Tema De Gandire

Este povestea a doi prieteni care, la un moment dat, s-au certat. Unul dintre ei l-a lovit pe celălalt peste faţă. Fără a scoate un cuvânt, cel lovit a scris pe nisip: ''Astăzi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste faţă''...
citeste tot >>

De ce nu puneţi şi pe râs impozit/ Şi birul progresiv pe sărăcie?/ De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?/ Impozitaţi şi vântul ce adie!// Ar fi păcat să ezitaţi în crima/ De-a confisca şi sângele din vine,/ Continuaţi prăpădul cu ardoare/ Şi răul ce vă face-atât de bine!
citeste tot >>

Regizorul Ioan Cărmăzan are despre Adam Puslojici următoarea viziune: ''El a fost locomotiva» «trenului Nichita». Trenul avea vagoane multe, care însemnau poezia lui Nichita, prietenii, întîmplările, tot. Locomotiva făcea tot timpul drumul între Belgrad şi Bucureşti. Disperarea lui Puslojici e că au dispărut vagoanele acelea îngrozitoare - trenul Nichita, iar el a rămas aceeaşi locomotivă. L-a iubit atît de tare pe Nichita, a trăit atît de intens în şi pentru Nichita, încît eu îl simt şi acum dezorientat. Cred că Puslojici şi-a pierdut sensul existenţei''.
citeste tot >>

Firea omenească este complicată şi paradoxală. Mentalitatea unei societăţi sau chiar a unei civilizaţii se constituie din elemente aproape insondabile, pe care suntem tentaţi să le ignorăm. Civilizaţia islamică, de pildă, impune ca femeia să poarte văl, iar noi condamnăm aceasta ca pe o mare încălcare a drepturilor femeii. Atitudinea este, fără îndoială, justă, dar ea face abstracţie de coordonatele unei civilizaţii foarte vechi care, la un moment dat, a deţinut supremaţia şi chiar a fost determinantă pentru alte culturi.
citeste tot >>

Se cuvine de asemenea pornită cercetarea asupra contingentului mare de evrei care în mod deliberat şi deschis au sabotat în fapt proiectul sionist şi şi-au afirmat loialitatea faţă de români şi disponibilitatea de a duce o viaţă normală, statornicită în acest spaţiu, evrei sincer deschişi ideii de normalitate în relaţiile dintre oameni şi popoare. Aceşti evrei şi-au luat şi numele de evrei pământeni, au avut şi un partid care a trimis reprezentanţi în Parlament. Au dispărut din păcate chiar şi din... manualele de istorie, sub presiunea sionistă din secolul următor, al 20-lea. Nimeni nu-i mai pomeneşte. Şi doar dintre aceşti evrei s-au ridicat majoritatea evreilor care îşi merită recunoştinţa noastră şi numele de români. Un Tudor Vianu, un Nicolae Steinhardt, un Edgar Papu, un Alexandru Graur...
citeste tot >>

Există, după Pascal Bruckner şi Alain Finkielkraut, autorii cărţii ''Marea dezordine amoroasă'', cinci stări posibile ale nudităţii: cea anatomică (a cadavrului), cea narcisiacă (a stripteuzei), cea fotografică (a manechinului), cea fierbinte (trupul care face dragoste) şi cea profesională (a curtezanei). Dintre toate, cea mai jalnică şi mai întristătoare este aceasta din urmă. Şi cea mai paradoxală. Pentru că prostituata nu se simte nicodată goală în faţa clientului, nuditatea pe care i o impune meseria fiind, de fapt, ca salopeta pentru muncitor sau ca uniforma pentru militar. Nuditatea este, cu alte cuvinte, haina de lucru a prostituatei.
citeste tot >>

Obscurantismul este, se ştie, o stare de înapoiere culturală, o atitudine retrogradă faţă de progres. Putem vorbi, astfel, de obscurantism sexual, aşa cum ne obişnuiserăm cândva să vorbim despre obscurantismul religios. Obscurantismul sexual s-a manifestat, de-a lungul timpului, fie prin reprimarea instinctului, fie prin emanciparea lui unilaterală, fiecare din aceste forme fiind, de fapt, o reacţie la exclusivismul celeilalte. Iar aceasta din urmă, mai actuală ca oricând, este un fel de puritanism răsturnat.
citeste tot >>

Oricât ar părea de inadmisibilă şi de jenantă această idee, ea exprimă o realitate curentă. Legea hărţurii sexuale nu ia în considerare aspectul - să zicem! - al hărţuirii unui profesor de către o elevă sau al unui familist serios de către fiica prietenului său. Cazurile însă există, iar plătitorii de oale sparte sunt, fără excepţie, victimele. Nu e cazul să le luăm apărarea, pentru că prostia, domnia şi slăbiciunea se plătesc. Sunt însă situaţii care merită o evaluare juridică mai atentă.
citeste tot >>

În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care, cu atâtea sacrificii, le-a înfruntat în anii '80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor.
citeste tot >>

La o construcţie pur exterioară numai schimbări exterioare poţi să faci, căci nu există conţinut spiritual interior. Criza Europei este criza construcţiei pur raţionale, pur exterioare. A venit timpul să observăm că schimbările pur exterioare, pe care politicienii şi economiştii vor să le facă, nu duc nicăieri. Promisiunile politicienilor se bazează pe speranţă, pe premiza că schimbarea exterioară va rezolva totul. Această speranţă a schimbării exterioare în realitate nu împlineşte nicio speranţă.
citeste tot >>