Patapievici la New York şi din alte oraşe ale lumii, meritau cuvintele aceluiaşi Patapievici din Politice.

Şi nu pentru că aş respinge ab iniţio experimentul cultural şi iconoclasmul, inclusiv în forma sacrilegiului pornografic pe care ICR l-a promovat. Orice om este liber să experimenteze orice, dar nu pe banii mei! Rostul Institutului Cultural Romîn era să pună în circulaţie valorile confirmate ale culturii şi civilizaţiei romîneşti, valori pe care lumea NU LE CUNOAŞTE. Eu, contribuabilul, am pretenţia, de la institutul pe care-l subvenţionez, ca acesta să promoveze valorile poporului din care fac parte, că de-aia plătesc! Fidias, Rembrandt, Michelangelo, Rodin, Kafka, Shakespeare sunt repere spirituale care fixează în conştiinţa umanităţii rangul cultural al ţărilor din care provin. În ceea ce ne priveşte, la scară mondială, nici măcar nu se ştie că Brâncuşi a fost român. Aici ar fi fost multe de făcut, pentru că lista e mare şi începe cu Eminescu. Or, despre Eminescu, părerea lui Patapievici a fost foarte clar exprimată (“cadavrul din debara”).

Dincolo de aceste consideraţii oarecum speculative, Horia Roman Patapievici este chiar un impostor dovedit (un impostor cu papion, care-l evocă, din păcate caricatural, pe Ion Raţiu). Şi el, şi colegul său de la GDS, Sorin Antohi, au fost denunţaţi de laureata Nobel, Herta Muller, că au beneficiat de burse post-doctorale fără să fie doctori. Institutul pentru Studii Avansate Wissenschaftskolleg zu Berlin le-a şters celor doi impostori titlurile de doctori închipuiţi de pe site-ul instituţiei.

Şi totuşi, HRP a primit, în cursul lunii martie, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara. Este déjà un lanţ de imposturi, care ar trebui să înceteze.

Sursă: Pagina Politică